Uzucapiune. Decizia 1286/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1286/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B împotriva deciziei civile nr. 95 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, acre face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1288/3.12.2003 a Judecătoriei Zărnești s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B G și B, în contradictoriu cu pârâții, ST., și -.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B și B G, criticând-o pentrru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul Brașov prin decizia civilă nr. 95/31 martie 2009 a respins apelul declarat de reclamanții B și BG( ) - cel de-al doilea decedat în cursul procesului la data de 05.05.2007 - apel continuat de moștenitorii săi B G, B, B, B - prin curator B -, B, B (), B () și B împotriva sentinței civile nr.1288/03.12.2003 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr.1170/C/2003 pe care o păstrează.
A respins cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că terenul cu privire la care
apelanții reclamanți solicită să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune este înscris în CF nr.670, nr.top 2474, 2475.
În anul 1944, dată la care se susține că autorul apelanților reclamanți - - a început posesia asupra imobilului, în evidențele funciare era înscris ca titular al dreptului de proprietate.
La 16 aprilie 1945, în baza încheierii Judecătoriei Rurale Z nr.G 596/1919, asupra imobilului s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților, -minor-, -minoră-, sdrăilă-minoră- și G - minor, cu titlu de drept moștenire, în părți egale.
La 19 martie 1946, asupra porțiunii lui G s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților, Gh., și, cu titlu de drept moștenire.
La 18.februarie 1969, asupra porțiunii lui s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numitei, cu titlu de drept moștenire testamentară.
La 16 august 1994, asupra porțiunii lui s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numitei,soție, cu titlu de drept moștenire.
La 31 iulie 1995, asupra cotei aparținând lui, s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților, Șt., și - - intimații pârâți din prezenta cauză - cu titlu de drept moștenire.
La aceeași dată, asupra cotei aparținând lui s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților G, și, cu titlu de drept moștenire.
Apoi, asupra cotelor aparținând, căsătorită, s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea lui G, cu titlu de drept moștenire.
Apoi asupra cotelor aparținând, căsătorită, s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea lui, cu titlu de drept moștenire.
Apoi, asupra cotei aparținând lui s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților G, și, cu titlu de drept moștenire.
La data de 01 august 1995, asupra întregului imobil descris la, în baza sentinței civile nr.3055/27.02.1995 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr.17040/1994, s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept ieșire indiviziune în favoarea numiților, Șt., și - - intimații pârâți din prezenta cauză -.
În răspunsurile apelanților reclamanți la interogatoriu aceștia susțin că folosesc terenul în litigiu din anul 1985, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la acest teren, și că nu li s-a comunicat faptul că intimații pârâți ar fi proprietarii terenului.
Din răspunsurile intimaților pârâți la interogatoriu rezultă că terenul în litigiu a făcut obiectul unui schimb în anul 1944, însă fără acte, între și și, dar, ulterior, a intrat în posesia lui ( -răspunsul 2), că acest teren a fost folosit de, care, apoi, l-a dat lui și soției acestuia ( -răspunsul 7), că nu putea să vândă terenul pentru că nu îi aparținea ( -răspunsul 6), că apelanții reclamanți au posedat în mod abuziv, din 1985( -răspunsul 9), că discuțiile legate de posesia și folosința terenului sunt vechi, intimatul spunând că era mic atunci când au început discuțiile ( -răspunsul 8), toți intimații pârâți susținând că apelanții reclamanți nu sunt cunoscuți ca și proprietari ai terenului.
Martorul arată că, în perioada 1978-1984, bunicul său lucra în arendă pământul în litigiu, iar martorul îl ajuta, că proprietarul acestui teren era, că terenul a fost luat în arendă de la, nu de la și că părțile se judecă pentru acest teren.
Martorul arată că, în perioada anilor 1970-1985 lucrat terenul în litigiu luându-l în arendă de la care a intrat în posesia acestui teren aproximativ în perioada terminării celui de-al doilea război mondial. După anul 1985 și în prezent terenul a fost și este posedat de B, după anul 1985 începând disputele între B și, martorul auzind că părțile se judecă în legătură cu acest teren dar nu a împiedicat-o pe B să folosească terenul.
Martorul a declarat că, din anul 1985, terenul în litigiu este folosit de către reclamanții B, iar anterior acstui an, timp de 15 ani a fost folosit în arendă de care l-a primit în arendă de la și apoi, după decesul acestuia, de la.
Martorula mai arătat că, de când s-a născut(1950) terenul a fost posedat de, iar în afara pârâților, nimeni nu a emis pretenții cu privire la acest teren.Martorul a aflat de la mama sa și de la alte persoane că, în anul 1944, s-ar fi făcut un schimb de terenuri între, care era proprietarul terenului, și. Acesta a decedat aproximativ în anii 1973-1974, terenul fiind luat de care nu l-a folosit efectiv, dar l-a dat în arendă lui și apoi, în anul 1985 l-a vândut reclamanților Din anul 1995 părțile se află în litigiu cu privire la acest teren.
Martora a arătat că terenul în litigiu a aparținut lui, care l-a lăsat zestre lui, însă nu cunoaște de când folosea terenul. În perioada anilor 1970 terenul era lucrat de numitul, care l-a luat în arendă de la. Martora a susținut că lumea din sat îi recunoaște ca proprietari ai terenului pe reclamanții B și că a avut doi copii, respectiv pe și, reclamanții folosind terenul lui, iar pârâții folosind terenul ce a aparținut.
Tribunalul a constatat, din cuprinsul deciziei civile nr.90/A/17.01.2001 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.5438/2000, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului declarat de reclamanții B G și B prin decizia civilă nr.516/R/04.04.2001 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr. 613/R/2000, că, în urma probatoriului administrat în cauza respectivă, nu s-a putut stabili cu certitudine că terenul folosit de reclamanții B G și B este același cu cel primit în schimb de tatăl pârâtului de la, autor al pârâților și din cauza de față, iar în raportul de expertiză întocmit în acel dosar expertul a arătat că, în teren, imobilul a fost identificat numai pe baza indicațiilor reclamanților.
În aceeași decizie instanța a reținut, cu putere de lucru judecat, că la data la care s-a perfectat schimbul invocat de reclamanți (în anul 1944), era doar coproprietar al terenului în litigiu alături de alți 6 coproprietari. Dacă bunul ar fi căzut, la partaj, în lotul acestui coproprietar, schimbul s-ar fi consolidat retroactiv, însă imobilul a căzut în lotul moștenitorilor altui proprietar tabular, astfel că schimbul a fost desființat retroactiv pentru lipsa calității de proprietar a coschimbașului. Însă, a mai reținut instanța că, în cauză, nu s-a făcut dovada schimbului.
Instanța a mai reținut cu acea ocazie, în legătură cu contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți cu în anul 1985, că, din "întregul material probatoriu reclamanții știau, la data perfectării actului de vânzare-cumpărare ( în realitate, cel mult o promisiune de vânzare-cumpărare) că situația imobilului este neclară și că își asumă un risc, cumpărând de la o persoană care nu apărea ca proprietar (sau ca moștenitor al proprietarului) în nici un act (înscris ori nu în CF)".
Din cuprinsul procesului-verbal nr.142/28.10.1998 întocmit de executorul judecătoresc G rezultă că acesta s-a deplasat la imobilul înscris în CF 670 punându-le în vedere reclamanților B și BGd ispozițiile deciziei civile nr.1116/A/1998 a Tribunalului Brașov în sensul de a le lăsa pârâților, Șt., și - în deplină posesie și pașnică proprietate terenul înscris în CF 670, nr.top 2474, 2475.
În raportul de expertiză nr.-/16.02.2009 întocmit de expert ing. se arată că imobilul înscris sub nr.top 2474, 2475 constituie un corp comun de proprietate având categoria de folosință "pășune", pe teren sunt delimitate 3 parcele care constituie împreună nr.top 2474, 2475, acestea sunt folosite de apelanții reclamanți B, iar în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestora este înscris în favoarea intimaților pârâți.
Din probele administrate în cauză și prezentate anterior tribunalul a constatat că susținerea apelanților reclamanți în sensul că, în persoana acestora sunt îndeplinite condițiile pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiune, nu este întemeiată, după cum nici invocarea joncțiunii posesiilor nu are susținere în probele administrate.
Tribunalul a reținut că, în cazul uzucapiunii începute în intervalul septembrie 1943-iulie 1947, posesorul va putea să dobândească dreptul de proprietate sau un alt drept real susceptibil a fi dobândit prin uzucapiune în condițiile prevăzute de Codul civil român extins în teritoriile de peste.
In materia prescripției achizitive, Codul civil consacră principiul potrivit căruia aceasta este fondată pe faptul posesiei în perioada cerută de lege a unui imobil (art.1846 Cod civil).
În conformitate cu dispozitiile art.1846 alin.2 civ. pentru existențaposesieitrebuie îndeplinite cumulativ două elemente:corpus, respectiv actele materiale de folosire șianimus, respectiv elementul intențional, care constă în faptul ca cel ce săvârșește actele materiale de folosire ale bunului are intenția de a le face pentru sine, astfel cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul dreptului real. Spre deosebire de elementul material, care poate fi exercitat fie personal de posesor, fie prin reprezentant, elementul intențional fiind un element de natură psihică, trebuie să fie prezent direct și nemijlocit în persoana posesorului. Pentru a dovedi posesia, este necesar a se face dovada ambelor elemente.
Spre deosebire de posesie, detenția precară presupune puterea materială a unui lucru, fără intenția de a poseda pentru sine, sub nume de proprietar, ci numai cu intenția de a deține. Întrucât detentorul posedă pentru altul, în cazul detenției există corpus însă nu există elementul intențional,animus possidendi.
Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, există în momentul în care sunt întrunite cele două elemente, corpus si animus. Pentru a produce însă efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, iar pentru a fi utilă este necesar să îndeplinească anumite calități care, în același timp reprezintă și condiții ale unei posesii utile, cum ar fi acelea de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
În ce privește posesia, codul prevede, în art.1847, că pentru a duce la dobândirea drepturilor reale prin prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Toate aceste condiții pe care trebuie să le îndeplinească posesia sunt cumulative și fac ca aceasta să fie aptă de a duce la dobândirea drepturilor reale ca urmare a exercitării ei pe durata cerută de lege. Lipsa calităților posesiei constituie vicii ale sale.
Joncțiunea posesiilor este o facultate pentru posesorul subsecvent, și înseamnă adăugarea la termenul posesiei actuale ( proprii) a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său, cu condiția ca posesorul actual să nu poată schimba în avantajul său natura posesiei anterioare (art.1860 civ.). Pentru a se realiza joncțiunea posesiilor este necesar un raport juridic între autor și posesorul subsecvent, joncțiunea fiind exclusă când posesorul actual a intrat în posesie prin uzurpare sau autorul acestuia a fost un simplu detentor precar al bunului imobil.
Pornind de la dispozițiile legale precitate, așa cum s-a arătat anterior, din probele administrate nu rezultă că, autorul apelanților reclamanți ar fi posedat imobilul în litigiu începând cu anul 1944 așa cum au susținut apelanții reclamanți când au invocat joncțiunea posesiei lor cu cea a autorului lor.
Acest aspect rezultă atât din cuprinsul deciziei civile nr.90/A/17.01.2001 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.5438/2000, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului declarat de reclamanții B G și B prin decizia civilă nr.516/R/04.04.2001 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil nr. 613/R/2000 anterior prezentat, cât și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel, precum și din răspunsurile intimaților pârâți la interogatoriu.
Astfel, martorii au arătat că terenul ar fi fost posedat începând aproximativ din perioada sfârșitului celui de-al doilea război mondial de către, care l-a și dat în arendă martorului, iar după decesul lui, aproximativ în anii 1973-1974, terenul a fost dat în arendă de către, autorul apelanților reclamanți care, în anul 1985 și încheiat cu apelanții reclamanți actul sub semnătură privată invocat de aceștia ca fiind "contract de vânzare-cumpărare".
Așa fiind, se constată că apelanții reclamanți nu au dovedit că autorul lor a posedat imobilul în litigiu începând cu anul 1944, și nici că posesia acestuia ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de art.1847 civ. pentru a fi aptă să producă efectele juridice prevăzute de art.645 și art.1837 civ.
Mai departe, s-a constatat că apelanții reclamanți posedă imobilul în litigiu din anul 1985 însă nici posesia lor nu este utilă, deoarece nu a fost o posesie netulburată, din actele dosarului, precum și din răspunsurile părților la interogatoriile administrate și din declarațiile martorilor rezultând că, încă de la nivelul anului 1998 între părți au existat pe rolul instanțelor de judecată mai multe litigii, una dintre hotărârile judecătorești chiar încercându-se a fi adusă la îndeplinire cu concursul executorului judecătoresc, anume aceea prin care apelanții reclamanți erau obligați să lase în deplina posesie și pașnica proprietate a intimaților reclamanți imobilul teren obiect al prezentului litigiu.
În aceste condiții prima instanță în mod corect a reținut că nu se putea invoca în cauză joncțiunea posesiilor, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, având în vedere faptul că posesia apelanților reclamanți a început în anul 1985 când, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, trebuie să dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Decretul Lege nr.115/1938.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că din anul 1985 a cumpărat și intrat în posesia unor suprafețe de teren, astfel cum rezultă din antecontractele de vânzare cumpărare.
Aceste suprafețe de teren au fost folosite în mod continuu, public, netulburat și sub nume de proprietar de către vânzătorii identificați în actele aflate la dosarul cauzei.
Raportul de expertiză efectuat în cauză evidențiază faptul că atât recurenta cât și defunctul ei soț foloseau suprafața de teren aferentă nr. top 2474, 2475, aceste parcele fiind delimitate cu semne vizibile de proprietățile învecinate.
În continuare se aduc critici raportului de expertiză, susținându-se că ceea ce interesează în cauză este identificarea corectă a imobilului supus uzucapiunii.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 3055 /1995 a Judecătoriei Zărnești, recurenta reclamantă nu a fost parte în acel proces de sistare indiviziune, motiv pentru care nu îi sunt opozabile cele două înscrisuri prezentate de intimații pârâți.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
Examinând decizia recurată în raport cu criticile formulate în recurs, Curtea constată că recursul este nefondat.
Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Criticile vizează în esență raportul de expertiză cu privire la identificarea imobilului supus prescripției achizitive și probele administrate în cauză care ar dovedi dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren, prin cumpărare, în baza unui antecontract și a exercitării unei posesii utile asupra acestui imobil.
Referitor la exercitarea unei posesii utile în raport cu dispozițiile art. 1846 - 1847 Cod civil, în speță probele administrate au demonstrat neîndeplinirea condițiilor pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Relevante sub acest aspect sunt răspunsurile la interogatoriu din care rezultă că terenul în litigiu a făcut obiectul unui schimb în anul 1944 însă fără acte între și și, precum și faptul că reclamanții au posedat în mod abuziv din 1985.
Din antecontractul de vânzare cumpărare, coroborat cu întregul material probator rezultă cu deplină evidență că situația juridică a imobilului era neclară, precum și faptul că prin cumpărarea cestuia reclamanții și-au asumat un risc, deoarece vânzătorul nu era proprietarul bunului vândut.
Prin decizia civilă 516/2001 a Curții de APEL BRAȘOVs -a stabilit cu putere de lucru judecat că la data la care s-ar fi perfectat schimbul de terenuri, respectiv în anul 1944, era doar coproprietar al terenului alături de alți șase coproprietari. Însă, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada schimbului.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 1116/1998 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea în revendicare a pârâților din prezenta cauză, reclamanții fiind obligați să le lase în deplină posesie și proprietate terenul înscris în CF nr. 670.
În ceea ce privește joncțiunea posesiilor, aceasta este exclusă, atâta timp cât autorul reclamanților nu a posedat imobilul începând cu anul 1944, iar posesia acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1847 cod civil pentru a fi aptă să producă efectele juridice prevăzute de art. 645 și art. 1837 Cod civil.
Ceea ce are relevanță în prezenta cauză în raport cu momentul de la care reclamanții posedă imobilul este legea aplicabilă. Sub acest aspect prevederile diferite din Codul civil referitoare la uzucapiunea dreptului de proprietate imobiliară nu sunt aplicabile în teritoriile aflate sub regimul publicității cărților funciare, uzucapiunea având un caracter de excepție.
Prin decizia civilă nr. 86 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul Decretului Lege 115/1938 acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată în exclusivitate de prevederile acestui decret chiar și după data intrării în vigoare a Legii 7/1996.
În speță fiind vorba de o regiune supusă regimului de publicitate imobiliară, prin vechile cărți funciare, uzucapiunea se circumscrie dispozițiilor art. 28 potrivit căreia "cel ce a posedat un bun nemișcător, în condițiile legii timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat."
Faptul posesiunii, ca fundament al prescripției achizitive, nu este demonstrat în condițiile prevăzute de art. 28 din actul normativ menționat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă B împotriva deciziei civile nr. 95/31.03.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 3.12.2009
Dact AG 11.12.2009/ 15 ex
Jud apel MCS.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
