Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.525/R/2009
Ședința publică din 5 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația în anulare declarată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.1726 din 22 septembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații, - și.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1726 din 22.09.2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-,fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 272/20.05.2008 a Tribunalului Cluj, reținându-se că obiectul procesului, conturat prin acțiunea principală și cererea reconvențională, îl constituie sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în D, str. - nr. 23, fără se confunda cu modalitatea de partaj solicitată de una sau alta dintre părți, reclamanții solicitând inițial atribuirea în întregime imobilului, iar, ulterior, după administrarea expertizelor tehnice, prin concluziile scrise, atribuirea parterului cu terenul de 542 mp, pârâții solicitând partajarea în natură, instanța nefiind legată de modalitatea concretă în dare părțile au solicitat partajarea în natură, pronunțându-se inclusiv asupra cererii reconvenționale, necuprinderea unei mențiuni în acest sens în dispozitivul sentinței putând fi completată prin aderarea la apel formulată de pârâți.
În ceea ce privește modalitatea de partaj, instanțele de fond au respectat criteriile prev. de art. 6735alin. 2, 6739Cod proc. civ. și 741 Cod civil, dispunând partajarea în natură, care era posibilă și solicitată de ambele părți, doar parterul și podul imobilului constituind punct de discordie, parterul fiind solicitat de ambele părți, iar podul refuzat de ambele.
Împotriva acestei decizii, au exercitat în termen legal contestație în anulare reclamanții recurenți, pe motiv că, așa cum terenul ocupat de construcție le-a fost atribuit în indiviziune forțată, tot așa trebuia considerat și podul și acoperișul casei, acestea fiind incluse în lotul reclamanților la o valoare foarte mare, situație nelămurită de instanța de recurs, deși constituit motiv de recurs, iar recursul a fost respins în totalitate.
Reclamanții trebuia să primească un lot care să corespundă valoric cotei lor de proprietate, însă, în schimb, acestea au fost obligați la plata unor sulte exorbitante, pe care nu le vor putea plăti niciodată și se va ajunge la soluția inevitabilă de executare silită și vânzarea la un preț derizoriu bunurilor atribuite la un preț exorbitant.
Analizând contestația în anulare formulată, raportat la disp. art. 318 teza a II- Cod proc.civ.ce constituie temeiul ei în drept, curtea apreciază că aceasta nu este fondată, întrucât, așa cum se poate observa din considerentele deciziei pronunțate în apel, aceasta reține că, într-o primă fază, reclamanții chiar au solicitat atribuirea în întregime imobilului, împrejurare reținută și în decizia pronunțată în recurs, iar partajarea pe verticală ar dezavantaja pârâții, deoarece o parte din lucrările de îmbunătățire ar reveni reclamanților care nu au investit nimic în imobil, iar, pe de altă parte, ar necesita efectuarea unor lucrări de separare celor două apartamente, creând un disconfort părților, în condițiile în care fiecare ar avea spațiu la demisol, parter, etaj și pod, acesta motiv pentru care o astfel de variantă nici nu a fost propusă de expert.
Iată, deci, că instanța de apel motivează modalitatea de partaj, inclusiv în ceea ce privește podul, răspunzând acestui motiv de apel, reluat în recurs, iar instanța de recurs reține că instanța de apel a respectat criteriile prevăzute de lege atunci când a atribuit în exclusivitate și părți indivize comune, respectiv podul și pivnița, existând o jurisprudență constantă instanțelor în sensul că și părți indivize comune pot fi atribuite în exclusivitate în cadrul partajului, în măsura în care indiviziunea nu este una forțată, inevitabilă, podul și pivnița fiind exemple frecvente de atribuire în exclusivitate, atunci când această modalitate de partaj este posibilă, ca în cazul de față, conform aprecierii instanțelor.
Prin urmare, nu subzistă motivul de nepronunțare instanței de recurs asupra unuia dintre considerentele invocate de recurenți, în condițiile respingerii recursului, prev. de art. 318 teza a II- Cod proc. civ. motiv pentru care, în temeiul art. 320 Cod proc. civ. curtea va respinge contestația în anulare formulată de recurenți ca nefondată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților, - și, în sumă de 2380 lei, reprezentând onoraiu avocațial, confomr chitanței de la fila 11.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr.1726 din 22 septembrie 2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților, - și, suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/18.03.2009
Jud.recurs:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
