Superficie. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 200
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă - "" SRL A împotriva deciziei civile nr.379 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâții intimați - CFR - Sucursala CF T și Primarul municipiului A, având ca obiect superficie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă - "" SRL A, av. și pentru pârâta intimată - CFR - Sucursala CF T, lipsă pârâtul intimat Primarul municipiului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 18 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, împuternicire avocațială, copia extrasului de cont nr.400/14.02.2008; reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegația de reprezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe fond admiterea apelului și modificarea în totalitate a sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii introductive, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în toate gradele de jurisdicție.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea contestație în anulare temeinică și legală a deciziei civile atacate.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5788 din 18 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar -, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Municipiul reprezentat prin primar și CN - CFR Regionala pentru constatarea dreptului de superficie.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în motivare că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.746/13.03.2001, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din construcții (hale fasonat beton, atelier fasonat geam, șopron și o cabină ) situat în A, str. - n, Terenul în suprafață de 5000 mp, pe care a fost edificată construcția, nu era proprietatea vânzătorului - SA, așa încât prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a transferat decât dreptul de proprietate asupra construcțiilor.
Potrivit raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, coroborat cu încheierea nr.58/11.10.2006 Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C, terenul pe care sunt edificate construcțiile, fac parte din parcelele cu nr. top 1810/1/b/2/a/a/1/1/2/1/1, cu suprafața de 472 345 mp înscris în CF nr.646. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost intabulat în favoarea statului Român - în administrarea operativă a SN CFR. Reclamanta a susținut că acest teren este excedentar prin efectul legii potrivit art. I-1 din HG 468/1998, a trecut în proprietatea unității administrativ teritoriale, respectiv a Municipiului A, dar nu a probat nici unul din aceste împrejurări.
Din actele dosarului rezultă că modalitatea în care acest teren i-a fost pus la dispoziție este cea a locațiunii, acest fapt rezultând din contractele de închiriere încheiate anterior datei la care reclamanta a devenit proprietara construcțiilor, cât și din clauza înserată în contractul de vânzare-cumpărare. În momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.746/13.03.2001 reclamanta a cunoscut că folosința asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile poate fi exercitată numai în baza contractului de închiriere încheiat de autoarea sa și chiar a condiționat plata unei părți din preț, de obținere de către aceasta a unei forme de folosință asupra terenului pentru o perioadă de minim 10 ani în maxim 1 an de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În data de 27.02.2002, între CFR SA - Regionala și - Sa a fost încheiat contractul de închiriere nr.54, iar la data de 31.03.2005, între același locator și reclamantă a fost încheiat contractul de închiriere nr.63.
Constituirea dreptului de superficie prin titlu presupune existența unei convenții, a unui testament sau a unui act de concesiune.
Prima instanță a reținut că nu există nici un act juridic care să justifice ca reclamanta să solicite a se constata că a dobândit acest drept asupra terenului pe care sunt edificate imobilele pentru care dreptul de proprietate i-a fost transferat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.746/13.03.2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta - SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive de instanță cu obligarea în solidar, a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prima instanță a respins acțiunea cu motivarea greșită că titlul cu care SNCFR ar fi deținut terenul, este inexistent. Or, în realitate acordul dat la construcția clădirilor, care nu a fost negat de pârâta SNCFR, este tocmai titlul pe care reclamanta l-a invocat.
Apelanta a mai arătat că cererea referitoare la notarea construcțiilor proprietatea sa, nu era subsidiar cererii privind constatarea dreptului de proprietate ci era un capăt de cerere distinct.
În fața primei instanțe, reclamanții au făcut dovada proprietății asupra clădirii, iar prin expertiză s-a identificat topografic amplasarea acestei construcții.
Având în vedere faptul că nici unul din pârâți nu a contestat proprietatea reclamantei asupra clădirilor și amplasarea acestora, respingerea capătului de cerere este nelegală.
Intimata CF CFR SA B - SUC. Regională CF T a depus la dosarul cauzei la data de 12octombrie 2007 întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă și menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.379 din 25 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamanta - "" SRL A în contradictoriu cu pârâții Municipiul A, reprezentat prin primar și CNCFR - Sucursala Regională CF T, împotriva sentinței civile nr. 5788/18 iulie 2007- pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.15092/2006, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că:
A admis în parte acțiunea civilă formulată și exercitată de reclamanta - "" SRL A împotriva pârâților Municipiul A reprezentat prin primar și CFR Sucursala CF
A dispus notarea construcțiilor active situate în A, str. -, compuse din: hală fasonat beton, atelier fasonat geam cu șopron aferent, cabină, edificat pe terenul înscris în CF nr.646 cu nr. top 1810/1/b/2/a/a/1/1/2/1/1, precum și cota pârâtei reprezentând postul trafo conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 13.03.2001.
Fără cheltuieli de judecată.
Din motivele deciziei civile sus amintite, se reține că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat constatarea dreptului lor de superficie asupra terenului pe care este amplasată construcția proprietatea lor, compus din două hale, două ateliere și o cocină.
Dreptul de superficie a fost dobândit de constructorul terenului prin titlul, respectiv prin acordul exprimat la construirea clădirii de către persoana care avea dreptul de administrare a terenului, în speță Regionala CF Din actele depuse la dosar rezultă că în cauză a existat acest acord, din partea antecesoarei pârâtei CNCFR Regionala T, acord de care ea este ținută și actual.
În speță, terenul pe care se află construcția, a fost în mod neîntrerupt proprietatea pârâtei de ordinul I Statul Român prin Municipiul A, sens în care operează prev. art-4 din HG 468/1968, respectiv terenurile care nu intră în patrimoniul societăților comerciale, ca teren necesar activității care aparțin proprietăților comunelor, orașelor sau județelor.
Terenul din speță nu este în patrimoniul CFR, acest aspect fiind dovedit atât de extrasul de CF eliberat de OCPI- C N cât și din înscrierea din CF 646 în care proprietar apare Statul Român.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că modalitatea prin care le-a fost pus la dispoziție terenul pe care se află construcțiile cumpărate de reclamantă, a fost aceea a locațiunii, aspect cunoscut de reclamantă la achiziționarea clădirilor pentru validitatea locațiunii, trebuia însă să existe un titlu cu care SNCFR să fi deținut terenul - ori acest titlu nu există.
La momentul în care s-a dat acordul, acesta nu a fost condiționat de plata vreunei sume de bani, deoarece ambele unități erau proprietate de stat, și apoi închirierea ulterioară nu este de natură să schimbe acordul dat la construcția clădirilor, acord ce nu a fost negat de pârâtă.
Reclamanta a făcut dovada proprietății asupra clădirii iar prin expertiză s-a identificat topografic amplasarea acestei construcții și față de această situație, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul reclamantei.
Împotriva deciziei civile sus amintite, reclamanta - SRL Aad eclarat recurs, înregistrat sub nr- din 29.01.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, în totalitate.
Din motivele de recurs, se reține că dreptul de superficie a fost dobândit de constructorul terenului prin titlu, respectiv prin acordul exprimat la construirea clădirii de persoana care avea dreptul de administrare a terenului, în speță Regionala CFR
Din actele depuse la dosar, rezultă că în cauză a existat acest acord din partea antecesoarei pârâtei CNCFR Regionala T, acord de care reclamanta este ținută și actual.
Instanța a continuat în mod corect acest raționament și a invalidat argumentele intimatei CNCFR - Regionala T, referitoare la închirierea terenului pe care se află amplasată clădirea proprietatea reclamantei. Tribunalul a apreciat că această închiriere ulterioară a terenului, la mai mult de 20 de ani de la construirea clădirilor, nu are efecte asupra acordului inițial al CFR la constituirea superficiei.
Față de aceste considerente, soluția Tribunalului Arad de a admite doar în parte acțiunea introductivă, este nelegală, considerentele deciziei duc la concluzia că, capătul de cerere principal este dovedit și deci admisibil.
Între dispozitivul hotărârii și considerentele care au dus la pronunțarea soluției există o vădită contradicție.
Prin cererea de apel, arată că a solicitat obligarea intimatelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată suportate în primă instanță și apel. Acest aspect este consemnat și în decizia recurată.
Deși a solicitat și a făcut dovada achitării onorariului de avocat, a onorariului de expert și a taxei de timbru, instanța de apel, în mod greșit nu i-a acordat aceste cheltuieli, în parte, conform dispozițiilor art.274 pr. civ., deoarece apelul a fost admis.
Analizându-se recursul de față, decizia atacată, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art.304 pct.9 pr. civ.,se constată că recursul de față este întemeiat în parte, deoarece admițând apelul reclamantei, instanța de apel trebuia să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 3.019 RON, suportate în primă instanță și în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și onorariu de expert.
Cât privește dreptul de superficie solicitat de către reclamantă, această cerere nu poate fi primită, deoarece construcțiile se află amplasate pe terenul proprietatea statului, care nu poate fi dezmembrată prin constituirea unui drept de superficie, întrucât bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, fiind inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, din probele administrate, nerezultând că a existat un acord cu privire la edificarea construcției respective.
Simplul fapt de a ridica construcțiile, chiar de buna credință, în lipsa unui acord, nu conduce la obținerea unui drept real de superficie, titularul construcțiilor neputând dobândi decât o simplă creanță împotriva titularului terenului.
Față de cele de mai sus, urmează ca recursul de față să fie admis, decizia atacată să fie modificată în parte, prin obligarea pârâtei la 3.019 RON cheltuieli de judecată parțiale, suportate de către reclamantă în primă instanță și în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și onorariu de expert.
Având în vedere că pârâtul intimat a căzut în pretenții, va fi obligat la 518,15 RON cheltuieli de judecată, parțiale suportate de către reclamantă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă - "" SRL A împotriva deciziei civile nr.379 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâții intimați - CFR - Sucursala CF T și Primarul municipiului A, modifică în parte decizia atacată, în sensul că obligă pe pârâta -CFR - Sucursala CF T să plătească reclamantei suma de 3.019 RON, cheltuieli de judecată parțiale, suportate în primă instanță și în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorar de avocat și onorar de expert.
Obligă pe aceeași pârâtă să plătească reclamantei suma de 518,15 RON cheltuieli de judecată parțiale suportate în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorar de avocat parțial.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. 17.03.2008
Tehnored. 2 ex./18.03.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
