Uzucapiune. Decizia 1477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2095/2009)
Completul 3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civila nr.1477
Ședința publică de la 03.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții și, împotriva deciziei civile nr.498A din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
are ca obiect - îndreptare eroare materială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul personal, lipsind recurentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru, cât și faptul că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, recurenții și au depus, la data de 21.10.2009, un înscris denumit "note".
Curtea procedează la legitimarea recurentului cu CI seria - nr.- CNP - eliberată de Secția 3 la data de 14.06.2005.
La interpelarea instanței, recurentul învederează că cererea de îndreptare a erorii materiale a fost formulată de recurentul, întrucât se pot constata numeroasele erori efectuate de instanța de fond; la Judecătoria Sectorului 5 B, recurentul a făcut doar o cerere de intervenție în interesul fiului său.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, avându-se în vedere și cele menționate în notele depuse la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 31.10.2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, petentul a solicitat punerea în discuție a sentinței civile nr.899/07.02.1996, pronunțată de această instanță, întrucât hotărârea are în conținutul său evidente erori materiale. Petentul a solicitat să se elimine din conținutul sentinței eroarea materială privind atribuirea obiectului material al acțiunii altei persoane, care a avut calitatea de reprezentant al său.
În motivarea cererii, a arătat că, printr-o eroare materială, instanța a atribuit terenul în litigiu reprezentantului său, fiind astfel deposedat de un drept ce îi aparținea.
În plus, suprafața de teren menționată în hotărâre nu este în acord cu concluziile raportului de expertiză, fiind mai mică cu 1,43 mp, astfel că s-a solicitat și lămurirea acestui aspect.
În anul 1995, prin curator și procurator de fonduri, petentul a dobândit, în calitate de proprietar, prin contract de vânzare - cumpărare, imobilul situat în B,-, sector 5.
Întrucât fostul proprietar i-a predat întreaga proprietate, care era bine delimitată, a fost avută în vedere suprafața rezultată din titlu.
Petentul a mai menționat că a declanșat procedura prescripției achizitive de 30 de ani, după care s-a efectuat o expertiză tehnică pentru identificarea întregului teren de la adresa indicată anterior, predată în plus de fostul proprietar, rezultând că suprafața era de 220,43 mp.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de, tatăl său și beneficiar al dreptului de habitație, ca reprezentant legal, conform Dispoziției nr.364/1995 emisă de Primăria Sectorului 1 B - Serviciul Autoritate Tutelară.
Cu toate acestea, nu se cunoaște ce împrejurări au fost avute în vedere de instanța de judecată ce a pronunțat hotărârea a cărei rectificare se solicită, întrucât în calitate de reclamant trebuia să figureze petentul din prezenta cerere.
S-a menționat și faptul că sentința în discuție conține o serie de erori de redactare, fraze cu dublu înțeles sau cuvinte ori denumiri improprii, fapt pentru care este confuză.
La înregistrarea acestei cereri, s-a depus de către reclamantul o cerere de intervenție accesorie, în interesul petentului.
În motivare, intervenientul a arătat că sentința civilă nr.899/07.02.1996 a Judecătoriei sectorului 5 B conține evidente erori materiale, instanța lipsind pe titularul dreptului de proprietate de dreptul său.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 28.11.2008, Judecătoria Sectorului 5 B a respins cererea formulată de petentul, în contradictoriu cu intervenientul și intimata - pârâtă, precum și cererea de intervenție formulată de.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea cu care a fost sesizată este fondată pe dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, calificare dată de judecătorie în raport de prevederile art.84 Cod procedură civilă.
Examinând cererea de îndreptare a erorii materiale sub aspectul primului motiv invocat, acela că instanța a constatat întrunite condițiile prescripției achizitive de 30 de ani în persoana numitului, când, în realitate, titular al dreptului de proprietate era petentul, s-a constatat că cererea de chemare în judecată ce a format obiect al dosarului nr.8749/1995 al Judecătoriei Sectorului 5 Baf ost formulată de reclamantul în nume propriu și nu ca reprezentant legal ori convențional (împuternicit pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată). Acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se constate că a intervenit uzucapiunea pentru diferența de suprafață între 220,43 mp și 144 mp, respectiv 76,43 mp din B,-, sector 5.
Pe întreaga durată a cercetării judecătorești în această cauză, a acționat în nume propriu, în calitate de reclamant, nefăcând nici un moment vreo mențiune în sensul că ar reprezenta o altă persoană. În măsura în care acesta ar fi promovat o cerere în calitate de reprezentant legal al petentului, minor la acea dată, era necesar ca în cuprinsul petiției să facă această mențiune, astfel, în lipsa acestei precizări, nu se poate reține existența unei erori materiale a instanței de judecată care a pronunțat hotărârea.
Un argument în plus că reclamantul a acționat în nume propriu, iar nu ca reprezentant al fiului său minor este și acela că, ulterior soluționării cauzei, a formulat o cerere prin care a solicitat eliberarea unei copii legalizate a sentinței pronunțate în cauză.
În acest context, instanța de fond a apreciat că cererea petentului nu se circumscrie ipotezei prevăzute de art.281 Cod procedură civilă.
Referitor la neconcordanța între suprafața de teren menționată în dispozitivul sentinței civile nr.899/07.02.1996 și cea identificată în cuprinsul raportului de expertiză, prima instanță a apreciat că petentul nu justifică interesul unei astfel de solicitări, cât timp nu a fost parte în proces, iar titular al dreptului de proprietate asupra diferenței de teren este reclamantul, singurul îndreptățit să solicite lămurirea acestei chestiuni.
În legătură cu cererea de intervenție accesorie formulată de reclamantul, instanța a avut în vedere că această calitate de intervenient este incompatibilă cu cea de reclamant și că, potrivit art.51 Cod procedură civilă, nu mai poate fi primită o astfel de solicitare, judecata în fond finalizându-se prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul și intervenientul.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că cererea sa a fost greșit respinsă în considerarea faptului că nu are calitate să promoveze o astfel de acțiune. Or, din actele de la dosar nu rezultă calitatea procesuală a reprezentantului său legal de titular al dreptului dedus judecății, după cum nici din probele administrate în cauză nu reiese că dreptul de proprietate s-a constituit în favoarea lui.
Apelantul a susținut că cererea de intervenție a avut rolul unei depoziții, întrucât cunoștea că cererea de îndreptare a erorilor materiale se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților.
Față de acțiunea de fond, apelantul a precizat că a formulat o cerere de chemare în judecată care răspundea cerințelor prevăzute de Codul familiei privind reprezentarea minorului, în calitatea sa de ocrotitor al drepturilor fiului său. Această împrejurare rezultă și din actele emise de Autoritatea Tutelară, dar și din mențiunile înscrise în actul de vânzare - cumpărare încheiat pe numele minorului.
A mai arătat apelantul că instanța de judecată a observat inadvertențele dintre acțiune și înscrisurile depuse la dosar, în acest sens întrebându-l pe reclamantul din acel dosar - - în numele cui a formulat cererea de chemare în judecată, răspuns care a vizat persoana fiului său.
Ulterior, pe toată durata derulării procesului, nu a mai fost ridicată nicio obiecțiune cu privire la calitatea procesuală a reclamantului.
Prin decizia civilă nr.498/25.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții și.
În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut, în raport de prevederile art.281 alin.1 Cod procedură civilă, că o astfel de cerere de îndreptare a erorilor materiale nu poate fi primită, întrucât prin intermediul ei se tinde, de fapt, la schimbarea persoanei reclamantului cu o altă persoană care nu a fost parte în proces. Împrejurarea că numele apelantului nu a fost menționat în dispozitivul sentinței a cărei rectificare se solicită nu reprezintă o eroare materială, ci este rezultatul neparticipării sale ca parte în proces.
Reținerea greșită a instanței a calității de reclamant în privința unei alte persoane decât cea care a formulat acțiunea și care a figurat, în această calitate, în proces, fiindu-i opozabilă hotărârea pronunțată, nu poate fi îndreptată prin procedura instituită de art.281 Cod procedură civilă, ci numai prin exercitarea unei căi de atac.
Din actele dosarului reiese că a formulat cererea de chemare în judecată în nume propriu, pe toată durata judecării cauzei figurând în calitate de reclamant; nu există nicio mențiune că acesta ar fi acționat în calitate de reprezentant legal al fiului său. Cu toate că pe cererea introductivă și în notele scrise depuse la 22.11.2006, dactilografiate, există niște adăugiri, făcute cu pixul în dreptul numelui reclamantului - "pentru minorul ", tribunalul a considerat că acestea nu pot fi avute în vedere, existând reale semne de întrebare cu privire la data la care aceste modificări s-au realizat, în condițiile în care nici în cuprinsul hotărârii, nici în încheierile premergătoare nu se face vorbire de o astfel de precizare a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește îndreptarea neconcordanței dintre suprafața terenului menționată în dispozitivul sentinței și cea identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut corect lipsa interesului apelantului, care nu a fost parte în cauză.
Motivele de apel formulate de au fost înlăturate, întrucât ele vizau modul de soluționare a cererii de îndreptare a erorii materiale promovată de petentul, or, motivele invocate puteau să facă trimitere doar la respingerea cererii de intervenție accesorie.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs și.
În motivarea recursului, petentul și intervenientul au arătat următoarele:
1) hotărârea instanței de apel a fost redactată parțial de judecător, dar și de grefiera, asistată de judecător;
2) decizia recurată nu face trimitere la motivele de apel formulate în cauză, ci se raportează la încheierea apelată;
3) instanțele au nesocotit faptul că petentul nu titularul dreptului dedus judecății, pentru că nu a făcut dovada acestuia prin probele de la dosar, care confirmau calitatea procesuală activă a minorului, iar nu a reprezentantului său;
4) instanța care a soluționat în fond cererea inițială avea obligația de a verifica acțiunea, la momentul înregistrării și, ca atare, să stabilească dacă reclamantul avea sau nu calitate procesuală activă;
5) hotărârea recurată nu reprezintă motivele pentru care a fost respins apelul, reținând însă efectuarea unor mențiuni cu pixul, ulterioare soluționării cauzei, care nu pot însă produce efecte juridice. Dacă instanța a ținut cont de obiectul acțiunii, era obligată să se raporteze și la aceste rectificări făcute de reprezentantul titularului dreptului dedus judecății la primul termen de judecată.
La data de 21.10.2009, recurenții au depus note scrise (concluzii ce nu pot fi avute în vedere drept motive de recurs, fiind depuse cu depășirea termenului prevăzut de art.303 alin.1 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
1) Primul motiv de recurs poate fi încadrat în criticile prevăzute de art.304 pct.2 Cod procedură civilă.
Din verificarea deciziei atacate se constată că hotărârea a fost redactată de judecător, fiind însă însușită, prin semnătură, și de celălalt membru al completului de judecată. Așadar, atât minuta, cât și hotărârea redactată ulterior aparțin completului ce a soluționat pricina în apel, fără a se constata o atingere adusă principiului continuității.
Împrejurarea că în "caseta" hotărârii se menționează inițialele redactorului, persoanei care a tehnoredactat și cele ale judecătorului ce a pronunțat sentința fondului nu este de natură a conduce la ideea că această decizie a fost pronunțată de alți judecători decât cei înaintea cărora au avut loc dezbaterile în fond.
În consecință, acest motiv de recurs nu este fondat.
2) și 5) Aceste două motive de recurs vizează, împreună, nemotivarea totală sau parțială a deciziei tribunalului, aspect ce poate fi încadrat în cazul reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Potrivit art.261 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat criticile părților.
În speță, Curtea constată că decizia recurată respectă cerințele textului de lege menționat, tribunalul prezentând pe larg argumentele pentru care apelul a fost respins.
Faptul că instanța de apel a făcut referiri la existența unor rectificări aduse cererii inițiale de chemare în judecată se justifică în raport de considerentele pe care tribunalul le-a reținut cât privește calitatea procesuală activă a reclamantului, ce a acționat în nume propriu și nu ca reprezentant al minorului.
3) și 4) Criticile susținute de recurenți la aceste puncte se referă strict la modul de soluționare a cauzei în fond, or, astfel cum s-a reținut de tribunal, o asemenea cerere ar tinde la schimbarea persoanei reclamantului, rectificare care nu reprezintă o eroare materială în sensul art.281 Cod procedură civilă. Aceste aspecte puteau fi lămurite doar prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii, iar nu prin formularea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale.
Cum în cauză nu se poate constata o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, care să atragă aplicarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că nici această critică nu este fondată.
Pentru toate aceste considerente, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții și, împotriva deciziei civile nr.498A din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - -- -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/7.01.2010
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 5. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
