Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 671/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.671
Ședința publică din 01 iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.150/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect partaj succesoral.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.06.2008, când pronunțarea a fost amânată pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.150/25.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.547/13.10.2005 pronunțată de Judecătoria Făget în dosarul nr.410/2005, în contradictoriu cu pârâții, și.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut hotărârea instanței de fon, care a respins acțiunea reclamantei, prin care aceasta solicitase constatarea nulității absolute a actului de partaj succesoral voluntar, respectiv a procesului verbal încheiat în L la data de 18.02.1938 în fața Notarului public.
Reclamanta a susținut că defunctul, decedat la data de 21.06.1937 și-a împărțit averea către cei trei copii ai săi, (tatăl reclamantei), (mama pârâtului ) și (tatăl pârâților și ), astfel că la data de 01.03.1935 a redactat un testament în localitatea, în baza căruia, printre alte bunuri, a lăsat tatălui reclamantei - - terenul înscris în CF 1200, nr.top.715 și 721, iar fiicei sale - (mama pârâtului ) 2 iugăre la, în Cf 1203, nr.top.737 a și
Aceste terenuri au fost folosite conform testamentului, ce reprezenta ultimul act de voință al defunctului, începând de la data decesului acestuia și până în anul 1997. Moștenitorii defunctului au intrat cu aceste terenuri în CAP, au plătit impozitele și taxele aferente, iar după apariția Legii fondului funciar, au fost repuși în posesie pe aceste terenuri.
Cu toate acestea, terenul de sub nr.top.715 și 721 din CF 1200, lăsat prin testament lui și folosit de acesta până la decesul său, iar ulterior de către reclamantă, apare în actul de partaj succesoral și în CF ca fiind al doamnei, iar terenul de sub nr.top.737 a și 737 b din CF 1203, deși testat în favoarea lui, apare în aceleași evidențe ca fiind al lui.
Astfel, potrivit susținerilor reclamantei, în urma modificărilor aduse prin actul de partaj contestat, tatăl reclamantei a rămas fără terenul din CF 1200, nr.top.715, 721 și din acest motiv, actul de partaj din 1938 nu ar fi respectat voința defunctului bunic, fiind automat nul întrucât moștenitorii au acceptat succesiunea în mod tacit, actul de partaj fiind redactat după împlinirea termenului de 6 luni și nu a fost semnat de către antecesorul reclamantei.
În cauza de la fond s-a cerut și proba cu expertiză grafologică, având ca obiectiv stabilirea identității semnăturii ce se află pe actul de partaj succesoral întocmit la 18.02.1938, însă reclamanta nu a depus la dosar acte originale de comparație, astfel că expertiza nu a mai fost efectuată.
Judecătoria Făget, raportat la toate aceste elemente, a constatat că actul de partaj succesoral nu suferă de nici un niciun viciu care să atragă nulitatea absolută, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a reușit să probeze existența unor falsuri cu privire la semnăturile bunicului ei.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către reclamantă, care a reprodus integral conținutul cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici concrete sentinței judecătoriei, însă și-a reiterat cererea privind efectuarea unei expertize grafologice.
În cauza aflată în apel a formulat întâmpinare doar pârâtul, care a susținut că demersul reclamantei este neîntemeiat întrucât nu a dovedit motivul de nulitate pe care l-a invocat, privind contrafacerea semnăturii defunctului, iar expertiza nu a fost finalizată datorită culpei reclamantei, care nu a prezentat acte originale spre comparație.
Ceilalți intimați - pârâți nu au formulat întâmpinări.
Pe parcursul soluționării apelului, tribunalul a încuviințat expertiza solicitată, care a fost realizată în două etape și finalizată de Institutul Național de Expertize Criminalistice
Raportat și la noua probă administrată, tribunalul a constatat că apelul reclamantei este neîntemeiat, reținând că prin testamentul întocmit la data de 01.03.1935, autorul comun al părților, defunctul a decis să-și împartă averea sa de la acel moment în favoarea descendenților și colateralilor săi. În cuprinsul testamentului s-a specificat numele fiecărui moștenitor precum și cotele - părți de teren cuvenite fiecăruia, cotele fiind identificate prin arătarea întinderii suprafeței parcelelor precum și a vecinilor, fără a se indica însă datele de Carte funciară.
a decedat la 21.06.1937, iar la data de 18.02.1938 s-a procedat la dezbaterea succesiunii acestuia, consemnată prin actul numi "Proces verbal" întocmit de Notarul public din L, care a consemnat că dezbaterea succesiunii este atât legală, cât și testamentară, ultima în baza testamentului defunctului. Notarul a stabilit activul și pasivul moștenirii, menționând că partajul succesiunii s-a făcut după inventarierea averii rămasă după defunct și au fost nominalizați moștenitorii defunctului, identici cu cei din testament.
Cu aceeași ocazie, notarul a citit și explicat celor prezenți conținutul testamentului, moștenitorii declarând că acceptă succesiunea după defunct și au partajat masa succesorală, actul de partaj fiind semnat de notar precum și de către toți moștenitorii.
Reclamanta a contestat valabilitatea acestui act de succesiune, finalizat cu partajul averii succesorale, pe motiv că moștenitorii au acceptat succesiunea în mod tacit și au intrat în posesia terenurilor individualizate prin testament, iar procesul verbal din 18.02.1938 este redactat după împlinirea termenului de opțiune succesorală și nu este semnat de către autorul său.
În acest context, tribunalul a reținut că potrivit art.700 civ. dreptul de accepta succesiunea se prescrie într-adevăr într-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii (data decesului antecesorului), însă împrejurarea că moștenitorii defunctului au înțeles de comun acord să dezbată succesiunea după împlinirea acestui termen nu atrage și decăderea lor din termenul de acceptare a succesiunii, așa cum nejustificat susține reclamanta. Aceasta deoarece, prin dezbaterea succesiunii, moștenitorii și-au recunoscut reciproc calitatea precum și acceptarea tacită a succesiunii, ori un asemenea comportament nu este sancționat de legea civilă.
În plus, a reținut tribunalul, dacă s-ar lua în considerarea argumentele reclamantei, ar însemna că și tatăl ei -, moștenitor la rându-i al defunctului și totodată, semnatar al actului de partaj, ar fi străin de succesiunea defunctului întrucât nu ar fi acceptat succesiunea în termenul de acceptare de 6 luni prev. de art.700 civ. caz în care însă reclamata nu ar mai putea justifica un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.
Tribunalul a mai constata că împrejurarea, nedovedită, că terenurile menționate prin testament nu sunt identice cu cele rezultate în urma partajului nu poate constitui un motiv de nulitate a actului de partaj deoarece testamentul este un act de voință unilateral, ce are drept cauză intenția de a dărui, de a ceda ceva, fără a se urmări primirea altor lucruri în schimb, iar înțelegerea moștenitorilor privind modalitatea de împărțirea a masei succesorale conform art.728 civ. reprezintă manifestarea de voință a acestora, convenția acestora și are putere de lege între părțile contractante.
Totodată, s-a mai constata că această convenție de partaj a fost ratifică personal de însuși autorul reclamantei - -, fără nici un fel de obiecție.
În privința celeilalte cauze de nulitate ce a fost susținută de reclamantă, referitoare la prezumtiva lipsă a semnăturii autorului ori falsificarea acesteia, pe procesul verbal din 18.02.1938, tribunalul a constatat că susținerile acesteia sunt lipsite de temei, expertizele grafologice realizate de experți criminaliști confirmând că semnătura aplicată pe actul din anul 1938 aparține cu certitudine autorului reclamantei, defunctul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta, recursul acesteia fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 și 10.pr.civ.
Recurenta nu a dezvoltat în mod riguros fiecare dintre cele două motive de recurs invocate, însă din perspectiva motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. a susținut că instanța de apel a reținut greșit incidența disp.art.728 civ. întrucât împărțirea moștenirii nu s-a făcut în baza acordului de voință al moștenitorilor defunctului, ci potrivit dispozițiilor testamentare.
Totodată, recurenta a stăruit asupra lipsei consimțământului lui atunci când s-a pus în practică execuția testamentară, iar din această perspectivă, a susținut că probele administrate în cauză au fost interpretate greșit de instanța de apel, cu referire precisă la expertizele criminalistice despre care se afirmă că s-au efectuat doar pe baza unor înscrisuri în copie, și nu după originale înscrisurilor conținând semnătura lui - autorul reclamantei. Astfel, în opinia recurentei, concluziilor expertizelor grafologice nu sunt concludente în cauză, motiv pentru care devin incidente disp.art.304 pct.10 pr.civ.
În cauză s-a formulat o întâmpinare comună de către pârâții - intimați și, care au solicitat respingerea recursului, cu argumentele ce constituie considerentele tribunalului.
Curtea, analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceasta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.alart.312 pr.civ, va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind aplicabile disp.de modificare art.304 pct.9 și 10.pr.civ.
În primul rând, curtea va constata că invocarea motivului de modificare prev. de art.304 pct.10 pr.civ nu își găsește nicio justificare obiectivă, în condițiile în care acest motiv de recurs (care reprezintă o cale extraordinară de atac) a fost abrogat expres încă din anul 2005, prin nr.219, astfel că instanței de recurs îi lipsește capacitatea de a analiza aspectul că instanța de apel ori de fond ar fi omis să se pronunțe asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
De altfel, acest motiv de recurs, și în ipoteza în care ar fi fost actual, a fost invocat în mod nejusitificat câtă vreme tribunalul a administrat toate probele pertinente, utile și concludente în cauză și s-a pronunțat motivate asupra lor, acordând greutate maximă expertizelor științifice criminalistice ce s-au efectuat în cauză.
În al doilea rând, din perspective motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. invocat de reclamantă,curtea va constata că tribunalul a interpretat și aplicat corect legea civilă în domeniul succesoral, iar referințele la art.728 civ. au fost făcute în mod contextual, în condițiile în care în prezenta speță a fost analizată o împărțeală de ascendent, reglementată de art.794 pr.civ. dar în care art.728 civ. reprezintă cadrul general juridic pentru beneficiarii unei asemenea împărțeli, câtă vreme acestora li s-a transmis prin testament o avere deja împărțită, conform voinței testatorului.
De aceea, procesul verbal din 1938, reprezintă în același timp și un act de ieșire din indiviziune, prin care succesorii și-au împărțit între ei averea rămasă de la defunctul, în acord cu dispozițiile testamentare acestuia.
Din aceste rațiuni, referirea făcută de instanța de apel și la disp.art.728 civ. este pe deplin justificată.
Totodată, în același context, raportat și motivele recursului, curtea își va însuși și va susține în totalitate argumentația instanței de apel, respective împrejurarea că moștenitorii defunctului au înțeles de comun acord să dezbată succesiunea după împlinirea termenului de opțiune succesorală și aceasta nu atrage însă și decăderea lor din termenul de acceptare a succesiunii, așa cum nejustificat susține reclamanta. Practic și concret, prin dezbaterea succesiunii, moștenitorii și-au recunoscut reciproc calitatea precum și acceptarea succesiunii, iar un asemenea comportament nu poate fi sancționat de legea civilă.
În plus, cum corect a reținut tribunalul, dacă s-ar lua în considerarea argumentele reclamantei, ar însemna că și tatăl ei -, moștenitor la rându-i al defunctului și totodată, semnatar al actului de partaj, ar fi străin de succesiunea defunctului întrucât nu ar fi acceptat succesiunea în termenul de acceptare de 6 luni prev. de art.700 civ. caz în care însă reclamata nu ar mai putea justifica un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.
Totodată, susținerea nedovedită a reclamantei, că terenurile menționate prin testament nu ar fi identice cu cele rezultate în urma partajului nu poate constitui un motiv de nulitate a actului de partaj deoarece testamentul este un act de voință unilateral, ce are drept cauză intenția de a dărui, de a ceda ceva, fără a se urmări primirea altor lucruri în schimb, iar convenția de partaj a fost ratificată personal de însuși autorul reclamantei - -, fără nici un fel de obiecție.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.150/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 rap.alart.277 pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimaților și suma de 476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.150/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 476 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.CP/02.07.2008
Tehnored.MM/2 ex/02.07.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
