Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 848/R/2009
Ședința publică din 25 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat dereclamantulîmpotriva deciziei civile nr. 640 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și pe pârâții, G, având ca obiect succesiune.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8387/1311.2006 a Judecătoriei Cluj N, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamanta, împotriva pârâților Si, și, fiind admisă cererea de intervenție in interes formulată de intervenientul și admisă în parte cererea reconvențională a pârâților reclamanți, împotriva reclamantei pârâte.
S-a constatat, în consecință, că în masa succesorală rămasă după defuncții si se include si cota de 1/3 parte din imobilul înscris in CF 577, cu număr topo 168/2, 169/2 in suprafața de 1.036 mp, dispunându-se suplimentarea certificatului de moștenitor numărul 681/1968, eliberat de notariatul de Stat Județean
S-a constatat că au calitate de moștenitori reclamanta, defuncta - antecesoarea pârâților de rând 7-8 și defunctul - antecesorul pârâților de rând 3-6.
S-a dispus intabularea in CF 577 a dreptului de proprietate al defunctului, antecesorul pârâților, a defunctei, antecesoarea pârâților de rând 7, 8, si a reclamantei, asupra cotei de 1/3 de la,.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu număr topo 168/2, 169/2 cu suprafața de 1.036 mp gradină și casă pe- prin formarea a două loturi:
- lotul nr.1 compus din teren in suprafață de 345 mp cu nr.top nou 168/2/2, 169/2/2;
- lotul nr. 2 cu nr. top nou 168/2/1, 169/2/1, gradină cu casă din cărămidă, pe fundații de beton, acoperită cu țiglă, compusă din patru camere, 2 bucătarii, 2 cămări de alimente, 1 baie, 1 verandă închisă în- si construcție din zidărie de cărămidă, pe fundații de beton, șarpantă din lemn cu învelitoare de țiglă compusă din 2 camere, bucătărie, baie, alimente si hol cu suprafața de 691 mp, s-a reinscris in CF 577 pe numele vechilor proprietari G si.
S-a dispus comasarea parcelei cu număr top 168/2/2, 169/2/2 cu suprafața de 345 mp, cu parcela cu număr topo 168/3, 169/3 din CF 576 C si formarea unui corp funciar nou cu număr top 168/2/2, 169/2/2, 168/3, 169/3 cu suprafața de 1.036 mp.
S-a dispus partajul imobilului cu număr topo nou 168/2/2, 169/2/2, 168/3, 169/3 cu suprafața de 1.036 mp si formarea a patru noi parcele, conform variantei a II-a din completarea 2 la raportul de expertiză:
- prima cu număr topo nou 168/2/2/1, 169/2/2/1, 168/3/1, 169/3/1, teren cu suprafața de 330 mp,
- lotul nr.2, cu număr topo nou 168/2/2/2, 169/2/2/2, 168/3/2, 169/3/2 cu suprafața de 250 mp,
- lotul nr.3, cu număr topo 168/2/2/3, 169/2/2/3, 168/3/3, 169/3/3 cu suprafața de 250 mp,
- lotul nr.4, cu număr topo 168/2/2/4, 169/2/2/4, 168/3/4, 169/3/4, drum de acces in lățime de 4, in suprafață de 190 mp.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al defunctului, antecesorul pârâților, si asupra imobilului cu număr topo nou 168/2/2/1, 169/2/2/1, 168/3/1, 169/3/1, teren in suprafața de 330 mp, intr-un CF cu număr nou, cu titlu de moștenire si partaj, intr-o primă fază, iar in a doua etapă a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâților reclamanți, si, in cote părți egale, ca bun propriu, cu titlu de moștenire, precum, intabularea intr-un CF cu număr nou a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului cu număr topo nou 168/2/2/2, 169/2/2/2, 168/3/2, 169/3/2, cu suprafața de 250 mp, ca bun propriu cu titlu de moștenire si partaj, a dreptului de proprietate al defunctei asupra imobilului cu număr topo nou 168/2/2/3, 169/2/2/3, 168/3/3, 169/3/3 cu suprafața de 250 mp, cu titlu de moștenire si partaj, conform raportului de expertiza efectuat in cauza de către expert.
S-a dispus intabularea intr-un CF cu număr nou a imobilului cu număr topo nou 168/2/2/4, 169/2/2/4, 168/3/4, 169/3/4, drum de acces cu lățimea de 4 mp, in suprafața de 190 mp, având ca proprietari in cote parti ideale de 1/2 pe reclamanta si pe intervenientul.
Au fost obligați pârâții să demoleze garajul edificat pe imobilul cu număr top nou 168/2/2/4, 169/2/2/4, 168/3/4, 169/3/4 cu suprafața de 190 mp, care va avea destinația de drum de acces, conform raportului de expertiza efectuat in cauză de către expert llie.
S-a constatat că, pe terenul cu număr top nou 168/2/2/1, 169/2/2/1, 168/3/1, 169/3/1, reclamanta împreuna cu defunctul au edificat o construcție casa din cărămida pe fundații de beton, acoperita cu țigla, compusa din: 2 camere, bucătărie, cămara alimente, hol, cu suprafața de 61,96 mp, dispunându-se înscrierea construcției in cartea funciară, având ca proprietari pe in cotă de 5/8 parte, respectiv pe pârâții reclamanți, si, in cotă de 1/8 parte fiecare.
A fost respinsă excepția de inadmisibilitate a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune formulată de pârâții,.
Au fost obligați pârâții si, în calitate de moștenitori ai defunctei, să încheie act autentic de vânzare-cumparare, având ca obiect imobilul cu număr topo nou 168/2/2/3, 169/2/2/3, 168/3/3, 169/3/3, iar, în caz contrar, sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, de intabulare, pentru suma de 16000 RON.
S-a dispus intabularea într-un CF cu număr nou, a dreptului de proprietate al intervenientului asupra imobilului cu număr topo nou 168/2/2/3, 169/2/2/3, 168/3/3, 169/3/3 cu suprafața de 250 mp, cu titlu de cumpărare conform raportului de expertiză efectuat de către expert.
Au fost obligați reclamanta si intervenientul să le plătească pârâților suma de 1158, 39 RON cu titlu de sultă, reprezentând echivalentul celor 16 mp teren preluați din lotul pârâților reclamanți pentru crearea drumului de acces.
Pârâții, au fost obligați la plata sumei de 395,9 RON, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria reținut că, prin certificatul de moștenitor nr. 681/1968, eliberat de către fostul Notariat de Stat Județean C, s-a dezbătut succesiunea după defuncții si, constatându-se că, in masa succesorală a acestora, se include imobilul casă, curte si gradină situat in C-N,-, înscris in CF nr. 576, cu număr topo 168/3,169/3. Conform mențiunilor CF 577, la, în masa succesorală a defuncților se include și cota de 1/3 din imobilul cu număr topo 168/2, 169/2 înscris in CF 577, cotă ce a fost omisă la eliberarea certificatului de moștenitor, astfel că, în baza art. 650, 669 Cod Civil, instanța a constatat că in masa succesorală a defuncților si se include și cota de 1/3 parte din imobilul înscris in CF 577 C, cu număr topo 168/2, 169/2 in suprafață de 1.036 mp, iar calitate de moștenitori ai defuncților si, conform certificatului de moștenitor, au reclamanta pârâta, defuncta - antecesoarea paraților de rând 7-8 si defunctul - antecesorul pârâților de rând 3- 6, in cote egale de 1/3 si asupra cotei de 1/3 din imobilul teren înscris in CF 577
In baza art. 728 Cod Civil, conform propunerilor din raportul de expertiză efectuat in cauză de către expert, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu număr topo 168/2, 169/2 cu suprafața de 1.036 mp gradină, casa pe-.
In baza art. 42 din Legea 7/1996, s-a dispus comasarea parcelei cu număr topo 168/2/2, 169/2/2 cu suprafața de 345 mp, cu parcela cu număr topo 168/3, 169/3 din CF 576 C si formarea unui corp funciar nou cu număr topo 168/2/2, 169/2/2, 168/3, 169/3 cu suprafața de 1.036 mp.
- In baza art. 728 cod civil si art. 42 din Legea 7/1996 s-a dispus partajul imobilului cu număr topo nou 168/2/2, 169/2/2, 168/3, 169/3 cu suprafața de 1.036 mp si formarea a patru noi parcele, conform variantei a II-a din completarea 2 la raportul de expertiză.
In baza art. 20 alin 3 din Legea 7/1996, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, conform dispoyitivului.
Având in vedere configurația terenului si concluziile raportului de expertiză efectuat in cauză, singura posibilitate de acces la loturile atribuite reclamantei si defunctei este crearea unui drum de acces prin locul in care in momentul de fata este edificat un garaj, fără autorizație de construire (un astfel de act nu a fost depus la dosarul cauzei). Având in vedere si răspunsul Direcției de Urbanism privind condițiile în care se poate elibera o autorizație de construire pentru loturile nou create, date care au fost avute în vedere de către expert la realizarea expertizei, pentru loturile nou create trebuie asigurat un drum de acces cu o lățime minimă de patru metri. In aceste condiții, instanța a dispus crearea unui drum de acces cu număr topo nou 168/2/2/4, 169/2/2/4, 168/3/4, 169/3/4, cu suprafața de 190 mp si cu o lățime de patru metri, drum de acces care a fost atribuit reclamantei si intervenientului, nu si paraților reclamanți.
În aceste condiții, în baza art. 480 Cod Civil, pentru a asigura reclamantei si intervenientului dreptul de folosință al drumului de acces, instanța a obligat ârâții p. reclamanți să demoleze garajul edificat pe imobilul cu număr topo nou 168/2/2/4, 169/2/2/4, 168/3/4, 169/3/4 cu suprafața de 190 mp care va avea destinația de drum de acces, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert.
In baza art.111 Cpc si 492 Cod civil, instanța a constatat că, pe terenul cu număr topo nou 168/2/2/1, 169/2/2/1, 168/3/1, 169/3/1 reclamanta împreună cu defunctul au edificat o construcție casă din cărămidă pe fundații de beton, acoperită cu țiglă, compusă din: 2 camere, bucătărie, cămara alimente, hol, cu suprafața de 61,96 mp, iar, în baza art. 20 alin 3 din Legea 7/1996, a dispus înscrierea construcției in cartea funciară, având ca proprietari pe in cota de 5/8 parte, respectiv pe pârâții reclamanți, si, în cotă de 1/8 parte fiecare, toți moștenitori ai defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare si descendenți, conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut că reclamanta a invocat inadmisibilitatea ei, motivată de faptul că, în regim de carte funciară, se poate invoca doar prescripția achizitivă reglementată de normele speciale ale Decretului Lege 115/1938, nu și uzucapiunea de 30 de ani reglementată de art. 1890 Cod Civil. De asemenea, reclamanta pârâtă a arătat că, după intrarea în vigoare a Legilor 58 și 59 din 1974, terenurile au fost scoase din circuitul civil si nu mai puteau fi uzucapate.
Argumentele invocate de către reclamantă au fost respinse către instanță ca fiind neîntemeiate, pe motiv că uzucapiunile începute si neîmplinite până la adoptarea Legii 7/1996 își vor produce efectele numai în condițiile si termenele prevăzute de Codul Civil Român. În consecință, în cauza dedusă judecății, poate fi invocată uzucapiunea de treizeci de ani ca mod originar de dobândire a proprietății. Mai mult, în opinia instanței, prin Legile nr. 58 si 59 din 1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-a produs o drastică restrângere a atributului de dispoziție juridică din conținutul dreptului de proprietate asupra terenurilor. În consecință, termenul de uzucapiune a curs in tot intervalul de timp cât aceste acte normative au fost in vigoare.
Cu privire la temeinicia cererii reconvenționale, instanța, în baza probelor administrate la dosar, a apreciat că aceasta nu este întemeiată cu privire la cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât, potrivit art. 1853 Cod Civil, moștenitorii sunt presupuși a stăpâni bunul moștenit in codevălmășie, unii pentru alții, motiv pentru care posesia lor are caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin excepție, în cazul în care intervine o manifestare exterioară a unuia dintre moștenitori care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire de fapt a posesiei, acel moștenitor poate invoca dobândirea bunului prin uzucapiune. În cazul concret dedus judecății o intervertire a posesiei dintr-una echivocă într-una utilă nu a fost dovedită. Astfel, ulterior anului stabilit că data de începere a termenului de uzucapiune (1968), în concret, în anul 1971, atât reclamanta, cât și defuncta și-au înscris dreptul în cartea funciară și ulterior au achitat impozit pentru teren. Anterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta figurează în evidentele Consiliului Local cu restanțe la plata impozitului pe teren.
Este real faptul că defunctul și, după decesul acestuia, moștenitorii săi, respectiv pârâții au folosit casa și terenul de pe-, însă, deși aceștia aveau sarcina probei, nu au dovedit actul de intervertire prin care posesia lor să devină una utilă și prin care să înlăture caracterul echivoc al posesiei. În dovedirea acestui aspect, ei au propus audierea a doi martori, si R Martorul a declarat că știe foarte bine situația imobilului încă din anul 1945, le cunoaște și pe reclamanta și pe defuncta, care nu au folosit casa și terenul, însă, care veneau în vizită la rude, neexistând vreo relație conflictuală între părți, iar defunctul, fratele reclamantei, a efectuat reparații la imobilul construcție. Martorul R G, la rândul său, a declarat că locuiește în zona imobilului de aproximativ 40 de ani și știe că persoanele care folosesc imobilul teren și construcție au fost pârâta și defunctul soț al acesteia, numitul, împreună cu copii acestora, pârâții reclamanți de rând 2-4. Construcția edificată pe acel teren a fost edificată înainte ca martorul să se mute în zonă, în anul 1964, de către defunctul și de către pârâta, iar, ulterior, imobilul construcție a fost renovat. Martorul nu a văzut alte persoane care să folosească terenul sau să pretindă vreun drept asupra imobilului, o cunoaște pe defuncta, antecesoarea pârâților de rând 7, 8 și a văzut-o venind în vizită la defunctul.
În baza acestor declarații de martor, instanța nu deține niciun element care să confirme intervertirea posesiei echivoce in posesie utilă. Astfel, în baza probatoriului administrat în cauză, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă antecesorul pârâților reclamanți reconvenționali a întrunit în persoana sa atât elementul corpus (care este dovedit), cât și elementul intenționalanimus(pentru care nu exista nici o probă), în concret, dacă a folosit bunul cu intenția de a se comporta ca proprietar exclusiv sau pur si simplu a folosit bunul imobil în calitatea sa de titular al unei cote părți ideale din dreptul de proprietate. Faptul că defunctul a efectuat reparații la imobilul construcție nu reprezintă un argument în acest sens, deoarece, prin aceste reparații, defunctul a dobândit doar un drept de creanță față de ceilalți coproprietari și, mai mult, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat și partajul imobilului construcție, ci doar a terenului, prin partaj și raportul de expertiză efectuat în cauză pârâților reclamanți fiindu-le atribuită construcția în întregime împreună cu cota parte care le revine din teren, fără ca reclamanta să solicite vreo sultă pentru construcție.
Deși construcția nu este înscrisă în cartea funciară, ea a fost inclusă în masa succesorală a cărei dezbatere a fost finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor nr. 681/1968 și, în mod evident, exista înainte de începerea curgerii termenului de uzucapiune, aspect care a reieșit și din declarația martorului R G, care s-a mutat în zonă în anul 1964, casa existând la acea dată.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cerere formulată de pârâții reclamanți,.
In baza art. 5 alin 2 din Titlul X al Legii 247/2005, instanța a obligat pârâții și, în calitate de moștenitori ai defunctei, să încheie act autentic de vanzare-cumparare, având ca obiect imobilul cu număr topo nou 168/2/2/3, 169/2/2/3, 168/3/3, 169/3/3, iar în caz contrar a dispus ca sentința să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, de intabulare, pentru suma de 16000 RON. Prin expertiza grafică efectuată în cauză s-a stabilit faptul că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare de la fila 42 aparține defunctei, situație în care acest contract reprezintă manifestarea de voință a defunctei.
In baza art. 20 alin 3 din Legea 7/1996, a dispus intabularea într-un CF cu număr nou, a dreptului de proprietate al intervenientului asupra imobilului cu număr topo nou 168/2/2/3, 169/2/2/3, 168/3/3, 169/3/3 cu suprafața de 250 mp, cu titlu de cumpărare conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert llie.
Având în vedere că, prin stabilirea drumului de acces lotul care revenea pârâților reclamanți a fost diminuat cu 16 mp, instanța a obligat reclamanta și intervenientul să plătească ârâților p. suma de 1158, 39 RON cu titlu de sultă, reprezentând echivalentul celor 16 mp teren preluați din lotul lor pentru crearea drumului de acces, sultă calculată având în vedere valoarea terenului determinată prin raportul de expertiză.
Prin decizia civilă nr. 640/R/28.10.2008 a Tribunalului Cluj,apelul reclamantei fost admis, sentința civilă nr. 8387/13.11.2006 a Judecătoriei Cluj -N fiind schimbată în parte, în sensul partajării terenului în litigiu conform variantei a II a din completarea 2 la raportul de expertiză, corectată de către instanța de apel, în sensul că lotul aferent drumului de acces cu nr. top 168/2/2/4, 169/2/2/4, 168/3/4, 169/3/4 are o suprafață de 206 mp, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A fost respins apelul declarat de către pârâții, și împotriva aceleiași sentințe, aceștia fiind obligați în solidar la plata a cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 1000 lei în favoarea reclamantei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reținut, referitor la apelul declarat de reclamantă, că acesta este fondat deoarece aspectul invocat pe calea apelului provine dintr-o eroare de calcul efectuată de către expert în raportul de expertiză efectuat în cauză.
În cauză, s-a sistat indiviziunea asupra unei parcele în suprafață de 1036 mp, formându-se 4 parcele noi, prima cu o suprafață de 330 mp, a doua și a treia cu suprafața de 250 mp și a patra cu o suprafață de 190 mp.
. parcelele menționate nu mai corespund suprafeței inițiale de la care s-a plecat, 1036 mp rezultând doar 1020 mp.cu 16 mp. mai puțin.
Această suprafață de 16 mp a și fost reținută de altfel de către expert ca fiind diferența de la lățirea drumului de acces de la 3,5 la 4, doar că atât în schiță cât și în tabelul de mișcare parcelară suprafața menționată a fost omisă.
Doar procedând în această manieră, suprafața însumată a celor patru parcele reprezintă 1036 mp, suprafața inițială existentă înainte de dezmembrare.
Încercând sa clarifice situația celor 16 mp. instanța de apel a dispus efectuarea unei completări a raportului de expertiză, însă, din concluziile expertului, a reieșit în apel că, de fapt, întreaga suprafață a terenului în litigiu este mai mare decât 1036 mp. iar dimensiunile parcelelor nou formate se modifică, însă atâta timp cât la fond nu s-a formulat un petit de rectificare de carte funciară, această constatare din apel a rămas fără relevanță deoarece excede cadrului procesual.
Astfel, ca răspuns la apelul reclamantei, instanța de apel a reținut aceeași variantă de partajare avută în vedere la fond, însă a corectat raportul de expertiză cu privire la suprafața drumului de acces de la 190 mp. la 206 mp.
Cu privire la apelul declarat de către pârâți, tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat, deoarece, referitor la condițiile uzucapiunii și la soluția asupra cererii reconvenționale, pe parcursul judecării apelului, a intervenit Decizia nr.86/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că în regiunile de carte funciară nu sunt admisibile uzucapiunile întemeiate pe Codul civil.
Pe de altă parte, chiar și pe fond, deși s-au administrat probe în apel, pârâții reclamanții reconvenționali nu au reușit să dovedească intervertirea coproprietății în posesie utilă pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În lipsa acestei dovezi, este inadmisibilă constatarea uzucapiunii în contra coproprietarilor.
În raport de celelalte motive invocate în apelul pârâților, tribunalul a apreciat de asemenea că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, au invocat pârâții că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a instituit un drum de servitute fără ca aceasta să fi fost solicitat.
Tribunalul a constatat, însă, că instanța de fond nu a înființat un drum de servitute, ci a dispus sistarea de indiviziune asupra unei suprafețe de teren cu formarea a patru loturi noi din care unul îl constituie drum de acces. Acest lot a fost atribuit în indiviziune reclamantei și intervenientului fără a se menționa că este aservit unor alte loturi.
Pârâții au mai arătat că sentința atacată este lipsită de temei legal pentru că instanța de fond nu a făcut verificări în raport cu acceptarea succesiunii pentru terenul în litigiu și pentru că aducerea la masa succesorală în acest moment a terenului este prescrisă.
Tribunalul a reținut că faptul acceptării succesiunii de către reclamantă după defuncții săi părinți rezultă fără echivoc din Certificatul de moștenitor nr. 681/1968. Acceptarea sau renunțarea la succesiune vizează întreaga masă succesorală și nu părți din aceasta. Atâta timp cât terenul în litigiu face parte din masa succesorală, respectiv, exista în patrimoniul antecesorilor părților la deces, acesta se cuvine părților, respectiv și reclamantei în cota prevăzută de lege iar acțiunea reclamantei nu este prescrisă din acest punct de vedere.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul reclamant reconvențional,solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului pârâților reclamanți reconvenționali, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că hotărârea atacată este nelegală, întrucât, la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 681/1968, părțile au convenit asupra compunerii masei succesorale și a cotelor, nemaiputând solicita ulterior suplimentarea masei succesorale, instanțele de fond neanalizând dacă reclamanta a acceptat sau nu în termenul legal succesiunea asupra imobilului din Cf 577 raportat la momentul deschiderii succesiunii.
Instanțele erau obligate să analizeze cauzele pentru care terenul nu a fost inclus în masa succesorală, în realitate, acesta având un regim juridic diferit, nefăcând obiectul Legii nr. 18/1991, pentru ca părțile să fie repuse în termenul legal de acceptare a succesiunii.
Diferența de teren nu a făcut obiectul masei succesorale, iar uzucapiunea a privit doar posesia exercitată de și succesorii acestuia.
Decizia nr. 86/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi aplicată retroactiv, dosarul fiind pe rolul instanțelor de peste patru ani, raportat la momentul în care această decizie a fost pronunțată.
Oricum, sunt întrunite condițiile uzucapiunii extratabulare reglementată de Decretul-Lege nr. 115/1938, întrucât pârâții au posedat imobilul uzucapat o perioadă de peste 20 de ani de la data decesului proprietarului tabular, iar Legile nr. 58 și 59 din 1974 nu au întrerupt cursul prescripției achizitive.
Greșit au apreciat instanțele de fond că pârâții nu au avut o posesie utilă, ci una echivocă, în condițiile în care defunctul început uzucapiunea, iar posesia sa a fost continuată de fiul său, fiind vorba de joncțiunea posesiilor, iar posesia fost intervertită într-una utilă, în condițiile în care martorii audiați au arătat că imobilul construcție a fost identificat de soții și începând cu anul 1959. Inexistența probărilor aferente este explicabilă prin condițiile din perioada respectivă. Tot din declarațiile martorilor, rezultă că pârâții au folosit terenul și au executat lucrări la construcție pe o perioadă de peste 30 de ani și nicio altă persoană nu a adus vreo tulburare posesiei lor, aceasta fiind una continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, viciul echivocității fiind înlăturat de probele ce dovedesc intenția fermă coindivizarilor pârâți de a se comporta ca proprietari începând din anul 1968 și până în prezent, aceștia întrunind în persoana lor atât elementulcorpus, cât și elementulanimus.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct.9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, recursul cuprinde două motive apreciate ca fiind de nelegalitate hotărârii pronunțată în apel.
Un prim motiv se referă la suplimentarea masei succesorale cu terenul obiect al litigiului din CF 577, recurentul susținând că reclamanta nu a acceptat moștenirea în ceea ce privește acest teren, nu a fost repusă în termenul de opțiune succesorală, terenul nefăcând obiectul legii fondului funciar și între moștenitori a existat un acord de voință în ceea ce privește compunerea masei succesorale la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 681/1968, acord ce nu mai poate fi desființat sau modificat decât prin consens.
În realitate, așa cum corect au apreciat instanțele de fond, acceptarea succesiunii se referă la întreaga masă succesorală și nu la părți din aceasta. Prin urmare, în condițiile în care reclamanta a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni prev. de art. 700 alin. 1 Cod proc. civ. acceptarea se referă la orice activ sau pasiv ce compune masa succesorală, indiferent dacă existența acestuia este cunoscută sau nu la momentul acceptării, așa cum rezultă din disp. art. 685 Cod proc. civ.
Tocmai de aceea, în măsura în care un bun nu a fost cuprins în certificatul de moștenitor ca făcând parte din masa succesorală, însă acceptarea moștenirii a fost realizată în termenul prevăzut de lege, este posibilă suplimentarea masei succesorale oricând, câtă vreme dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz decât în situația în care fostului proprietar îi poate fi opusă prescripția achizitivă.
Acordul de voință din certificatul de moștenitor vizează calitatea de moștenitori și cotele ce li se cuvin din masa succesorală, conform regulilor devoluțiunii succesorale, însă masa succesorală poate fi completată oricând cu alte bunuri.
Un al doilea motiv se referă la condițiile uzucapiunii, respectiv legea aplicabilă acesteia și caracterul posesiei.
În ceea ce privește legea aplicabilă, corect a apreciat tribunalul că decizia nr. 86/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanță, rostul ei fiind tocmai de uniformiza jurisprudența prin interpretarea legii, având, în fapt, forța unei legi de interpretare, care nu retroactivează.
Prin urmare, textul art. 329 alin. ultim teza finală Cod proc. civ. referitor la caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept vizează nu doar procesele pornite ulterior pronunțării deciziei în recurs în interesul legii, ci și cele aflate pe rolul instanțelor.
Cu privire la caracterul posesiei de a fi univocă sau echivocă, cu alte cuvinte utilă sau nu, în sensul art. 1847 și urm. civil, aceasta constituie o problemă ce ține de starea de fapt, nesupusă cenzurii instanței de recurs în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 Cod proc. civ. prin art.I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, instanțele de fond statuând asupra stării de fapt în sensul că, din probele administrate, nu rezultă o intervertire a posesiei exercitată de un succesor pentru toți într-o posesie exercitată doar în nume personal în sensul art. 1858 pct. 2 și 4. civil.
Condițiile posesiei utile trebuie verificate și în cazul uzucapiunii extratabulare, așa cum rezultă din disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/1947, conform cărora "posesiunea cerută în vederea uzucapiunii, în cazurile prevăzute de art. 27 și 28 din legea pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, trebuie să îndeplinească condițiile cerute de Codul civil".
Prin urmare, indiferent că ar fi aplicabile dispozițiile art. 1890. civ. sau cele ale art. 28 din Decretul-lege nr. 115/19238, nu subzistă condițiile posesiei utile, împrejurare verificată de instanțele de fond, ce ține de starea de fapt, nesupusă cenzurii instanței de recurs.
În temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (36).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr.640 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să le plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/30.04.2009
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
