Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.1836.-
DECIZIA CIVILĂ NR.590/
Ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.1042/A/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect partaj succesoral.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă avocat și reclamantul intimat asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar adresa nr.18084/P/11.06.2008 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții T, pentru a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise și un extras din Codul d e procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente avocat solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei civile nr.1042/A/2007 și în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantului și admiterii apelului său, așa cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantul intimat avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
C U RTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 7533/1.06.2005, a Judecătoriei Timișoara au fost admise în parte atât acțiunea principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă, a fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert și atribuit imobilul înscris în CF 15076 T, nr. top 13686/12 către pârâtă, cu obligarea acesteia la 1.183.189.000 lei sultă și 24.828.000 lei contravaloare îmbunătățiri către reclamant, fiind autorizată intabularea pârâtei în cartea funciară la rămânerea irevocabilă a hotărârii și după achitarea sultei.
Judecătoria a respins în rest cererea principală privind atribuirea imobilului către reclamant sau partajul în natură al acestuia, precum și cererea reconvențională vizând includerea în masa partajabilă a cheltuielilor de înmormântare a defunctei și constatarea unui drept de creanță al pârâtei împotriva reclamantului pentru 1/ 2 din întreținerea prestată acestei defuncte și pentru 1/2 din îmbunătățirile aduse de pârâtă imobilului; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță de către părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a stabilit, prin încheierea de admitere în principiu a partajului pronunțată în 17.10.2004, că în urma defunctei, decedată la 13.12.2003, a rămas o masă succesorală compusă din cota de 10/16 din imobilul înscris în CF 15076 T, mai puțin spațiul comercial edificat pe acest teren de către pârâtă, având calitate de moștenitori - descendenți de gradul I - atât reclamantul cât și pârâta, în cote de câte din masa succesorală; aceste cote au fost stabilite de către instanța de fond după raportul donației cotei de 2/16 din imobil făcută reclamantului de către defunctă. Instanța a constatat totodată și faptul fiecare dintre părți mai deține câte o cotă de 3/16 din același imobil, rezultată în urma dezbaterii succesiunii după defunctul
Cât privește cererea de includere în pasivul succesoral a cheltuielilor de înmormântare pretins efectuate de către pârâtă, instanța a reținut că aceste cheltuieli au fost suportate din fonduri provenite din ajutoare de înmormântare, nejustificându-se deci includerea lor în pasivul succesoral. Tot astfel, a fost respinsă cererea privind constatarea unui drept de creanță al pârâtei împotriva reclamantului pentru întreținerea prestată defunctei, prima instanță reținând că pârâta a prestat în mod voluntar această întreținere.
Părțile nu au formulat apel împotriva încheierii de admitere în principiu.
Dispunând efectuarea unei expertize pentru evaluarea loturilor și propuneri de lotizare, precum și pentru valoarea investițiilor realizate de către părți cu privire la imobil, instanța a reținut, prin hotărârea asupra fondului, că imobilul nu este partajabil în natură pentru formarea a două locuințe în conformitate cu prevederile Legii 114/1995 și, având în vedere starea de animozitate existentă între părți, care generează o imposibilitate practică de conviețuire în cadrul aceluiași imobil, a atribuit imobilul pârâtei. În sprijinul acestei soluții a fost invocat și faptul că pârâta locuiește în imobil încă din cursul anului 1989, că aceasta a realizat investiții și a edificat un spațiu comercial pe terenul în litigiu și că reclamantul deține în proprietate o altă locuință, în vreme ce pârâta nu este proprietară asupra unui alt imobil.
Judecătoria a reținut totodată și faptul că reclamantul a efectuat îmbunătățiri la imobil, evaluate la suma de 24.828.000 lei, amenajând un spațiu comercial cu destinația de tipografie, în care își desfășoară activitatea, iar pârâta a instalat gazul metan și a efectuat reparații generale ale locuinței, valoarea lucrărilor realizate de aceasta din urmă cifrându-se la suma de 205.734.000 lei.
Împotriva hotărârii au formulat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Prin apelul formulat, reclamantul a criticat modalitatea de partajare a imobilului, solicitând ca acesta să fie împărțit în natură conform propunerii de apartamentare de la punctul 1 c din concluziile raportului de expertiză, și anume apartamentul nr. 1 compus din două holuri, bucătărie, baie și camera mare să fie atribuit pârâtei, iar apartamentul nr. 2 compus din atelier și camera din spate să îi fie atribuit domniei sale, cu obligarea pârâtei la plata unei sulte de 132.874.940 lei.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că domnia sa a amenajat în imobilul în litigiu un atelier tipografic ce funcționează de aproximativ 10 ani, acesta fiind singura sursă de existență a reclamantului și a soției sale. Aceste aspecte au fost avute în vedere atât de către expert, cât și de către experții asistenți și de părți la efectuarea propunerii de apartamentare de la punctul 1 c din raportul de expertiză. Reclamantul nu a contestat faptul că imobilul nu este partajabil în natură pentru formarea a două locuințe, însă a subliniat că domnia sa nici nu urmărește ca apartamentul care îi va fi atribuit să îndeplinească criteriile unei locuințe, acesta având destinație de tipografie și constituind locul de muncă al reclamantului. Tot astfel, reclamantul a învederat că domnia sa nu deține un alt imobil în proprietate, apartamentul în care locuiește fiind proprietatea soției sale, dinainte de căsătorie. Cât privește pretinsa stare de animozitate existentă între părți, reținută drept criteriu de către prima instanță l-a atribuirea imobilului pârâtei, reclamantul a învederat că această reținere nu își găsește suportul în materialul probator administrat în cauză.
La rândul său, prin apelul formulat, pârâta a criticat în parte hotărârea apelată, solicitând ca intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate să se facă sub sarcina sultei, iar nu doar după achitarea acesteia, precum și acordarea unui termen de grație de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru plata sultei și acceptarea acestei plăți în două rate.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, dispunându-se intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară doar după plata sultei, a fost pusă în situația de a nu-și putea onora această obligație de plată întrucât, nefiind intabulată în cartea funciară ca proprietar al imobilului, nu poate contracta un credit bancar ipotecar pentru achitarea sultei. Totodată, acordarea termenului de grație și plata în rate a sultei a fost justificată de către pârâtă prin cuantumul mare al sumei datorate.
Pârâta a formulat întâmpinare față de apelul declarat de către reclamant, solicitând respingerea acestuia.
În motivarea întâmpinării, pârâta - intimată a arătat că imobilul nu este partajabil în natură, că modalitatea de partaj propusă de către apelantul reclamant este ilogică întrucât solicită atribuirea a două încăperi aflate în colțurile opuse ale casei și că, oricum, această modalitate de partaj nici nu este de dorit datorită stării de animozitate existentă între părți și care face imposibilă conviețuirea lor.
La rândul său, intimatul reclamant a formulat întâmpinare față de apelul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia și învederând că modalitatea de partaj în natură prin formarea a două apartamente nu face decât să consfințească o stare de fapt existentă de peste 10 ani, în care reclamantul își desfășoară activitatea în atelierul tipografic fără a deranja folosința locuinței pârâtei.
În apel, părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă administrată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 675/A/01.11.2005 pronunțată în dosarul nr. 8708/C/2005 Tribunalul Timișa admis apelurile formulate de reclamantul și de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 7533/1.06.2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 5785/2005 schimbând în parte sentința apelată, în sensul că dispune partajarea în natură a imobilului, conform variantei de partajare de la punctul 1 c din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert și anexei 8 la acest raport.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul a sumei de 122.049.140 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu sarcina sultei asupra imobilului atribuit pârâtei, menținându-se dispozițiile sentinței apelate privind respingerea în rest atât a cererii principale cât și a cererii reconvenționale și compensarea cheltuielilor de judecată în primă instanță; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de către părți în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că imobilul este comod partajabil în natură, că ambele părți îl folosesc, reclamantul având și sediul firmei la care singur acționar în incinta aceluiași imobilul.
Tribunalul a mai avut în vedere faptul că părțile sunt frați și ambele părți exploatează imobilul în momentul actual, iar atribuirea acestuia numai reclamantei ar fi o nedreptate față de pârâtul care locuiește în acel imobil și îl folosește pentru locuință și obținerea veniturilor necesare întreținerii familiei sale.
In baza art.296 pr.civ. tribunalul a admis apelurile părților în felul arătat mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 805/C/2006, instanță care prin decizia civilă nr. 569/07.03.2006 a respins ca neîntemeiat recursul, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei RON cheltuieli de judecată.
La data de 14 martie 2006, pârâta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile n 569/7.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara întemeiată pe prev.art.318 C.pr.civ..
Această contestație a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la nr.1836/2006 și prin decizia civilă nr.937/R/17.04.2006 a Curții de Apel Timișoara a fost admisă, fiind anulată decizia civilă nr.569/7.03.2006 pronunțată de aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că atunci când a fost analizat recursul reclamantei și a fost pronunțată decizia civilă nr.569/7.03.2006, instanța de recurs nu a cercetat toate motivele invocate de pârâtă și anume, cel care s-a referit la corecta aplicare a prev.art.6739pr.civ. legat de respectarea criteriilor de partajare prevăzut de acest text de lege.
Curtea a apreciat că sus-precizata decizie pronunțată în recurs era susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare, prev. de art.318 teza a II-a pr.civ.
După admiterea contestației în anulare, în cauză a fost fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 25.10.2006, iar prin decizia civilă nr. 2057/RF/25.10.2006 Curtea a admis recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.675/11.11.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.8708/2005, a casat această hotărâre și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de ambele părți la Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere faptul că instanța de apel era obligată să cerceteze și să stabilească corect modalitatea de partajare a imobilului în așa fel încât spațiile atribuite fiecărui copartajant să fie utilizabile, fără ca părțile să se deranjeze reciproc, să fie avute în vedere și modalitatea în care terenul pe care se află construcția poate fi partajat.
Pentru clarificarea acestor aspecte Curtea a dispus completarea raportului de expertiză efectuat in cauză la instanța de fond, odată cu judecarea apelului.
Pe rolul Tribunalului Timișa fost înregistrat dosarul sub nr- și prin decizia civilă nr.1043/A/2007 au fost admise apelurile formulat de către reclamantul apelant, si de pârâta împotriva sentinței civile nr. 7533/01.06.2005 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosar nr. 5785/2004.
A schimbat in parte sentința apelata, in sensul ca a dispus partajarea in natura a imobilului, conform variantei de partajare B din concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza de către expertul si anexei 8a la acest raport.
A obligat parata la plata către reclamantul a sumei de 5176 RON.
A dispus intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit in cartea funciara, la rămânerea irevocabila a hotărârii, cu sarcina sultei asupra imobilului atribuit paratei.
A menținut in rest dispozițiile sentinței apelate, cu privire la respingerea in rest a cererii principale si a cererii reconvenționale precum si la compensarea cheltuielilor de judecata in prima instanța.
A compensat cheltuielile de judecata efectuate de părți in apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a administrat proba cu o noua expertiza, solicitându-se celor doua părți sa formuleze obiective.
de obiectivele formulate de către reclamantul, parat a formulat obiecțiuni, solicitând ca prin noua expertiza, expertul sa se rezume doar la ceea ce a stabilit instanța de recurs.
Apreciind asupra acestei solicitări, instanța de apel considera ca trebuie sa se raporteze la dispozițiile art. 315 Cod procedura civila insa apreciază ca poate fixa si alte dispozitive care sa conducă la soluționarea cauzei. In aceste condiții, ținând cont si de solicitările instanței de recurs, s-a constatat ca spațiul ce formează atelierul si biroul solicitat de reclamantul-apelant nu este corect a fi evaluat ca o societate comerciala întrucât in momentul de este practic locuința. Răspunzând insa la obiecțiunile paratei-intimate, expertul apreciază ca in temeiul Legii nr. 114/1995 nu se pot forma doua unități locative distincte ci doar o locuința si un spațiu cu alta destinație cu birou in care reclamantul își desfășoară activitatea.
In ceea ce privește modalitatea partajului art. 6735alin. 2 dispune ca instanța va face împărțeala in natura, aceasta constituind regula. Excepțiile sunt prevăzute in art. 67310si se refera la situațiile in care imparțiala in natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scădere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod păgubitor destinația economica. Raportul de expertiza întocmit in cauza precum si suplimentul la acest raport indica posibilitatea partajării in natura a imobilului.
De asemenea, s-a relevat din conținutul expertizelor ca valoarea economica a imobilului nu poate sa sufere o modificare in urma partajului iar destinația economica nu poate fi modificata in mod păgubitor.
Având in vedere indicațiile instanței de recurs, văzând si dispozițiile art. 315 Cod procedura civila, instanța constata ca parata nu si-a dat acordul pentru partajul in natura al imobilului in varianta 1C din raportul de expertiza întocmit de expertul in dosar nr. 5785/2004 al Judecătoriei Timișoara. acest aspect rezulta chiar din obiecțiunile la expertiza mai sus indicata formulate de parata, care afirma ca expertul nu a luat in calcul nici o alta posibila împărțire a spatiilor existente, decât cea prezentata de reclamant, ignorând alte soluții.
Raportul suplimentar de expertiza întocmit in aceasta faza procesuala, tot ca urmare a indicațiilor instanței de recurs, indica o varianta de partajare in care cele doua încăperi atribuite reclamantului sunt situate una lângă cealaltă si nu in părți opuse, așa cum se prezintă ele in varianta 1C din raportul întocmit inițial.
Astfel, potrivit variantei B din raportul de expertiza suplimentar întocmit de d-l expert (fila 87-88), imobilul poate fi partajat in natura, formându-se doua unități, astfel:o locuințaformata din 1 hol, bucătărie, cămara, baie si camera de zi, in suprafața de 16,08 mp, care va rămâne locuința paratei -apelante siun atelier de producție si un birou, in care își va desfășura activitatea reclamantul apelant. In aceasta forma de realizare a partajului instanța a respectat regula in materie, anume ca partajul se realizează in natura, principiu enunțat si de art. 6735alin. 2 Cod procedura civila.
Cota parte ce li se cuvine fiecăruia dintre copărtași este de, insa, in varianta aleasa nu se poate realiza o împărțire care sa acopere integral drepturile fiecăruia dintre copărtași. Astfel, inegalitatea dintre cele doua loturi urmează a fi completata conform art. 6735Cod procedura civila prin sulta. In aceasta varianta se asigura doua spatii separate cu accese distincte (anexa 8a).
In cauza dedusa judecații a fost întocmit un raport de expertiza extra judiciara de către expertul, insa concluziile acestuia nu vor fi avute in vedere la pronunțarea soluției întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 201-214 Cod procedura civila, care reglementează procedura efectuării expertizei.
O alta critica adusa de către parata vizează nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 214/1996 vizând formarea unor unități locative. Acest aspect nu a fost insa invocat si de către reclamant iar in ceea ce o privește pe parat, apartamentul ce-i revine in urma apartamentării imobilului deținute caracteristicile unei unități locative. Atelierul reclamantului are toate avizele de funcționare, neexistând astfel nici un impediment pentru existenta lui ca imobil distinct.
In ce privește terenul, o parte din acesta (270 mp) rămâne in stare de coproprietate forțata si reprezintă partea de la intrarea in imobil, folosita de ambii coproprietari, Cealaltă parte a fost partajata de instanța potrivit cotei de proprietate deținuta de către fiecare dintre copărtași.
In baza considerentelor mai sus expuse, instanța de apel considera ca a avut in vedere toate criteriile stabilite de art. 6739Cod procedura civila: mărirea cotei -parți; masa bunurilor de împărțit; ocupația părților; îmbunătățirile efectuate.
Raportat la dispozițiile art. 294 Cod procedura civila instanța urmează a respinge criticile aduse de către parata, vizând calculul valorii de circulație a imobilului.
In cadrul acțiunii de partaj ambelor părți le profita luarea in calcul a valorii actuale de circulație a imobilului si nu o valoare anterioara.
la care va fi obligata parata in urma aplicării acestei modalități de partaj este cea prevăzuta la filele (90-92) dosar, rezultata din calculul expertului, fiind avute in vedere îmbunătățirile aduse imobilului de către cele doua parți. Astfel, parata apelanta va fi obligata la plata sultei de 5176 RON către reclamantul apelant.
Având in vedere considerentele mai sus expuse, in baza art. 296 Cod procedura civila instanța va admite apelurile, va schimba in parte sentința apelata, in sensul ca va dispune partajarea in natura a imobilului, conform variantei de partajare B din raportul suplimentar de expertiza întocmit de expertul si a anexei 8a (fila 97).
La rămânerea irevocabila a hotărârii va dispune intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate ale copărtașilor, cu sarcina sultei asupra imobilului care va fi atribuit paratei apelante.
Referitor la apelul formulat de parata, se constata ca acesta este întemeiat sub aspectul termenului de gratie. In baza art. 67310Cod procedura civila se putea acorda termen de gratie doar in situația in care imobilul ar fi fost atribuit in exclusivitate paratei.
In varianta partajului in natura, raportat si la condițiile concrete din speța, nu se mai impune acordarea unui termen de gratie.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând în principal casarea deciziei civile nr.1042/A/2007 și în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantului și admiterii apelului său, așa cum a fost formulat.
Pârâta recurentă critică decizia tribunalului pentru motive de netemeinicie întemeiate pe prev.art.304 pct.7, 9 și 10.pr.civ., deși poct.10 al art.304 a fost abrogat.
In dezvoltarea motivelor de recurs pârâta recurentă se declară nemulțumită de faptul că a fost omologat de către instanță suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul și anexei 8 la acest raport, din perspectiva valorii actuale de circulație al imobilului înscris în CF 15076 T nr.top.13686/12 cu argumentarea ca această actualizare este inadmisibilă în stadiul procesual al apelului, că cererea de actualizare nu a fost depusă în termen, că în mod nelegal a fost în lăturat din probatoriu raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de exp., că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de efectuarea unei contraexpertize, că imobilul potrivit opiniei acestui expert nu este partajabil în natură, că modificările propuse prin suplimentul de expertiză omologat de instanță nu are avizele necesare și că instanța nu s-a pronunțat asupra costurilor necesare acestor modificări.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de către pârâtă și menținerea deciziei pronunțate în apel, pe care o consideră ca fiind temeinică și legală.
Intimatul mai arată și faptul că a . demersuri pentru efectuarea lucrărilor necesare transformării imobilului în cele două apartamente, obținând în acest sens certificatul de urbanism nr.3321/12.05.2008 emis de Primăria Municipiului
Și recurenta pârâtă a depus concluzii scrise prin care reia cererea sa de admitere a recursului și de casare a deciziei recurate și numai în subsidiar modificarea acesteia, în sensul admiterii în întregime a apelului său și de respingere a apelului reclamantului.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea îl găsește neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 pr.civ. urmează a-l respinge.
Se rețin e faptul că în mod corect instanța de apel a procedat la partajarea în natură a imobilului, a vând în vedere completarea raportului de expertiză în tocmit de expertul, respectându-se astfel prev.art.741 cod civil și art.6731și urm. pr.civ.
In acest fel instanța a dat posibilitate părților de a avea locuințe, precum și de a folosi locuințele ce le revin în felul în care acestea înțeleg să-și asigure veniturile necesare traiului și pe cât posibil să nu se deranjeze reciproc.
De asemenea, în mod corect a avut în vedere instanța de apel și valoarea de circulație a imobilului din momentul partajării acestuia, pentru a asigura formarea de loturi echitabile pentru ambele părți, cu evitarea sultelor mari.
Pârâta recurentă dorește de fapt, menținerea hotărârii primei instanțe prin care întregul imobil a fost atribuit ei, cu obligarea sa către reclamant la plata unei sulte de 1.208.017.000 lei vechi, adică 120.801,7 lei noi, sultă pe care o socotește echitabilă, însă pierde din vedere faptul că, această sultă a fost stabilită la data de 1 iunie 2005, iar partajarea imobilului se efectuează după casare cu trimitere în anul 2007.
Prin urmare, în mod corect instanța de apel a avut în vedere valoarea de circulație stabilită în suplimentul de expertiză tehnică pentru imobilul din litigiu în momentul partajării acestuia.
In mod corect tribunalul nu a omologat raportul de expertiză în tocmit la cererea pârâtei recurente, în calea de atac a apelului, de către expertul, ca probă extrajudiciară, deoarece această probă nu a fost încuviințată de către instanță.
Este adevărat că prin acest raport de expertiză extrajudiciară pârâta apelantă a înțeles să-și întărească susținerea sa cu privire la imposibilitatea partajării în natură a imobilului și atribuirea acestuia în natură numai apelantei pârâte, însă, această modalitate de partajare a fost analizată în cadrul raportului de expertiză ordonat de către instanță și întocmit de expertul.
De altfel, chiar în cererea de apel pârâta apelantă susține că nu are posibilitatea de a-l despăgubi pe reclamant decât prin obținerea unui împrumut de la bancă, folosind drept garanție acest imobil, mai solicită și acordarea unui termen de grație de 1 an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru plata sultei și acceptarea plății sultei în 2 rate, cereri pe care în mod întemeiat instanța de apel a dispus respingerea lor.
In cauză, s-a făcut dovada că reclamantul intimata a efectuat demersurile necesare pentru obținerea autorizațiilor în vederea efectuării lucrărilor de separare în natură a celor 2 apartamente nou formate, astfel că, motivul de recurs invocat de către pârâta recurentă cu privire la omisiunea instanței de apel dea dispune asupra modalităților de separare in natură a imobilelor și a lucrărilor necesare pentru această separație în fapt nu este întemeiată.
In atare situație cererea formulată de recurentă cu privire la casarea cu trimitere a cauzei pentru reanalizarea modalității de partajare a imobilului, precum și lucrărilor ce trebuie efectuate, plata acestora și cine trebuie să le efectueze și pe a cui cheltuială nu-și mai găsește suport.
Față de cele mai sus expuse considerând că partajarea imobilului din litigiu s-a efectuat cu respectarea prev.art.728, 741 Cod civil și art.6731și urm pr.civ. urmează ca în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. să fie respins recursul pârâtei.
Reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.1042/A/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iun ie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
-în concediu de odihnă -
Semnează Vicepreședinte
CURTEA DE APEL
-
GREFIER
Red./15.07.2008
Dact.GK/2 ex./16.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
