Uzucapiune. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1141/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1088.
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant G, împotriva deciziei civile nr.1629 A din 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurentul reclamant G, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual, consilier juridic, pentru intimatul pârât Municipiul B prin Primarul General, în baza delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,5 lei timbru judiciar.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de Municipiul B prin Primarul General și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B - Secția Civilă reclamantul Gac hemat în judecată pârâții, și, solicitând să se constate că reclamantul este proprietarul exclusiv al terenului în suprafață de 236.p, situat în B,-, sector 2 și al construcției edificate pe acesta, compusă din 3 camere și dependințe.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare din 20.04.1944 autentificat la data de 21.10.1965, bunicii săi, G și a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în B actual- fostă. în suprafață de 236. de la moștenitorii lui. De la această dată, bunicii au stăpânit neîntrerupt acest teren, care a fost moștenit mai apoi de tatăl acestuia împreună cu sa și unchiul său.
A arătat că, în urma decesului bunicilor și a decesului tatălui au rămas ca moștenitori mama, sora, frate și reclamantul conform certificatului de moștenitor nr.660/23.03.1994.
A mai arătat că moștenitorii s-au înțeles, făcând un partaj voluntar, care nu a fost consfințit într-un act autentic, pentru ca reclamantului să-i revină în exclusivitate imobilul în cauză, că mama sa, i-a vândut cota sa de 1/2 din imobil prin contractul de vânzare cumpărare nr.20460/05.08.1998 și că reclamantul este înregistrat la Administrația Financiară și plătește impozitul pentru imobil.
Reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Municipiului B prin Primar General deoarece nu a putut afla moștenitorii lui. Astfel, consideră că terenul este al Statului prin Municipiul B potrivit art. 475,477,645,646 Cod civil, art.104 pct.l lit.f din Legea 215/2001 și Legea nr. 213/1998.
Totodată, reclamantul a renunțat la judecata cu pârâții, și și.
Prin sentința civilă nr.2331/13.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă, s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul G în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General; s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 233,45. situat în B,-, sectorul 2, prin uzucapiune; s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe teren cu o suprafață de 26,12. prin accesiune imobiliară; a fost omologat raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expertul tehnic și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin certificatul de moștenitor nr. 660/23JB.1994 emis de notariatul ce Stat Sector 2 s-a constatat că de pe urma defunctului G decedat la 08.12.1973 au rămas ca moștenitori: soție supraviețuitoare, și, copii. După defuncta au rămas ca moștenitori cei trei copii, iar după, fiu, au rămas ca moștenitori, soție supraviețuitoare și G fiu.
Instanța a reținut că masa succesorală a cuprins un imobil situat în B,-, sector 2 și un imobil situat în-, sector 2, B, iar ambele terenuri au fost dobândite de la în baza chitanței nr.-/30.04.1944 iar construcțiile au fost edificate ulterior fără autorizație. Prin certificatul de moștenitor nr.660/23.03.1994 moștenitorii, și G au fost de acord ca imobiluI din-, să revină în deplină proprietate lui și iar imobilul situat în- să revină în deplină proprietate lui și G.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.20460/ 05.08.1994, a vândut cota sa din imobilul din- către G.
Instanța a constatat că imobilul situat în-, sector 2 fost cumpărat de G și cu chitanța nr.-/20.04.1994, iar pe teren s-a ridicat o construcție fără autorizație.
Instanța a apreciat că posesia a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, reținând că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art.1890 cod civil și art.1860 Cod civil, în sensul că orice posesor posterior are facultatea spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său (joncțiunea posesiilor).
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.1629/A/3.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de apelantul pârât Municipiul B, prin Primarul General, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B, prin Primarul General și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat reclamantul intimat la plata sumei de 1745,41 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit chitanței depusă de reclamanți la dosar, autorii reclamantului au intrat în posesia imobilului de la moștenitorii proprietarului, nenominalizați, ei fiind indicați generic în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, aceștia fiind așadar proprietarii originari ai imobilului, în contradictoriu cu care reclamantul avea a se judeca, așa cum de altfel a formulat cererea inițială.
Ulterior, datorită dificultăților întâmpinate în privința identificării persoanelor (moștenitorilor proprietarului) în contradictoriu cu care a înțeles să se judece, cu toate că avea obligația realizării respectivelor demersuri anterior promovării acțiunii, astfel încât toate aceste aspecte să fie pe deplin lămurite, reclamantul a procedat la modificarea cadrului procesual, înțelegând să își îndrepte cererea împotriva pârâtului Municipiul B, fără însă a releva împrejurările ce conferă acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care nu s-a făcut nici dovada faptului că municipalitatea ar fi cules moștenirea vacantă a luiverus dominus.
În cauză, nu se poate susține cu temei, în lipsa oricăror dovezi în acest sens că pârâtul ar fi cules moștenirea vacantă de pe urma fostului proprietar nediligent, atâta vreme cat autorii reclamantului, G și, au dobândit posesia, conform chitanței din 20.04.1944, de la moștenitorii lui, așa încât era necesar ca reclamantul să identifice și să se îndrepte împotriva acestora cu acțiunea în constatarea uzucapiunii, respectiv împotriva succesorilor acestora, sarcina probei acestor împrejurări revenindu-i în întregime.
Prin urmare, în condițiile în care nu se indică moștenitorii fostului proprietar și nu se face nici o dovadă privind caracterul vacant al moștenirii acestuia (cu certificat de vacanță succesorală emis în condițiile legii) Tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, reținând fără temei că este vorba, în cauză de un bun fără stăpân sau abandonat cules de către stat.
Soluția de speță dată de Înalta Curte de Casație și Justiție și anume, decizia civilă nr.3384/2005, prezentată de intimatul reclamant în susținerea apărărilor sale, vizează o situație de fapt diferită de cea reținută in cauză, în respectiva speță nefiind cunoscutverus dominusceea ce a justificat calificarea bunului dobândit de reclamanți ca fiind unul fără stăpân sau abandonat, or în pricina de față se constată căverus dominuseste cunoscut, autorii reclamanților intrând în stăpânirea imobilului cu acordul acestuia (moștenitorii lui ), achitând prețul stabilit conform chitanței, așa încât nu pot invoca faptul că au dobândit un bun fără stăpân sau abandonat, pentru a conferi astfel calitate procesuală pasivă statului.
De asemenea, nici împrejurarea că reclamantul a figurat ca titular de rol fiscal nu constituie un argument în sprijinul soluției primei instanțe, dimpotrivă, atestă faptul că respectivul imobil nu a fost niciodată în patrimoniul statului, ci a reprezentat proprietate particulară, fiind așadar exclusă calitatea procesuală pasivă a Municipiului
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs se critică decizia, pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține recurentul că, în mod greșit, a reținut instanța de apel că nu are calitate procesual pasivă pârâtul Municipiul B, prin Primarul General, întrucât:
- În urma demersurilor efectuate, a constatat că succesiunea de pe urma defunctului nu a fost dezbătută, astfel că în prezent această persoană figurează în evidențe ca o persoană fără moștenitori.
Față de împrejurarea că nu rezultă contrariul din nici o probă administrată în cauză, reiese că în prezent, imobilul apare ca fiind fără stăpân.
- Chiar dacă în antetul chitanței nr.00065/20.04.1944 apare mențiunea "Proprietatea Moștenitorii d-lui ", aceasta nu justifică și calitatea de moștenitor a semnatarului de la rubrica "Proprietar", ceea ce înseamnă că orice persoană, poate chiar un neproprietar putea să se autodenumească moștenitor al lui, fără însă a exista vreo dovadă a calității de moștenitor a acestuia.
Această chitanță nu provine de la adevăratul proprietar, reprezintă numai un început de dovadă scrisă care justifică posesia sa de bună credință.
Tribunalul, în mod greșit, în aprecierea calității procesuale pasive a Municipiului B, nu a luat în considerare dispozițiile art.475, 477, 645 și 646 Cod civil, art.104 pct.1 lit.f din Legea nr.215/2001 și Legea nr.213/1998, ignorând conținutul acestora, relevant în cauza de față.
Potrivit acestor dispoziții legale, coroborate, bunurile fără stăpân sau bunurile ce au aparținut unor persoane defuncte, a căror succesiune nu a fost dezbătută (cum este și în cauza de față) aparțin statului, care culege succesiunea vacantă cu titlu de moștenitor.
În acest sens, nu este nevoie de un certificat de vacanță, deoarece instanța, pe cale incidentală, va constata acest lucru, tocmai în aprecierea calității procesual pasive.
Autoritatea administrativă locală întrunește legitimarea procesuală pasivă în speță, deoarece aceasta reprezintă pe plan local statul, în ceea ce privește imobilele situate în raza sa teritorială.
Mai mult, în ce privește accesiunea imobiliară, față de împrejurarea că locuința este edificată fără autorizație de construire, calitatea procesuală a Municipiului B rezultă din faptul că singura îndreptățită de a solicita desființarea construcției, în condițiile Legii nr.50/1991, este aceasta.
- Tribunalul, în mod greșit, nu a avut în vedere decizia nr.3384/26.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că autoritatea administrativă locală are calitatea procesuală pasivă, în condițiile în care ultimul proprietar cunoscut a decedat, iar succesiunea de pe urma sa nu a fost dezbătută, aspect identic cu cauza de față.
- Prin soluția dată, tribunalul îi pretinde o dovadă imposibil de făcut, în condițiile în care Camera Notarilor Publici a comunicat că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului.
- Decizia astfel pronunțată este dată cu încălcarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, conform art.1890 Cod civil, contrar art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.6 din Convenție, întrucât i se cere să facă o dovadă imposibil de produs în condițiile date.
Susține recurentul că astfel i se îngrădește accesul la calea procedurală de a obține un titlu scris pentru dreptul său dobândit în condițiile legii, adică accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
practicii judiciare, în condițiile în care unele instanțe au stabilit că Municipiul B are calitate procesuală în astfel de litigii se circumscrie în cadrul încălcării acestui drept la un proces echitabil.
Prin soluția dată, instanța a încălcat obligația sa de a asigura cadrul legal și administrativ pentru rezolvarea în condiții de legalitate a tuturor problemelor privind înregistrarea dreptului de proprietate, precum și dispozițiile art.129 alin.2 și 5 Cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii ca nefondat a apelului.
Recursul este nefondat.
În fapt, autorii reclamantului au încheiat la data de 20 aprilie 1994 un act sub semnătură privată, intitulat chitanță, prin care cumpără de la moștenitorii defunctului suprafața de 317. teren. Din partea proprietarului, chitanța este semnată de moștenitor. Această situație de fapt rezultă din înscrisurile aflate la dosar, respectiv chitanța nr.-/20.04.1994 (fila 11 dosar fond), cererea nr.50721/18.03.1960 (fila 60 dosar fond).
Inițial, rolul fiscal cu privire la imobil a fost deschis pe numele de (fila 61, 59 dosar fond) și ulterior la cererea lui, la data de 29.06.1962 s-a deschis rol fiscal pe numele și G.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită de către reclamant, în contradictoriu cu Municipiul B, prin Primar General să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune, iar asupra construcției edificate pe teren prin accesiune.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă un mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
În consecință, este necesar ca acțiunea în constatarea calității de proprietar prin efectul uzucapiunii să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar.
Reclamantul la data de 11.01.2007 (fila 91) ca urmare a manifestării rolului activ al instanței (încheierea din data de 16.11.2006) formulează o cerere precizatoare prin care înțelege să cheme în judecată și "pe pârâții - moștenitorii lui, cu ultimul domiciliu cunoscut în- - Parcul, Județul I" fără a identifica vreunul dintre acești moștenitori.
Instanța de fond, prin încheierea din data de 11.01.2007, pune în vedere reclamantului să indice moștenitorii lui.
Deși s-au acordat mai multe termene pentru ca reclamantul să facă demersuri în vederea indicării moștenitorilor, acesta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte ce demersuri a efectuat în acest sens, precum și imposibilitatea stabilirii moștenitorilor. La data de 18.10.2007 a renunțat la judecata în contradictoriu cu pârâții și moștenitorii acestuia (fila 107), deși din actele dosarului rezultă că la data încheierii chitanței sub semnătură privată, era decedat (fila 74 dosar fond), iar în toate actele de la Administrația Financiară era înregistrată ca plătitor de impozite, cea care a și semnat "chitanța".
Prin urmare, reclamantul recurent avea, în speța de față, posibilitatea să indice moștenitorii fostului proprietar, mai ales că acesta - - a fost o persoană publică (fost ministru de externe), astfel încât nu se poate concluziona că i s-a cerut să facă o dovadă imposibilă.
Într-adevăr, în practica judiciară, potrivit dispozițiilor art.477 și 646 Cod civil, se admite că Municipiul B are calitate procesuală pasivă într-o astfel de acțiune, dar este necesar să se facă dovada că proprietarul terenului a decedat, că succesiunea este vacantă și că bunul este fără stăpân sau abandonat.
În cauză, în lipsa oricăror dovezi, nu se poate susține că pârâtul a dobândit succesiunea vacantă, întrucât așa cum am arătat, autorii reclamantului au dobândit posesia imobilului în baza chitanței de mână semnată de, în calitate de moștenitoare a defunctului.
Mai mult nu se poate susține nici că terenul este abandonat sau fără stăpân, rolul fiscal fiind modificat în baza acestei chitanțe.
În consecință, în mod corect a reținut Tribunalul că Municipiul B, în condițiile în care nu se indică moștenitorii fostului proprietar și nu se face nici o dovadă privind caracterul vacant al moștenirii, nu are calitate procesual pasivă în cauza de față.
Nici dispozițiile Legii nr.50/1991 nu conferă calitate procesuală pasivă intimatului-pârât, întrucât aceasta are în vedere numai autorizarea executării lucrărilor de construcții, fără a avea implicații cu privire la dreptul de proprietate.
Prin această soluție nu s-au încălcat dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acest articol garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță. Prin soluția dată, însă, instanța de apel nu i-a interzis accesul la un proces echitabil, a arătat numai că reclamantul nu și-a îndeplinit una dintre condițiile esențiale de exercițiu a acțiunii civile, respectiv indicarea corectă a persoanei care are calitate procesuală pasivă.
Cauza soluționându-se pe o excepție, oricând reclamantul poate promova o nouă acțiune, însă cu respectarea acestor cerințe procedurale.
Nici dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu au fost încălcate, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe fondul cererii de constatare a îndeplinirii condițiilor art.1890 Cod civil.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de către recurent, este o decizie de speță, care, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel, a avut în vedere o altă situație de fapt.
Așa cum am mai arătat, reclamantului-recurent i s-au acordat mai multe termene de judecată în care să indice moștenitorii sau să depună înscrisuri din care să rezulte demersurile efectuate în privința identificării acestora, dar la dosar nu s-a depus nici un fel de act.
Obligația identificării moștenitorilor și a stabilirii corecte a cadrului procesual revine reclamantului, potrivit art.122 Cod de procedură civilă, și nu instanței, astfel încât dispozițiile art.129 alin.4 și 5 Cod de procedură civilă au fost respectate.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva deciziei civile nr.1629/A din 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/13.07.2009
--------------------------------------
-Secția a V-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
