Uzucapiune. Decizia 1447/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1574/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1447
Ședința publică din 2.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 407 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă -- și cu intimata pârâtă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru uzucapiune.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic în calitate de reprezentant al recurentului pârât Municipiul B prin Primarul General și avocatul în calitate de reprezentant al intimatei reclamante --, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București; lipsește intimata pârâtă.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar instituția recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, ordinul de plată a sumei de 1946 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbre judiciare de 5 lei, aferente cererii de recurs.
Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât Municipiul B prin Primarul General solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Problema care se pune în prezenta cauză este aceea a calității procesuale pasive a Municipiului B prin Primarul General în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
La interpelarea instanței legată de faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată pentru prima oară în recurs, reprezentantul instituției recurente arată că într-adevăr, nu a invocat această excepție în apel, dar înțelege să o susțină în recurs și solicită modificarea deciziei pronunțate în apel, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva pârâtului Municipiul B prin Primarul General, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, în cauză nu este vorba despre un teren care se află în patrimoniul municipalității, iar autorizațiile de construire erau eliberate în trecut ca și în prezent de primăriile de sector.
Susține că reclamanta a avut numai calitatea de detentor precar.
Întrebat de instanță dacă toate criticile dezvoltate în scris vizează nelegalitatea deciziei instanțe din apel, reprezentantul recurentului învederează că nu a formulat personal aceste motive și într-adevăr, parte dintre ele nu au legătură cu decizia recurată.
Avocatul intimatei reclamante -- depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține și verbal.
Arată că excepția lipsei calității procesuale pasive nu a fost invocată de pârât la fond și nici în apel, iar existența donației în favoarea statului, acceptată, este dovada calității procesuale a Municipiului B prin Primarul General.
În ce privește posesia, solicită a se reține că autorii reclamantei au avut rol fiscal pentru imobilul în discuție, iar societatea comercială are în continuare rol fiscal, imobilul făcând obiectul certificatului de moștenitor.
Apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 489 din Codul Civil.
În concluzie, solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7.02.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, reclamanta - -, prin administratori și, a chemat în judecată pe pârâții MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 B și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că reclamanta a dobândit calitatea de proprietar al imobilului situat în B, Intrarea B nr.3, sector 2, compus din teren în suprafață de 231. și construcție în suprafață de 39. prin efectul prescripției achizitive de lungă durată și prin joncțiunea posesiilor.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că imobilul în cauză a fost vândut în anul 1974 de către numita, printr-o chitanță de mână, numitului, dată la care acesta din urmă a și intrat în posesia imobilului. La data de 10.05.1984 numitul a decedat, rămânând ca moștenitori, în calitate de soție și pârâta, care a continuat să posede imobilul mai sus menționat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.697/19.04.2007 de, reclamantei i-a fost transmisă posesia asupra imobilului, dată de la care aceasta a devenit și titular de rol fiscal.
Calitatea procesual pasivă a pârâților Municipiul B prin Primarul General, Consiliul Local al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 2 fost justificată de reclamantă prin faptul că în anul 1975 numita a donat acest imobil statului, iar donația a fost acceptată prin decizia nr.1834/29.11.1975.
Pârâtul Consiliul Local al Sectorului 2 Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.697/19.04.2007 de, reclamantei nu i-a fost înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar un drept litigios în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, care era suspendat la data introducerii acțiunii, în condițiile art.242 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă, excepție unită de prima instanță cu fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că numita a donat statului imobilul în cauză în anul 1975, oferta de donație fiind acceptată prin decizia nr.1834/29.11.1975, întrerupându-se astfel cursul prescripției achizitive.
A susținut, totodată, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera joncțiunea posesiilor, întrucât reclamanta nu poate invoca o posesie continuă neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar și nici nu este succesor în drepturi al autorului său.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 17.04.2008 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 2 B, excepție pe care a admis-o, având în vedere caracterul de organe deliberative al acestor doi pârâși, lipsiți de patrimoniu propriu.
Prin sentința civilă nr.6457/2.07.2008 Judecătoria sectorului 2 Baa dmis acțiunea reclamantei, a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 223,10. situat în B, Intrarea B nr.3, sector 2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și asupra construcției edificată pe teren, compusă din vestibul, 2 camere, baie, bucătărie, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert, prin efectul uzucapiunii de 30 ani și prin joncțiunea posesiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 1974 s-a încheiat între numita și un înscris sub semnătură privată prin care acesta din urmă a intrat în posesia imobilului situat în B, Intrarea B nr.3, sector 2, compus din teren în suprafață de 231. și o construcție în suprafață de 39.
În anul 1975 a făcut o ofertă de donație asupra aceluiași imobil, către stat, ofertă acceptată prin decizia nr.1834/29.11.1975, depusă la dosarul cauzei.
La data de 10.05.1984 numitul a decedat, rămânând ca moștenitori, în calitate de soție și pârâta, în calitate de fiică, iar la data de 18.11.1984 a decedat și numita, unica succesoare fiind pârâta, astfel cum reiese din certificatele de deces depuse la dosar și din certificatul de moștenitor nr.57/25.05.2005.
Instanța a mai reținut că posesia asupra imobilului a fost transmisă reclamantei în anul 2007 de către pârâta prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr.687/19.04.2007 de.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 2 B, prin întâmpinare, și unită cu fondul cauzei, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase rezultând că reclamanta s-a subrogat în toate drepturile pârâtei și chiar dacă nu i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, i s-a transmis în mod cert posesia asupra acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a depozițiilor martorilor audiați în cauză, că din anul 1974 și până în prezent imobilul a fost posedat continuu, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar de numiții și, apoi de fiica acestora, respectiv pârâta, iar după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr.697/19.04.2007, de către reclamantă.
În toată această perioadă, posesorii au fost cei care au figurat ca titulari de rol fiscal și au plătit impozit pe imobil, iar posesia astfel exercitată, s-a considerat de instanța de fond, că nu a fost întreruptă prin decizia nr.1834/29.11.1975 de acceptare a donației de către stat, în condițiile în care statul nu a depus nici un fel de diligențe pentru a intra în posesia imobilului donat. Această posesie a fost exercitată în continuare de către soții și ulterior de moștenitoarea acestora, fără a fi tulburați.
Reținând că reclamanta a exercitat o posesie propriu zisă asupra imobilului începând cu anul 2007 și este succesor în drepturi al foștilor posesori, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a opera joncțiunea posesiilor.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, în care s-a reținut că terenul are o suprafață de 223,10. și nu de 231. cum a susținut reclamanta în acțiune, restul suprafeței de 6,90. fiind ocupat prin mutarea limitei comune cu imobilul învecinat din Intrarea B nr.5, instanța a apreciat că se impune constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, ca efect al uzucapiunii de lungă durată și prin joncțiunea posesiilor doar asupra acestei suprafețe de teren și a construcției existentă pe teren identificată printr-un alt raport de expertiză specialitatea construcții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, deși prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase acesteia nu i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, ci doar un drept litigios ce făcea obiectul dosarului nr- al Judecătoriei sectorului 2
Pe fondul cauzei, s-a susținut că nu erau îndeplinite condițiile pentru uzucaparea imobilului, deoarece Constituțiile anterioare anului 1991 nu făceau diferențiere între domeniul public și cel privat al statului, proprietatea de stat fiind imprescriptibilă.
Prin decizia civilă nr.407/A/26.03.2009 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul, ca fiind nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, deși prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nu s-a transmis reclamantei proprietatea asupra imobilului, este evident că i s-a transmis un drept litigios privind această proprietate, urmând ca acest drept să fie stabilit de instanța de judecată, intimata reclamantă având în baza acestui contract legitimare procesuală activă de a acționa pentru stabilirea existenței sau inexistenței dreptului de proprietate asupra imobilului.
Cu privire la imprescriptibilitatea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută, Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 instituind doar o serie de restricții cu privire la circulația terenurilor, fără să cuprindă mențiuni privind imprescriptibilitatea acestora.
ȘI împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs s-a susținut că reclamanta era obligată potrivit legii să probeze atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât.
În opinia recurentului, prin actele depuse la dosar nu s-a dovedit apartenența imobilului în litigiu la domeniul privat al municipalității, cu atât mai mult cu cât la dosar nu a fost depus vreun certificat de succesiune vacantă, singurul în măsură să justifice calitatea sa procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că, deși reclamanta a folosit terenul timp de 30 ani, aceasta nu a exercitat o posesie în sensul legii, fiind doar detentor precar, folosința asupra bunului nefiind exercitată sub nume de proprietar.
În ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției, s-a susținut că, argumentul instanței de judecată în sensul că, realizarea construcției a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr.50/1991, nu are nici un suport legal, câtă vreme și anterior acestei legi existau acte normative ce reglementau problematica construcțiilor, respectiv Decretul nr.144/1958.
Recurentul a redat în continuare dispozițiile art.482 Cod civil, susținând că în speță nu s-a făcut dovada incidenței dispozițiilor art.489 Cod civil, în sensul că materialele folosite la construcție ar aparține municipalității, că aceasta ar pretinde vreun drept asupra lor sau ar pretinde un astfel de drept.
În final, s-a susținut că în astfel de spețe, în care prin eludarea dispozițiilor legale, se încearcă intrarea în legalitate fără obținerea unei autorizații de construcție, singura autoritate care ar putea opune vreun drept reclamantei în privința dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției edificate este primăria de sector care, potrivit nr.OG5/2002, este autoritatea publică competentă în eliberarea autorizațiilor de construire și nu Municipiul B prin Primarul General.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurentul pârât Municipiul B care calitate procesuală pasivă în condițiile în care donația făcută de numita în anul 1975 cu privire la imobil a fost acceptată de acesta prin decizia nr.1834/29.11.1975.
Cu privire la criticile care vizează fondul cauzei, intimata reclamantă a susținut că posesia exercitată de autorii săi și după încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase de către reclamantă, a fost o posesie utilă și sub nume de proprietar.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile articolului 304 Cod Procedură Civilă și de criticile dezvoltate în scris de recurent, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea reprezintă atât un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, cât și o sancțiune care se aplică proprietarului nediligent cu bunul său în tot timpul prevăzut de lege, cum în mod corect a reținut și instanța de apel.
În consecință, într-o acțiune având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului.
Din probele administrate în cauză, instanțele anterioare au reținut că imobilul în litigiu, asupra căruia reclamanta solicită să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune și prin joncțiunea posesiilor, a fost posedat de autorii pârâtei, respectiv și, din anul 1974, iar în anul 1975 fost donat statului, astfel cum rezultă din oferta de donație nr.4830/06.07.1975 acceptată prin decizia nr.1834/29.11.1975 a Consiliului Popular al Municipiul
Prin acceptarea ofertei de donație făcută de autoarea pârâtei persoană fizică,statul a devenit titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, iar în condițiile în care acest imobil se află pe teritoriul Municipiului B au îndreptățit instanțele anterioare să rețină calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Municipiului B prin Primarul General.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă încălcarea de către instanțele anterioare a dispozițiilor articolului 1846,1847 și ale articolului 1890 Cod Civil, fără a se indica în ce anume a constat această încălcare.
S-a susținut că, deși reclamanta și autorii săi au posedat terenul în litigiu o perioadă de 30 de ani, aceasta nu a fost o posesie exercitată sub nume de proprietar, ci în calitate de detentor precar.
Caracterul continuu, netulburat și sub nume de proprietar al posesiei exercitată de reclamantă și de persoanele de la care aceasta a preluat posesia imobilului în litigiu a fost reținut și argumentat pe larg în considerentele sentinței instanței de fond și nu a fost criticat de pârâtul Municipiul B prin Primarul General în apel.
Prin motivele de apel formulate în scris, recurentul pârât a invocat ca și motive de nelegalitate a sentinței instanței de fond doar lipsa calității procesuale active a reclamantei și faptul că terenurile aflate în patrimoniul statului nu pot fi uzucapate, situație în care, nu poate invoca direct în recurs, omissio medio, alte critici care vizează de fapt nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.
Critica formulată în continuarea motivelor de recurs, prin care se susține că argumentul instanței de judecată în sensul că realizarea construcției ar fi avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr.50/1991 nu are nici un suport legal câtă vreme și anterior acestei legi existau acte normative ce reglementau problematica construcțiilor, respectiv Decretul nr.144/1958, este străină de natura pricinii, nici una dintre instanțele anterioare nefăcând în considerentele hotărârilor pronunțate o astfel de constatare.
Sunt străine de natura pricinii și susținerile teoretice făcute de recurent în finalul motivelor de apel privind situația de bună - credință, instanțele anterioare reținând dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției în litigiu, ca efect al accesiunii și nu în baza dispozițiilor articolului 482 cod civil sau ale articolului 489 Cod Civil, invocate de recurent.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.407/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă -- și intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/16.11.2009
-------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
