Suspendarea executării silite. Speță. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 463
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții șiOG,ambii domiciliați în P, B-dul. -, nr. 279,. 5.. 71, județul P, domiciliată în P,-, județul P, domiciliată în P,-, județul P și (), domiciliat în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 120 pronunțată la data de 16 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P,-,. 12 B 1,.10,.37, județul P și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2, județul
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 22 mai 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înegistrată inițial pe rolul Judecătoriei P sub nr. 7996/2004 la data de 18.06.2004, reclamanții, OG, si, in nume propriu si pentru fiul său, au chemat in judecata pe pârâtii G si, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acestora din spațiul situat in P,-, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin sentinta civila nr. 5346/2001 a Judecatoriei P, ramasa definitiva si irevocabila au redevenit proprietarii imobilului aratat in petitul cererii si au fost puși efectiv in posesie prin procesul -verbal nr. 498 /2002 încheiat de primărie.
Au mai precizat reclamanții ca pârâții au beneficiat de prevederile nr.OUG 40/1999, sens in care au încheiat cu aceștia un contract de închiriere pe o
- 2 -
perioada de un an si opt luni, cu începere de la 01.09.2002 pana la 08.05.2004, potrivit clauzelor contractuale acesta nemaiputând fi reînnoit, chiriașul urmând sa evacueze imobilul.
Deși la data de 25.02.2004 au notificat pârâții in vederea eliberării spațiului, aceștia nu s-au conformat.
La termenul de judecata din data de 24.11.2004 reclamanții și-au completat cererea de chemare in judecata, in sensul ca solicita si obligarea pârâtilor la plata lipsei de folosința de la expirarea contractului si până la evacuarea efectivă, apreciata provizoriu la suma de 2000 000 lei ROL.
In temeiul art. 115 - 119 Cod pr.civilă pârâta a formulat întampinare cerere -reconvenționala. Pe cale de întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea întâmpinării pârâta a arătat ca in anul 1956, in baza unei repartiții i-a fost închiriat spațiul in litigiu.
A mai precizat parata ca printr-o sentinta din anul 2001, reclamantii au redevenit proprietarii imobilului. In anul 1999, in temeiul dispozitiilor art. 1 din nr.OUG 40/1999, contractul de inchiriere cu Consiliul Local i-a fost prelungit pe o perioada de 5 ani, iar in urma predarii imobilului catre reclamanti a fost incheiat un nou contract exact pe perioada ramasa pana la expirarea celor 5 ani.
Totodata reclamantii au solicitat si evacuarea sotului sau, G, in prezent decedat, iar clauza potrivit careia la expirarea teremenului locatiunea nu mai poate fi prelungita este lovita de nulitate absoluta intrucât incalca pevederile imperative ale OUG nr. 40/1999.
Pe cale de cerere reconventionala, parata a solicitat obligarea reclamantilor la plata echivalentului pentru sporul de valoare adus locuintei prin imbunatatirile necesare si utile, precum si acordarea unui drept de retentie pana la achitarea despagubirilor.
In motivarea cererii reconventionale, parata a aratat ca a adus o serie de imbunatatiri imobilului, expres aratate in cerere, acestea profitand reclamantilor si pe care le evalueaza la suma de 20 000 000 lei ROL ce trebuie sa sa ii fie restituite in temeiul principiului imbogatirii fara just temei.
La termenul de judecata din data de 01.02.2005 parata a formulat precizare la intampinare, invederand ca motivul pentru care solicita respingerea actiunii in evacuare este existenta unui titlu locativ valabil pentru folosirea imobilului, întrucat clauza referitoare la imposibilitatea reinnoirii contractului este nula.
In temeiul art. 115 - 118.pr.civ. reclamantii -pârâti au formulat intâmpinare fata de cererea reconventionala, solicitand respingerea acesteia in ceea ce ii priveste.
In motivarea intampinarii, reclamantii au aratat ca prin hotararea de restituire s-a statuat cu putere de lucru judecat ca imobilul a trecut in proprietatea statului fara titlu, astfel ca nu le incumba obligatia de restituire.
La termenul de judecata din data de 14.09.2004, instanta fata de sustinerile pârâtei din cuprinsul intampinarii in sensul ca G este decedat a dispus scoaterea acestuia din cauza.
- 3 -
La termenul de judecata din data de 14.09.2004, instanta, fata de sustinerile paratei din cuprinsul intampinarii in sensul că G este decedat a dispus scoaterea acestuia din cauza.
La termenul de judecata din data de 24.11.2004, instanta a dispus introducerea in cauza, in calitate de pârâtă a Consiliului Local P.
In dovedirea cererii si in aparare, fata de cererea reconventionala, reclamantii au solicitat instantei incuviintarea probei cu acte, interogatoriul reclamantilor, proba testimoniala cu un martor si proba cu expertiza contabila, avand obiectivele aratate in incheierea de sedinta de la fila 37 dosar de fond.
Paratul Consiliul Local P nu a fost reprezentat in instanta la momentul procesual al propuneri si incuviintarii de probatorii.
In cauza au fost administrate probatorii cu inscrisuri si expertize tehnice de specialitate.
Prin sentinta civila nr. 6441 pronuntata la data de 11 septembrie 2006 Judecatoria Paa dmis cererea reclamantilor -parati, a dispus evacuarea paratei din imobilul in cauza si a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 3924 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului mai sus aratat pentru perioada 08.05. 2004 - 30.06.2005, suma ce urma a fi reactulizata in faza de executare. In privinta cererii reconventionale, instanta a adis exceptia insuficientei timbrari si a anulat acest capat de cerere.
Prin Decizia civila nr.43/24.01.2007 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr- (definitiva prin decizia nr.667 a Curtii de Apel P), instanta de apel a admis apelul paratei -reclamante, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria P unde cauza a fost inregistrata sub nr-.
La termenul de judecata din 16.07.2007, fata de cererea reconventionala depusa in cadrul primului ciclu procesual, reclamantii - parati au invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive, cu privire la obligarea lor la plata echivalentului sporului de valoare adus locuintei prin imbunatatirile necesare si utile efectuate la imobil, exceptie unita cu fondul. La acelasi termen de judecata, raportat la aceeasi cerere reconventionala depusa de parata - reclamanta in cadrul primului ciclu procesual, instanta a dispus introducerea in cauza, in calitate de parat, a Consiliului Local P - Serviciul Public Finante Locale si Administrarea.
In completarea probatoriului, reclamantii - parati au depus inscrisuri.
Prin sentinta civila nr.2622/18.03.2008, Judecatoria Paa dmis actiunea formulata de reclamanti, a dispus evacuarea paratei - reclamante din imobilul situat in P,-, jud.P, obligand-o la plata sumei de 3924 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului mai sus indicat, pentru perioada 08.05.2004 - 30.06.2005.
De asemenea, a admis in parte cererea reconventionala, in sensul ca a obligata paratul Consiliul Local P la plata sumei de 7500 lei, cu titlu de despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilului in litigiu, a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a reclamantilor - parati cu privire la capatul cererii reconventionale referitor la plata sporului de valoare si, in consecinta, a respins cererea reconventionala sub acest aspect, dupa cum a respins ca neintemeiat capatul cererii reconventionale in ceea ce priveste stabilirea unui drept de retentie asupra imobilului in cauza.
- 4 -
In motivarea hotararii pronuntate, instanta de fond a retinut ca, prin aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213 /1998 locuinta situata in P, -, jud. P, a fost restituita reclamantilor -parati prin sentinta civila nr. 5346/09.05.2001, definitiva si irevocabila, pronuntata de Judecatoria P in dosarul nr. 13270/1998.
Din materialul probator instanta mai retine ca parata -reclamanta si sotul acesteia au beneficiat, prin incheierea contractului de inchiriere nr. 25823 /1999 a carui titular era numitul G, de prevederile art. 1 coroborat cu prevederile art. 7 si art. 9 din nr.OUG 40/1999, fiind vorba de prelungirea de drept a contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatia de locuinte, contracte aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a prevederilor ordonantei de urgenta. Prin dispozitiile art. 7 si urm., precizeaza instanta de fond, acest act normative a reglementat soarta contractelor de inchiriere aflate in curs de executare in momentul restituirii imobilului fostilor proprietary ai imobilului, in sensul ca acestia aveau obligatia de a respecta locatiunea, cel putin pana la expirarea termenului de 5 ani din contractul de inchirire nr. 25823 /1999.
Prima instanta sustine insa ca noului contract de inchiriere nu ii mai sunt aplicabile dispozitiile nr.OUG 40/1999 modificata, cu privire la prelungirea de drept a contractelor intrucat calitatea de proprietar nu o mai are statul, ci persoane fizice, respective fostii proprietari carora li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului.
Prin urmare instanta a constatat ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 14 alin. 1 din nr.OUG 40/1999 care prevad ca " la expirarea termenului de inchiriere stability conform prezentei ordonante de urgenta, chiriasul are dreptul la reinnoirea contractului, pentru aceeasi perioada, daca partile nu modifica prin accord expres durata inchirierii". Este vorba, asadar, de prelungirea duratei contractului la cererea partilor si nu de drept pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 13 din ordonanta, asa cum sustine parata -reclamanta. Ori, in cazul contractului de inchiriere incheiat de partile din prezenta cauza, acestea au limitat durata contractului si posibilitatea lui de reinnoire prin stipularea clauzei " la expirarea termenului, contractul nemaiputand fi reinnoit".
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratei-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilului pe care aceasta l-a ocupat dupa data de 08.05.2004, instanta a constatat ca cererea este intemeiata intrucat, dupa data de 08.05.2004, prin ocuparea imobilului de catre parata, fara ca aceasta sa detina un titlu locative si fara a plati reclamantilor -parati o suma de bani cu titlu de chirie, acestia au fost private de dreptul lor de a se bucura de prerogativele dreptului de proprietate, fiind lipsiti de folosinta acestui bun.
Referitor la cererea reconventionala, prima instanta a retinut ca, din declaratiile martorilor si rezulta ca parata a efectuat o serie de imbunatatiri necesare si utile la imobilul inchiriat, aceste declaratii coroborandu-se cu concluziile expertizei tehnice specialitatea constructii (filele 167-175), efectuata de expert, prin care s-a stability ca sporul de valoare adus imobilului, prin imbunatatirile necesare si utile este de 7500 lei.
In aceste conditii, fiind voba de un imobil preluat de stat fara un titlu valabil si retrocedat fostilor proprietari, instanta de fond a apreciat ca obligatia de
- 5 -
despagubire pentru aceste imbunatatiri incumba, potrivit art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 statului sau unitatii detinatoare. In consecinta, a fost apreciata ca intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale passive invocate de reclamantii -parati cu privire la acest capat de cerere, urmand a-l respinge fata de acestia ca fiind formulat impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Cu privire la stabilirea unui drept de retentie in favaoarea paratei-reclamante, judecatoria a apreciat ca, de vreme ce dreptul de retentie, ca drept real de garantie imperfect, confera detinatorului unui bun al altuia, pe care trebuie sa il restituie, posibilitatea refuzului restituirii ace proprietarul bunului, care este in acelasi timp debitor al detinatorului bunului, ii va plati acestuia din urma sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun, in speta acesta nu poate fi acordat intrucat nu este indeplinita una din conditiile esentiale pe care dreptul de retentie le presupune, aceea ca bunul referitor la care se invoca acest drept sa fie proprietatea exclusiva a celui care este debitorul detinatorului.
Impotriva sentintei civile nr.2622/18.03.2008, Judecatoria Pad eclarat apel Consilul Local P, solicitand modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii capatului de cerere privind obligarea la plata despagubirilor, pentru sporul de valoare adus imobilului in litigiu.
In motivarea apelului declarat se arata ca, temeiul de drept al retrocedarii il reprezinta nu Legea nr.10/2001, ci dreptul comun (art.6 al.2 din Legea nr.213/1998 si art.480 cv.), intrucat la data solutionarii irevocabile a cererii de retrocedare nu era in vigoare Legea nr.10/2001.
Se mai arata ca, paratii reclamanti aveau calitatea de chiriasi si nu aveau dreptul de a aduce imbunatatiri fara acordul prealabil al proprietarului, ori din probele administrate nu a reiesit existenta unui astfel de acord.
Legal citata, intimata a formulat intampinare (fila 26 dosar apel), solicitand respingerea apelului si mentinerea, ca legala si temeinica, a hotararii instantei de fond.
In motivarea intampinarii se arata ca, dreptul comun in materia revendicarilor imobiliare il reprezinta art.480 cv. iar la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, avea calitatea de chirias al unui imobil preluat abuziv de stat si retrocedat fostilor proprietari.
Se mai arata ca, temeiul contractului de inchiriere il constituie disp.OUG nr.40/1999, asa cum corect a retinut instanta de fond, dupa cum imbunatatirile si lucrarile de extindere s-au facut numai cu acordul fostului proprietar, autorizatiile si aprobarile pentru efectuarea acestor lucrari fiind deja depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, au formulat intampinare si intimatii - reclamanti, OG, si (filele 27 - 29 dosar apel), prin care s-a solicitat respingerea apelului declarat de Consiliul Local P si mentinerea hotararii instantei de fond.
In motivarea intampinarii formulate, intimatii au aratat ca, prin sentinta civila nr.5346/2001 a Judecatoriei P au redevenit proprietari ai imobilului in litigiu, iar prin procesul verbal de punere in posesie nr.498/26.08.2002 au intrat de jure in posesia imobilului, care a continuat sa fie folosit de chiriasi.
Sustin intimatii ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca apelantul - parat Consiliul Local Paf ost obligat sa suporte contravaloarea imbunatatirilor aduse de fostii chiriasi, conform disp. art.48 al.3 din Legea nr.10/2001, intrucat la
- 6 -
momentul solutionarii irevocabile a actiunii de restituire a imobilului preluat in mod abiziv de stat era in vigoare aceasta lege, fiind, asadar, neintemeiata critica privind incalcarea principiului neretroactivitatii legii de catre instanta de fond.
Se mai arata ca, pe de o parte, apelantul nu a sesizat niciodata faptul ca nu are calitatea de "unitate detinatoare", ci a lasat de fiecare data "la aprecierea instantei" cu privire la acest aspect, iar pe de alta parte, intimata - parata, in calitate de chiriasa, nu avea dreptul de a aduce imbunatatiri locuintei inchiriate, fara acordul prealabil al proprietarului (Consiliul Local P - la acea data), imbunatatirile fiind efectuate pe proprie raspundere.
Prin decizia civilă nr. 120 pronunțată la data de 16 februarie 2009, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de Consiliul local P, împotriva sentintei civile nr.2622/11.03.2008 a Judecatoriei P, in contradictoriu cu intimatii reclamanti, OG, și intimata parata -escu; a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul că a respins excepția lipsei calitatii procesual pasive a reclamantilor - parati cu privire la pretentiile din cererea reconventionala privind cheltuielile necesare si utile; a admis cererea reconventionala, asa cum a fost formulata si a obligat paratii - reclamanti - intimati, OG, si la plata sumei de 7500 lei, cu titlu de despagubiri pentru sporul de valoare adus imobilului situat in P-. A obligat intimatii - reclamanti la 518 lei, cheltuieli de judecata și a mentinut in rest dispozitiile sentintei civile nr.2622/11.03.2008 a Judecatoriei
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentinta civila nr. 5346 pronuntata de Judecatoria P in dosarul nr. 1370/1998 s-a admis actiunea in revendicare formulata de reclamantii, impotriva paratei Consiliul Local și s- dispus obligarea paratei sa lase reclamantilor in deplina proprietate si pasnica folosinta imobilul situat in P-.
In motivarea acestei solutii, pronunata inainte de aparitia Legii nr. 10/2001, instanta a retinut in baza disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213 /1998 ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu si a facut aplicarea dipozitiilor art. 480.civ. care reglementeaza atributele dreptului de proprietate.
Tribunalul a retinut ca reclamantii intimati nu au urmat procedura de restituire a imobilului preluat abuziv reglementata de dispozitiile Legii nr. 10 /2001 ci au beneficiat de restituirea acestuia in baza unei actiuni in revendicare de drept comun. In consecinta tribunalul a apreciat ca dispozitiile Legii nr. 10 /2001 nu sunt aplicabile nici in ceea ce priveste reglementarile care guverneaza dreptul chiriasilor la despagubire pentru cheltuielile necesare si utile aduse imobilului restituit, art. 48 alin. 3 din Legea 10/2001 neputandu-se aplica decat cu privire la imobilele restituite in urma aplicarii acestei legi. Este indeobste cunoscut in literatura juridica ca nu se poate crea o lex tertia prin combinarea unor dispozitii legale din materii diferite. Astfel raporturilor juridice dintre parti li s-a aplicat dreptul comun, conform sentintei civile mai sus mentionate, drept pentru care si dreptul la despagubire al chiriasilor se impune fi guvernat tot de dreptul comun in materie si nu de dispozitiile unei legi speciale, aparute ulterior nasterii acestor raporturi juridice si care nu si-au
- 7 -
gasit nici un moment incidenta in ceea ce priveste restituirea imobilului preluat in mod abuziv de stat.
Dealtfel, chiar intimatii -parati -reclamanti au motivat in drept cererea de acordarea a contravalorii cheltuielilor necesare si utile efectuate in legatura cu imobilul in litigiu pe principiul imbogatirii fara justa cauza si nu pe dispozitiile Legii nr. 10 /2001.
Nu poate fi urmat rationamentul juridic avansat de intimatii -reclamanti in sensul ca pana la data solutionarii in mod definitiv si irevocabil a actiunii in revendicare a aparut si Legea nr. 10 /2001 privind restituirea unor imobile preluate in mod abuziv de stat in perioada martie 1945 - decembrie 1989, deoarece pentru a se retine incidenta in cauza a acestei legi era necesar ca reclamantii sa abandoneze actiunea in revendicare si sa urmeze procedura de restituire prevazuta de aceasta. Legea a oferit aceasta optiune titularilor unor actiuni in revendicare aflate in curs de solutionare la data aparitiei acesteia. Simpla intrare in vigoare a legii nu a avut nici o semnificatie juridica asupra actiunii in revendicare promovata de parti.
Pentru aceste considerente, in baza disp. art. 137.pr.civ. tribunalul a constatat ca in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatilor -reclamanti cu privire la pretentiile din cererea reconventionala privind cheltuielile necesare si utile efectuate la imobilul situat in P-.
In ceea ce priveste motivul de recurs al apelantei -parate Consiliul Local P prin care se solicita a fi respinse pe fond pretentiile intimatilor -parati deoarece acestia nu ar fi avut nu avea dreptul de a aduce imbunatatiri locuintei inchiriate, fara acordul prealabil al proprietarului, fata de apreciere ca este fondat primul motiv de recurs si de respingerea exceptiei mai sus aratate tribunalul apreciat ca nu mai impune examinarea fondului raportului juridic dedus judecatii.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, OG, și invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă în sensul că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenții susțin că în mod nelegal Tribunalul Prahovaa considerat că plata așa zisului,spor de valoare, adus imobilului în discuție nu urmează a fi suportat de către unitatea deținătoare Consiliul Local P ci de către recurenții reclamanți în calitate de proprietari ai imobilului preluat abuziv de stat ( în baza cererii reconvenționale formulată în primul ciclu procesual de către pârâta - reclamantă ).
Recurenții consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre făcând o interpretare greșită textului de lege, corespunzător situației de fapt, având în vedere că:
- așa zisele, despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului, - îmbunătățiri care în realitate nu există, acesta fiind predat de chiriaș într-o stare avansată de degradare și de distrugere, conform procesului verbal de predare primire atașat prezentului recurs, nu cad în sarcina de plată a proprietarului deposedat abuziv, ci în sarcina unității deținătoare, în speță Consiliul Local
- în al doilea ciclu procesual pârâta- reclamantă a depus la dosar o, cerere completatoare, prin care solicita obligarea Consiliului Local al
- 8 -
mun.P, în baza disp. art. 49 alin. 3 din legea nr. 10/2001 la plata echivalentului pentru sporul de valoare adus locuinței.
- instanța de fond, ținând cont de această,cerere completatoare precum și de toate dispozițiile legale incidente în materie, cu precădere art. 48 alin. 3 din legea nr. 10/2001 ( fiind vorba de un imobil preluat fără un titlu valabil), în mod legal și temeinic a dispus obligarea Consiliului Local P în calitate de unitate deținătoare la suportarea contravalorii acestor, îmbunătățiri,
- Legea nr. 10/2001 se aplică din momentul intrării sale în vigoare tuturor situațiilor în curs de formare, modificare sau stingere, instanța de apel, în mod greșit considerând că dispozițiile art. 49 alin. 3 din această lege nu sunt incidente în speță.
- Recurenții subliniază faptul că în apelul declarat de Consiliul Local P, parte introdusă în proces la cererea expresă a pârâtei-reclamante în vederea recuperării cheltuielilor de îmbunătățire aduse imobilului de la acesta, instanța de apel nu putea să treacă peste principiul disponibilității părților și să oblige proprietarul deposedat abuziv la plata unor îmbunătățiri de care acesta nu beneficiază.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că nu este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind nefondat și urmează a fi respins deoarece:
Prin întâmpinare-cerere reconvențională formulată în dosarul de fond nr. 7996/2004- fila 13, pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata echivalentului pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile pe care le-a făcut la imobil.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert constructor - filele 167-182 dosar fond, s-au identificat îmbunătățirile pretinse de pârâtă și au fost evaluate la suma de 7500 lei.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, care însă au fost respinse de instanța de fond.
In rejudecarea cauzei de către instanța de fond, ca urmare a desființării sentinței de instanța de apel, reclamanții au invocat excepția lipsei calității procesual-pasive în cererea reconvențională formulată de pârâtă, pentru plata contravalorii îmbunătățirilor, iar pârâta a formulat o cerere completatoare la cererea reconvențională prin care a chemat în judecată și pe Consiliul Local al municipiului P în calitate de pârât ca unitatea deținătoare potrivit disp. art. 49 al. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru a fi obligat la valoarea îmbunătățirilor, în situația în care se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților.
Este de reținut că, pe tot parcursul procesului reclamanții nu au mai contestat efectuarea îmbunătățirilor la imobil de către pârâta și chiar dacă pârâta-reclamantă prin cererea completatoare a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Local al municipiului P care să fie obligat la plata contravalorii îmbunătățirilor, nu se justifică pasivitatea reclamanților întrucât aceste îmbunătățiri priveau imobilul proprietatea lor.
De aceea, este neîntemeiată susținerea recurenților reclamanți că îmbunătățirile în realitate nu există.
Pe de altă parte, pretinsa stare avansată de degradare și de distrugere a imobilului în momentul predării de către pârâta reclamantă a imobilului, nu constituie un argument în sprijinul susținerii că îmbunătățirile nu există.
- 9 -
Principala problemă de fond este temeiul obligării reclamanților recurenți la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse de pârâta reclamantă la imobilul proprietatea acestora, respectiv dacă au sau nu au calitate procesual pasivă în cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă.
Reclamanții recurenți în calitate de proprietari au reintrat în posesia imobilului din litigiu în baza sentinței civile nr.5346/2001 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. 13270/1998 rămasă definitivă și irevocabilă - având ca obiect revendicare imobil pe dreptul comun.
Imobilul a fost preluat cu îmbunătățirile efectuate de pârâta reclamantă ce profită proprietarilor, prin sporul de valoare adus imobilului.
Cererea pârâtei reclamante pentru plata contravalorii îmbunătățirilor are ca ei juridic un fapt licit, ca izvor distinct de obligații, independent de faptul că părțile nu au dorit acest lucru, iar îmbunătățirile au fost efectuate cu acordul tacit al proprietarului de la acea vreme care era statul.
De aceea, în mod corect a fost admisă cererea pârâtei reclamante și obligați reclamanții în calitate de proprietari, să plătească acesteia contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile imobilului, care au adus un spor de valoare acestuia.
In caz contrar s-ar încălca principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Chiar și în situația în care s-ar reține că prin analogie s-ar aplica dispozițiile art. 48 din Legea 10/2001 ce reglementează dreptul chiriașilor la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, prin îmbunătățirile necesare și utile, și în acest caz, obligația revine proprietarilor deoarece prin Legea nr. 1 din 30 ianuarie 2009 pentru modificarea și completarea legii nr. 10/2001 art. 48 alin. (2) s-a modificat în sensul că indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubiri prevăzută la alin. ( 1) revine persoanelor îndreptățite.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza disp. art-. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins recursul ca nefundat și a se lua act că intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții șiOG,ambii domiciliați în P, B-dul. -, nr. 279,. 5.. 71, județul P, domiciliată în P,-, județul P, domiciliată în P,-, județul P și (), domiciliat în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 120 pronunțată la data de 16 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P,-,. 12 B 1,.10,.37, județul P și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2, județul
- 10 -
Ia act că intimata-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2005.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
C - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.Gh./CO
2 ex./25.05.2009
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
