Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 695/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 695/2008-
Ședința publică din 24.04.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Pantea
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în de,nr.19, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți C domiciliat în de,nr.20, județul B, domiciliat în,nr.115, județul B, domiciliată în de,nr.19, județul B, G domiciliat în de,nr.18, județul B, împotriva deciziei civile nr.461/A din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.990 din 13 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr.941/2006, având ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant- -personal, reprezentanta sa, avocat în baza delegației de substituire din 6.11.2007 a avocatului, în baza împuternicirii avocațiale din 6.11.2007, eliberate de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, reprezentanta intimatului pârât C, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21din 23.04.2008, emisă de Baroul Bihor, în substituirea avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 24.04.2008, concluzii scrise formulate de recurentul reclamant, după care:
Reprezentanta intimatului pârât depune la dosar întâmpinare, comunică un exemplar recurentului reclamant.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se pronunța asupra întâmpinării formulată în cauză.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentanta recurentei reclamante, având în vedere că în cauză s-au acordat deja trei termene de judecată, califică întâmpinarea depusă la dosar ca și concluzii scrise.
Instanța pune în vedere reprezentantei recurentului reclamant să se pronunțe asupra cererii de suspendare a prezentei cauze, formulată prin întâmpinare.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea cererii de suspendare.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de intimatul pârât C, părțile având la dispoziție prevederile art. 322 Cod procedură civilă.
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului conform petitului și concluziilor scrise depuse la dosar, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de apel a analizat superficial înscrierile făcute sub B 4 din CF 821 de. Arată că antecesoarea recurentului moștenește întregul drept de proprietate asupra cotei de1/4 din imobil și nu asupra imobilului în totalitatea lui, astfel cum în mod eronat s-a reținut, astfel că recurentul reclamant nu are calitatea de proprietar tabular asupra întregului imobil. Consideră că starea de fapt invocată de către recurent întrunește condițiile uzucapiunii extratabulare.
Reprezentanta intimatului pârât C solicită respingerea recursului ca nefondat conform concluziilor scrise, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 990 din 13 septembrie 2006 Judecătoria Beiușa admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul contra pârâților, G, C și a stabilit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului asupra cotei de 1772/2363 părți din imobil nr.top.4515 și 416 din CF 821 de cu titlul de succesiune, partaj și uzucapiune (reclamantul este proprietar sub 6 asupra diferenței de 591/2363 părți); a dispus înscrierea în CF, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că terenul în litigiu intravilan reprezintă grădina locuinței reclamantului ce a format proprietatea bunicului său sen. după decesul căruia terenul a intrat în posesia fiului său jun. care l-a folosit în aceleași condiții ca și antecesorul său, până la deces.
A apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art.650, 659, 730 cod civil precum și condițiile prevăzute de Dreptul Privat Local privind uzucapiunea de lungă durată asupra terenului în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal, timbrat cu 19 RON taxă timbru și 0,15 RON timbru judiciar pârâtul C, solicitând admiterea lui și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 461/A din 10.05.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul domiciliat în loc. de nr.20, județul B în contradictoriu cu intimații. în de nr. 19, județul B, domiciliat în loc. nr.115, județul B,. în de nr.19, județul B și. în de nr.18, județul B împotriva sentinței civile nr. 990 din 13 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:
A respins acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâților, G și
A obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 19,15 RON în favoarea apelantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantul susține că ar fi dobândit proprietatea imobilului - teren în cotă de 1772/2363 părți din top 415 și 416 înscris în CF 821 de cu titlu de uzucapiune, prin joncțiunea posesiei sale cu cea a antecesorilor săi, și, care se susține încă de la data întabulării lor în CF, anul 1912, au folosit terenul neîntrerupt, în mod pașnic și sub nume de proprietar.
Din examinarea copiei de Carte Funciară nr. 821 de, instanța reține că imobilul cu nr. top. 415 și 416, în natură casă și teren în suprafață de 2.363 mp. a format inițial proprietatea numiților, și, a căror drept de proprietate a fost întabulat sub 1, 2 și 3 din anul 1912.
În baza certificatului de moștenitor nr. 359(1984 emis de notariatul de Stat Local B, întreg dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis cu titlu de moștenire în favoarea antecesoarei reclamantului, numita, născută, drept întabulat sub 4.
Din întreg imobilul arătat, cota de din construcții și 591,mp. Teren s-a transmis tatălui reclamantului, numitul sen. în baza certificatului de moștenitor nr. 140/140/15 iulie 2003, drept întabulat sub 5. cu încheierea nr. 2812 din 15 iulie 2003.
Reclamantul susține că ar fi dobândit dreptul său de proprietate asupra diferenței de teren 1772 mp. din topograficele în litigiu, prin prescripția de 30-32 ani reglementată de legea locală sau Codul civil Austriac, prin joncțiunea posesiei sale cu cea tatălui său, la care se adaugă posesia numiților și, posesie începută conform înscrierilor de Carte Funciară, înainte de cel de-al doilea război mondial.
Însă, în raport de conținutul Cărții funciare nr. 821 de, se constată că atât, cât și - antecesorii juridici ai reclamantului au ocupat terenul în litigiu în calitate de proprietari tabulari, situație față de care, joncțiunea invocată de reclamant nu este posibilă, deoarece un proprietar tabular nu-și poate uzucapa propriul său imobil.
Chiar dacă și au folosit vreme îndelungată imobilul, începând din 1912 și până în 1984, această posesie au exercitat-o în calitate de titulari ai dreptului de proprietate și nu de posesor neproprietar împotriva vechiului proprietar care manifestând lipsă de diligență a lăsat timp îndelungat bunul său în mâna altei persoane.
Din punct de vedere juridic, reclamantul ar fi putut dobândi dreptul său de proprietate, cu titlu de uzucapiune prin joncțiunea posesiei sale cu cea a tatălui său, în calitate de terț față de proprietarul tabular, în condițiile îndeplinirii cerințelor legii sub care a început prescripția și nu în calitate de continuator al dreptului proprietarului tabular.
Față de împrejurarea că reclamantul recunoaște posesia exercitată de în calitate de proprietar tabular și în raport de cuprinsul mențiunii înscrise sub 4 din CF 821 de din care rezultă că numita și-a întabulat dreptul său de proprietate pe întregul imobil în anul 1984, se constată că termenul de uzucapiune pentru posesorul neproprietar respectiv tatăl reclamantului a început să curgă fie de la data întabulării operate sub 4, fie de la o dată ulterioară, astfel că printr-un simplu calcul matematic se poate observa că nu este îndeplinit termenul de prescripție de 30 de ani prevăzut de legea locală, invocat de reclamant.
Față de momentul în care tatăl reclamantului a dobândit posesia imobilului - 1984 - se constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile legilor locale în materie, situație față de care, hotărârea instanței de fond se apreciază a fi nelegală și netemeinică.
Întrucât în cauză nu s-a invocat și nu s-au dovedit îndeplinirea condițiilor prev. de Decretul 115/1938 pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța de apel a apreciat nefondată acțiunea formulată de reclamant, motiv pentru care, în raport de cele reținute mai, în baza dispozițiilor art. 296 Cod. proc. civilă a admis apelul și a schimbat în totalitate hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod proc. civilă, intimații au fost obligați la plata sumei de 19,15 RON, cheltuieli de judecată în apel, în favoarea apelantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței.
În motivarea recursului sunt invocate următoarele:
- soluția instanței de apel s-a dat în urma unei observări superficiale a înscrierilor făcute sub 4 din CF nr. 84 de, înscrieri conform cărora la proprietatea numitei apare înscrisă sintagma " întregul drept de proprietate de sub 1", adică întregul drept asupra cotei de părți din imobil, adică cota de 521/2363 părți, astfel cum reclamantul a și arătat în cererea introductivă, situație în care nu se poate vorbi, astfel cum greșit a reținut tribunalul, despre calitatea de proprietar tabular asupra întregului imobil, ceea ce ar exclude de plano posibilitatea uzucapării propriului imobil;
- referitor la temeiul de drept invocat în cererea introductivă, instanța nu este ținută de acest temei juridic, ea nefiind exonerată de obligația de a constata că starea de fapt invocată întrunește condițiile uzucapiunii;
- și în situația în care s-ar reține ideea instanței de apel conform căreia termenul prescripției achizitive ar începe să curgă de la data când tatăl recurentului, jr. dobândit posesia imobilului (1984), și atunci împlinirea termenului uzucapiunii extratabulare s-ar impune a fi reținută;
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul nu putea reclama nici un fel de drepturi succesorale față de proprietarii tabulari de sub 1, 2 și 3 din CF nr. 821 de, de asemenea, cererea nu poate fi primită deoarece nu se poate uzucapa o cotă parte din teren.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Soluția instanței de apel, de admitere a apelului declarat în cauză de pârâtul C cu consecința schimbării în tot a sentinței pronunțate de judecătorie, este eronată, tribunalul făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează prescripția achizitivă.
Hotărârea eronată a instanței de apel are ca punct de pornire conținutul cărții funciare nr. 821 de, din analiza inscripțiunilor căreia instanța a concluzionat că antecesorii intimatului reclamant ar fi ocupat imobilul din litigiu în calitate de proprietari, concluzie care este însă lipsită de suport real.
Astfel, este de reținut că instanța de apel nu a observat că, al cărei drept de proprietate a fost transmis numitului, tatăl intimatului, a fost titulara dreptului asupra unei cote părți din imobilul înscris în cartea funciară nr. 821 de cu nr. top. 415 și 416 și anume asupra cotei de părți. Această cotă apare menționată și sub 5, unde s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea tatălui intimatului, cu titlu de moștenire, acesta devenind proprietar asupra cotei de construcții și 591 mp teren. Prin urmare, este evidentă eroarea instanței de apel în a reține că antecesorii intimatului reclamant ar fi fost proprietarii întregului teren.
Prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit pe deplin că terenul intravilan din litigiu reprezintă grădina gospodăriei reclamantului, acest teren aflându-se în posesia reclamantului, iar anterior în posesia antecesorilor acestuia, modul de folosință nesuferind modificări încă din perioada celui de al doi-lea război mondial, aspecte relevate de cei doi martori audiați în cauză. De altminteri și pârâtul C într-o primă fază procesuală ți-a exprimat acordul pentru admiterea acțiunii, opoziția sa intervenind odată cu pronunțarea hotărârii primei instanțe, pe care a criticat-o, susținând că și el se află în relații de rudenie cu vechii proprietari tabulari, situație în care ar fi îndreptățit a dobândi prin succesiune legală o parte din teren, depunând în acest sens contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr- și cartea funciară nr. 785 de, înscrisuri care însă vizează parcele topografice diferite de cele aflate în litigiu, respectiv cele având nr. top. 413 și 414,iar parcelele din litigiu au nr. top. 415 și 416.
În situația în care în speță s-au produs dovezi în sensul că reclamantul și antecesorii săi au posedat terenul în suprafață de 1772 mp în condițiile și termenul prevăzut de lege, termenul de prescripție curgând începând cu perioada celui de al doi-lea război mondial, concluzia ce se desprinde este aceea că în speță nu subzistă nici un impediment pentru a nu i se recunoaște reclamantului dreptul de proprietate dobândit cu titlu de uzucapiune, în condițiile joncțiunii posesiei sale cu cea a autorilor săi, în conformitate cu prevederile art. 1860 din Codul civil.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat în cauză, și în consecință, va păstra în tot sentința primei instanțe.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, reprezentând cheltuieli efectuate în apel, respectiv în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul reclamantul domiciliat în de,nr.19, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți C domiciliat în de, nr.20, județul B, domiciliat în, nr. 115, județul B, domiciliată în de, nr.19, județul B, G domiciliat în de, nr.18, județul B, împotriva deciziei civile nr.461/A din 10 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în întregime în sensul că, respinge ca nefondat apelul și păstrează în totalitate sentința civilă nr. 990 din 13 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș.
Obligă pe intimatul C la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs în favoarea lui
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 22.05.2008
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 22.05.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Pantea
