Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(996/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.935
Ședința publică de la 1.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva deciziei civile nr. 227 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 25.05.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul pârât Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 29 mai 2009, unei cereri formulată de recurentul pârât, aduce la cunoștința instanței faptul că recursul pronunțat de această instituție este scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a timbrului judiciar în conformitate cu art. 1 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar.
Curtea pune în discuție aspectul invocat de recurentul pârât cu privire la satisfacerea timbrajului.
Avocatul intimatului reclamant, având cuvântul, arată că înțelege să lase la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect.
Curtea, după deliberare, revine asupra măsurii dispuse prin rezoluția de primire a dosarului, privind achitarea de către recurentul pârât a unei taxe judiciare în valoare de 19,5 lei și a unui timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, constatând că potrivit dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a art. 1 din nr.OG 32/1995, Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Avocatul intimatului arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 14.12.2006 reclamantul a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală nr.1010/ 24.12.1986 emis de notariatul de Stat al Sectorului Agricol I și să se constate calitatea sa de moștenitor legal asupra averii defunctei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este unicul moștenitor al tatălui său, decedat la 31.05.1999, conform certificatului de moștenitor legal emis la data de 22.08.2006 de Notariatul de Stat din Republica M și a hotărârii judecătorești din 31.07.2006 emisă de judecătoria.
Tatăl reclamantului era moștenitorul legal, în calitate de colateral privilegiat al sorei sale.
În luna iunie a anului 1985, la o lună după moartea surorii sale, s-a deplasat în România și pe lângă plata cheltuielilor de înmormântare s-a ocupat și de administrarea imobilului situat în comuna,-, județul I, bun care făcea parte din masa succesorală a defunctei. În acest sens, a încheiat cu -, un contract de închiriere având ca obiect imobilul menționat, act juridic prin care își însușește în mod neechivoc calitatea de moștenitor.
În aceste condiții, bunurile succesorale ale defunctei au fost trecute în proprietatea statului conform certificatului de vacanță succesorală nr.1010/24.12.1986 emis de Notariatul de Stat al, întrucât unicul moștenitor al defunctei nu a fost convocat la dezbaterea succesiunii.
Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă prin sentința civilă nr.2018/ 27.03. 2007 admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală nr.1010/ 24.12.1986 emis în dosarul nr.632/1985 al Notariatului de Stat, s-a constat calitatea de moștenitor a reclamantului de pe urma defunctei.
În considerentele sentinței s-a arătat că prin certificatul de vacanță succesorală nr.1010/24.12.1986 emis de către Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I, s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei. S-au reținut ca moștenitori legali, decăzut, din drepturi prin neacceptare în termen, conform art.700 cod civil astfel, întreaga masă succesorală a revenit pârâtului - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Din certificatul de deces al numitei, fila 7 dosar, se retine că părinții acesteia au fost și.
Din certificatul de naștere al defunctei, fila 8 dosar, coroborat cu adresa nr.-/15.03.2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului B, se reține că este una și aceeași persoană cu (căsătorită).
Din extrasul de actul de naștere al numitului - fila 35, reiese că părinții acestuia au fost și, aceeași cu cei ai defunctei. Acesta figurează născut la data de 24.06.1916, dată ce corespunde cu cea înscrisă în certificatul său de deces, fila 9 dosar.
Având în vedere aceste înscrisuri, cât și mențiunea din certificatul de vacanță succesorală contestat, instanța a reținut ca dovedit faptul că s-a născut și era sora numitului, acesta având calitatea de succesor al defunctei.
Acesta din urmă este autorul reclamantului, conform certificatului de moștenitor legal din 22.08.2006 emis de BNP - Republica
Din contractul de închiriere data 4.06.1985, fila 6 dosar, reiese faptul că a data spre închiriere imobilul din-, în calitatea sa de moștenitor al sorei sale, decedată la data de 8.05.1985.
Cu privire la acest contract, apreciază judecătoria, că este vorba despre un act de acceptare a succesiunii numitei, acceptare realizată în termenul legal de 6 luni.
Este relevantă intenția moștenitorului de a face acte de administrare a patrimoniului defunctei, ceea ce reprezintă o acceptare a succesiunii. Imobilul cu privire la care s-a realizat acceptarea succesiunii, figura în proprietatea defunctei conform adresei nr.10290/269.03.2007, emisă de Primăria.
Așadar, instanța a reținut că autorul reclamantului a acceptat în termenul de 6 luni succesiunea defunctei, prin încheierea unui contract de închiriere, contrar celor reținute prin certificatul de vacanță succesorală nr.1010/1986. Instanța a apreciat că drepturile succesorale ale autorului reclamantului au fost încălcate, prin emiterea acestui certificat și conform art.689, 700 Cod Civil, instanța a constatat nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală, constatând calitatea moștenitor a reclamantului de pe urma defunctei.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței teritoriale invocate de a apelant prin întâmpinare, competentă să soluționeze cauza fiind instanța de la ultimul domiciliu al defunctei conform art.14 Cod procedură civilă.
S-a mai invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor în raport cu Statul Român, arătând că în certificatul de vacanță a cărui nulitate s-a solicitat, calitate de moștenitor o are Administrația Financiară a Sectorului Agricol I, care aparținea în 1986 ca și în prezent primăriei comunei.
În drept s-au invocat dispozițiile art.6, 12 din Legea nr.213/1998 și art.19, 123, 125 din Legea nr.215/ 2001.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.1138/26.09. 2007 admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente - Judecătoria Buftea.
În considerente s-a reținut că potrivit art.14 Cod procedură civilă competentă teritorial este Judecătoria Buftea, ca ultim domiciliu al defunctei, prima instanță nerăspunzând excepției invocat și nesupunând dezbaterii această excepție.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamantul.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin decizia civilă nr.137/28.01.2008 a respins ca nefondat recursul, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.14 Cod procedură civilă, fiind o competență teritorială exclusivă.
Rejudecând cauza, Judecătoria Bufteaa pronunțat sentința civilă nr.4765/2.10.2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, a constatat nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală nr.1010/1986 emis în dosarul nr.632/1985 de Notariatul de Stat, a constatat calitatea de moștenitor a reclamantului de pe urma defunctei.
În considerente s-a reținut că potrivit certificatului de vacanță succesorală nr.1010/24.12.1986 emis către Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I prin care a fost dezbătută succesiunea defunctei, decedată la 08.05.1985, s-a constatat că moștenitorul legal, domiciliat în URSS este decăzut din drepturi, prin neacceptare în termen, conform art.700 Cod civil.
Totodată, s-a mai constatat că masa succesorală compusă din terenul loc de casă de 3.000 mp situat în comuna,-, Sector Agricol I s-a atribuit în baza art.680 Cod civil și art.26 din Decretul nr.40/1953 Statul Român prin Administrația Financiară a Sectorului Agricol I (fila 5 dosar nr-).
Prin înscrisurile depuse, reclamantul a făcut dovada calității de succesibili față de defuncta, atât a tatălui său cât și a sa.
Astfel, potrivit certificatului de deces, numita avea ca părinți pe și (fila 7). Din coroborarea certificatului de naștere al defunctei cu adresa nr.-/15.03.2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului B, se constată că este una și aceeași persoană cu (căsătorită fila 43).
Potrivit extrasului de pe actul de naștere al numitului, părinții acestuia au fost și, aceeași cu cei ai defunctei (fila 35). Acesta figura ca fiind născut la data de 24.06.1916, dată ce corespunde cea înscrisă în certificatul său de deces (fila 9).
Coroborând datele de naștere și deces, instanța a constatat că (certificat de deces), (extras act naștere) (certificat moștenitor legal din 22.08.2006 și hotărâre din 31.07.2006) și (certificat de vacanță succesorală) este una și aceeași persoană.
Având în vedere aceste înscrisuri și mențiunea din certificatul de vacanță succesorală contestat, s-a apreciat că reclamantul a fost dovedit faptul că s-a născut și era sora numitului, acesta având calitatea de succesor al defunctei.
La rândul său, reclamantul a dovedit că este moștenitorul lui prin certificatul de moștenitor legal din 22.08.2006 emis de BNP - Republica Mih otărâre a Judecătoriei din 31.07.2006 (fila 10-14).
Instanța a mai reținut că la data de 04.06.1985, autorul reclamantului, a încheiat cu numitul - un contract de închiriere pentru imobilul și terenul situate în-, sector 2, pentru perioada 04.06.1985 - 04.06.1986, în schimbul sumei de 3.000 lei, cu posibilitatea de prelungire dacă nu intervin modificări cu profil administrativ - teritorial (demolare) - fila 6.
În același înscris dactilografiat, tatăl reclamantului face precizarea că are drept de moștenire al averii sorei sale evna care a decedat la 08.05.1985.
Au fost apreciate neîntemeiate, fiind respinse susținerile pârâtului invocate în cererea de recurs că nu există identitate între cele două imobile - cel din certificatul de vacanță succesorală și cel din contractul de închiriere - întrucât, așa cum reiese din adresa nr.820/17770/14.08.2008- a figurat pe raza localității, conform registrelor agricole, din anul 1964 și până în prezent (fila 10), iar potrivit adresei nr.10290/26.03.2007 emisă de aceeași primărie, imobilul situat în-, cu clădire + agricol, a figurat înscris pe rolul fiscal al numitei până în anul 1987, când rolul a fost anulat conform /1987, construcția fiind demolată (fila10 dosar nr.3964 și fila 42 dosar nr-).
Nu au putut fi primite nici susținerile paratului în sensul că sunt incidente în cauză dispozițiile art.700 Cod civil.
Astfel, prin încheierea contractului de închiriere din data de 4.06.1985, autorul reclamantului a făcut un act de acceptare expresă a moștenirii rămase de pe urma sorei sale în termenul legal de 6 luni.
Contractul de închiriere susmenționat este un înscris sub semnătură privată, extrajudiciar, prin care succesibilul își manifesta fără echivoc voința de a accepta moștenirea defunctei conform art.689 Cod civil.
Ca atare, instanța a reținut că autorul reclamantului a acceptat expres termenul de 6 luni succesiunea defunctei; drepturile succesorale ale acestuia au încălcate prin emiterea certificatului de vacanță succesorală nr.1010/24.12.1986; Statul român nu putea deveni proprietarul bunurilor succesorale atât timp cât exista un moștenitor legal acceptant.
Pentru aceste considerente, în baza art.689 și art.700 Cod civil instanța a admis acțiunea, a constatat nulitatea certificatului de vacanță succesorală și calitatea de moștenitor a reclamantului de pe urma defunctei, prin retransmitere.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I.
În motivarea apelului s-a arătat că Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, greșit nefiind admisă această excepție ce a fost invocată încă din data de 11.09.2008.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă prin decizia civilă nr. 227/ 19.02. 2009 respins apelul ca nefondat.
În considerente s-a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2008, instanța de fond a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru pârâtul Statul Român și a dispus ca acest pârât să fie reprezentat, conform Decretului nr.40/1953, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județul I, în raport de ultimul domiciliu al defunctului, dat fiind că biroul de taxe și impozite din cadrul Primăriei orașului, Județul I nu are capacitate de exercițiu. Pe fond, sentința apelată a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județul Prima instanță a avut în vedere dispozițiile vechii reglementări în materie succesorală, respectiv Decretul nr.40/1953, conform cărora Statul Român era reprezentat la dezbaterea succesiunilor notariale, în cazul moștenirilor vacante, de Administrația financiară de la ultimul domiciliu al defunctului.
Așadar, prima instanță nu a menținut în cauză, în calitate de pârât, Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât criticile formulate împotriva sentinței pronunțate au fost apreciate nefondate și tribunalul nu le- primit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de recurs se invocă dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Greșit s-a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor).
Astfel se arată că, instanța greșit s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant al Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la termenul din 11.09.2008 și greșit s-a stabilit că partea este reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice I deoarece această instituție poate sta în judecată în nume propriu sau în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, și în nici un caz nu poate sta în judecată pentru a reprezenta interesele Primăriei orașului.
S-a mai arătat că Administrația Financiară a de la aceea vreme se identifică cu Direcția de Impozite și Taxe Locale - denumirea actuală a instituției care a reprezentat Statul Român ca urmare a preluării bunului succesoral în litigiu.
În drept se invocă dispozițiile art.6 și 12 din Legea nr.213/ 1998, art.21, 119, 121, 123 din Legea nr.215/2001 și art. 25 din Decretul nr.31/1954.
Analizând actele și lucrările cauzei Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă constatarea nulității unui certificat de vacanță succesorală emis în anul 1986, de pe urma defunctei.
Potrivit art.680 Cod civil în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.
Statul culege succesiunea vacantă cu titlu de moștenitor, dobândind succesiunea cu titlu universal, bunurile sunt privite ca elemente ale unui patrimoniu, cuprinzând nu numai activul, dar și pasivul, ceea ce este specific transmisiunii succesorale.
Din perspectiva acestor principii, unanim recunoscute în doctrină și jurisprudență soluția pronunțată de instanțele anterioare sunt legale.
Dispozițiile din Legea nr.213 /1998 precum și cele ale Legii nr.215/2001, citate de recurentă, privesc doar bunurile imobile din domeniul public ori privat al statului, însă nu reglementează situația unei universalități de bunuri, căci ceea ce se discută în cauză este calitatea de moștenitor a statului și nu restituirea de bunuri.
Astfel cum s-a arătat, statul a moștenit nu numai bunurile imobile ale defunctei, ci întreaga masă succesorală, care poate fi compusă atât din activ (bunuri mobile și imobile) dar și din pasiv, instanța având a dezlega dacă procedura succesorală după defuncta a fost corect îndeplinită și dacă, defuncta a avut ori nu moștenitori, dacă aceștia au acceptat în termenul legal ori nu succesiunea.
Potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Calitatea statului de subiect de drept civil nu se confundă cu calitatea de persoane juridice care aparține organelor statului.
Sub acest aspect, excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru pârâtul Statul Român a fost pusă în discuția părților și soluționată de instanță în ședința din 11.09.2008.
Soluția pronunțată este corectă având în vedere obiectul cauzei - constatarea nulității certificatului de vacanță.
Efectul nulității este desființarea actului pentru o cauză anterioară ori concomitentă cu încheierea actului, presupunând o judecată în contradictoriu cu părțile participante la încheierea actului, întrucât numai lor le pot fi opozabile efectele nulității"ex tunc".
Art.24 din Decretul nr.40/1953, în vigoare la data emiterii certificatului în litigiu, arată că "dacă după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii notarul de stat nu constată existenta vreunui moștenitor care să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea organului financiar certificat ca succesiunea este vacantă.
Dispozițiunile art.23 se aplică în mod corespunzător și în cazul certificatului eliberat potrivit prezentului articol".
În consecință, corect s-a stabilit că Ministerul Finanțelor nu are calitatea de reprezentant al statului ci Administrația Financiară de la ultimul domiciliu al defunctului, în speță față de momentul înregistrării acțiunii, Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ca atare, organul financiar - Administrația Financiară aar eprezentat în anul 1986 Statul Român în calitatea sa de moștenitor legal, și nu unitatea administrativ teritorială comuna, Sectorul Agricol I, care nu s-a substituit nici la acea epocă și nici în prezent, subiectului de drept civil - Statul Român.
Curtea nu a identificat nici o critică ce poate fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, dezvoltarea motivelor de recurs vizând în totalitate motive de nelegalitate, prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva deciziei civile nr.227 A/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./07.07.2009
TB-3 -;
Jud.B -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
