Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 452/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții
reclamanți, și, toți domiciliați în comuna Poarta Albă,-, județul - împotriva deciziei civile nr.228 din 2.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.2845 din 21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în oraș,-, -.A,.2,.6, județul C și intimatul reclamant, domiciliat în municipiul M, județul C, având ca obiect ieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 23
noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la 30
noiembrie 2009 și respectiv 14 decembrie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul
Judecătoriei Medgidia sub nr- reclamanții -, în contradictoriu cu pârâții și au solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului format din teren 2163mp și casă de locuit, situat în com. Poarta Albă, calea B, nr.106, județ
În motivarea acțiunii s-a arătat că de pe urma defuncților G, G (junior) și, conform certificatelor de moștenitor nr.252/01.12.1976, nr.76/03.05.1990 și nr.47/20.07.2005, a rămas imobilul mai sus menționat, iar părțile sunt moștenitori legali. Cum reclamanților le revine cota de 39/64 din imobil, iar pârâților cota de 25/64 din imobil, se impune ieșirea din indiviziune față de pârâți.
În drept, s-au invocat disp.art.728 civ.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
La termenul din 05.06.2007, părțile prezente personal în fața
instanței au arătat că au ajuns la o înțelegere și au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să consfințească învoiala lor, în sensul că pârâții cedează în favoarea reclamanților cota de 25/64 din imobil, ce le revine ca moștenitori legali.
Prin sentința civilă nr. 1327/C/13.06.2007, Judecătoria Medgidiaa
luat act de învoiala părților.
Ca urmare a recursului declarat de pârâtul,
instanța de control judiciar, prin decizia civilă nr. 958/12.10.2007, a casat hotărârea judecătoriei și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pe motivul că tranzacția consfințită prin sentința instanței de fond privea mai multe drepturi decât cele ce au făcut obiectul acțiunii, făcând referire la succesiunile unor defuncți care pot cuprinde în masa moștenirii și alte bunuri decât cel în litigiu și care nu au făcut obiectul judecății.
S-a dispus ca, în rejudecare, în cazul depunerii unei noi convenții
părților, instanța să verifice dacă aceasta reprezintă voința tuturor coproprietarilor și dacă privește numai imobilul în litigiu.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub
nr- și, în lipsa unei noi tranzacții, instanța a procedat la administrarea de probe, inclusiv expertiză tehnică imobiliară.
Prin sentința civilă nr.2845/C/21.11.2008, rejudecând pricina, prima
instanță a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți.
În considerentele aceste hotărâri, referitor la calitatea părților în
proces, s-a reținut că din certificatele de moștenitor depuse rezultă calitatea de moștenitori a tuturor părților în cauză, anterior încheierii tranzacției în discuție. Întrucât în aceste certificate nu s-a consemnat expres renunțarea la succesiune și nici nu au fost contestate, s-a apreciat că renunțarea ulterioară prin tranzacție reprezintă cel mult o renunțare in favorem.
Pe fond, s-a arătat că ieșirea din indiviziune presupune
transformarea unei coproprietăți asupra unor bunuri în proprietăți exclusive conform cotelor părți ale coproprietarilor, prin partajarea în natură a bunului sau atribuirea acestuia în totalitate unei/unor părți.
Ori, în cauză, instanța a constatat că nici una dintre părți nu a depus
la dosar acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor a căror partajare se cere.
S-a apreciat că simpla menționare a acestora în certificatele de
moștenitor depuse nu valorează titlul de proprietate, aceasta cu atât mai mult cu cât, în certificatul de moștenitor nr. 47/20.07.2005, notarul menționează în mod expres faptul că dreptul defunctului asupra acestor bunuri a reieșit "prin stăpânirea în fapt de peste 30 de ani, fără a deține acte de proprietate ".
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus au
declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
-Analizând calitatea de coproprietari a părților și statuând că, în
lipsa unui titlu, acestea nu au făcut dovada că autorii lor au fost titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse partajului, instanța de fond a depășit limitele casării și a făcut tuturor părților din proces o situație mai grea decât cea avută anterior promovării recursului.
-Argumentația instanței de fond nu poate fi primită și pentru faptul
că certificatul de moștenitor eliberat de notarul public face dovada deplină a calității de moștenitori a părților, a cotelor succesorale ce li se cuvin, precum și a întinderii masei succesorale. Totodată, uzucapiunea fiind un mod de dobândire a proprietății, constatarea intervenirii ei poate fi făcută și de către notar.
Prin urmare, au susținut recurenții că, prin valoarea probantă
certificatului de moștenitor și prin constatările personale ale notarului public, au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu, astfel că în mod greșit li s-a respins acțiunea.
La termenul de judecată din 05.02.2009, în raport de prevederile
art.282 ind.1 proc.civ. și de valoarea obiectului litigiului stabilită prin raportul de expertiză întocmit la fond, intanța a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare (16-17),
prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat motivând că, în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute pentru constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune trebuia obținută o hotărâre judecătorească în acest sens.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 228 din 2 aprilie 2009 - prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 2845 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în contradictoriu cu intimații pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale - cei în cauză trebuie să facă dovada dreptului de proprietate.
Ori, această dovadă nu se face cu certificatul de moștenitor - acesta făcând dovada calității de moștenitor pentru a intra în posesia bunurilor ce au aparținut defunctului.
Dreptul de proprietate se dobândește prin uzucapiune când se face dovada posesiei de cel ce îl invocă, iar posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1897 Cod civil, iar verificarea acestor condiții nu se poate face de către notar, ci de către instanța de judecată.
Tranzacția încheiată între părți și depusă în fața instanței de fond a făcut obiectul neîndeplinirii condițiilor legale, iar în speță s-a constatat că nu sunt îndeplinite aceste condiții, în sensul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra bunului succesoral pentru a se lua act de această tranzacție.
În termen legal - împotriva deciziei civile nr. 228 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - au declarat recurs reclamanții, și criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând - așa cum au precizat și în apel-, că instanța de fond rejudecând cauza, după prima casare cu trimitere, a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât acțiunea a fost respinsă - deoarece nu au fost depuse acte care să facă dovada proprietății pentru imobilul în litigiu - deși decizia de casare cerea expres instanței de fond - să constate că tranzacția dintre părți se referă exclusiv la imobilul din comuna Poarta Albă și nu la alte bunuri.
Respingând acest motiv, instanța de apel a statut că era firesc ca "instanța de fond să verifice titlul de proprietate al comoștenitorilor, atâta timp cât prin decizia de casare nu s-a statut asupra dreptului de proprietate al autorului părților".
Motivația instanței de apel este greșită întrucât decizia de casare
cerea instanței de fond să verifice dacă tranzacția îndeplinește condițiile legale și dacă se referă numai la imobilul din comuna Poarta Albă, județul
Pârâții renunțând la succesiune - numai avea importanță, dacă autorii acestora aveau sau nu calitate de proprietari ai imobilului - deoarece reclamanții vor preluat numai drepturile acestora și nu interesează cum își transferă aceste drepturi succesorale.
De altfel pârâții renunțând la succesiune - cererea de partajare a rămas fără obiect, iar calitatea lor de proprietari sau nu asupra imobilului nu mai are nicio importanță.
Certificatul de moștenitor face dovada deplină a calității părților, a cotelor succesorale care li se cuvin, precum și a întinderii masei succesorale.
Părțile nu au negat dreptul de proprietate al autorilor lor, iar a constatat că, acestea acesta a fost dobândit prin posesia de peste 30 ani.
La data eliberării certificatului de moștenitor, notarul era abilitat să facă o asemenea constatare; de altfel nu există, așa cum susțin recurenții, nicio normă care să impună că uzucapiunea poate fi constatată numai printr-o procedură contencioasă.
Pentru cele menționate mai sus - au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, menținerea în tot a sentinței apelate și pe fond să se ia act de tranzacția încheiată între părți.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
1).Instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Reclamanții au investit instanța de judecată în contradictoriu cu pârâții, cu o acțiune având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra unui imobil succesoral obținut de pe urma defuncților G și compus din teren în suprafață de 2163. și o casă de locuit - situat în comuna Poarta Albă, - B nr. 106, județ
Acțiunea a fost respinsă pentru lipsa titlului de proprietate al autorilor evocați, deci "nu a acordat nimic", și cu atât mai puțin nu se poate spune că "a acordat mai mult decât s-a cerut".
Instanța de fond a analizat acțiunea doar din perspectiva dovezii existenței titlului de proprietate asupra bunului supus partajului, condiție sine qua non pentru a purcede în continuare la analiza celorlalte condiții privind ieșirea din indiviziune și aprecierea asupra unei eventuale tranzacții.
Totodată, instanța de apel reține în mod corect faptul că "În condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Poarta Albă, - B nr. 106, județ C, compus din teren în suprafață de 2163. și o casă de locuit, iar învoiala părților nu a privit și modalitatea de partajare a acestui imobil, nu se poate considera că, luând act de această tranzacție, instanța de fond a recunoscut implicit dreptul de proprietate al defunctului asupra bunului. De asemenea, chestiunea proprietății asupra imobilului suspus partajului nu a făcut obiect de discuție nici cu ocazia judecății primului recurs declarat în cauză, instanța de control judiciar dispunând numai ca, în situația depunerii unei noi tranzacții, să se verifice dacă aceasta îndeplinește condițiile legale. Ori, atâta timp cât prin decizia de casare nu s-a statut asupra existenței dreptului de proprietate al autorului părților, instanța de fond era îndreptățită în rejudecare să verifice titlul de proprietate al comoștenitorilor, premisă a partajului conform celor arătate în precedent".
În concluzie - instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ea a judecat în limitele investirii - conform art. 129 alin. ultim Cod proc. civilă.
2).Certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor incluse în masa succesorală, ci cel mult dovada calității de moștenitor, precum și a calității moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparținut defunctului și fac parte din masa succesorală.
Nu poate fi primită teza susținută de recurenți, în sensul că "notarul
era abilitat să facă o asemenea constatare". A acorda notarului puteri suplimentare decât cele ce i-au fost conferite de legiuitor înseamnă a încălca însăși legea, instanța de apel reținând în mod corect faptul că "verificarea condițiilor posesiei pentru a constata intervenirea uzucapiunii, nu se poate face de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale, care are un caracter necontencios, ci doar după administrarea de probatorii în cadrul unui proces, în care cel împotriva căruia se uzucapează să aibă posibilitatea de a se apăra".
Tot în cadrul acestui proces instanța va verifica dacă au fost îndeplinite condițiile legale de a uzucapa prevăzute de art. 1877, 1880 Cod civil.
Pentru considerentele expuse - Curtea în baza art. 312 Cod proc. civilă va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod proc. civilă va obliga pe recurenți către intimatul la 1500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți
, și, toți domiciliați în comuna Poarta Albă,-, județul - împotriva deciziei civile nr.228 din 2.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.2845 din 21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în oraș,-, -.A,.2,.6, județul C și intimatul reclamant, domiciliat în municipiul M, județul C, ca nefondat.
Obligă pe recurenți către intimatul la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Ptr. Grefier,
- -,
aflată în concediu medical,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud./29.12.2009
Tehnored.gref./2ex./05.01.2010
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter
