Uzucapiune. Decizia 1723/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1723/
Ședința publică din 18 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.80 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta reclamantei-recurente, av., reprezentantul pârâtei-intimat SC SRL, av. și reprezentantul pârâtei-intimate, av., lipsă fiind recurenta, intimata și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, se constată că pârâtul-intimat a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantei-recurente depune concluzii scrise și chitanța reprezentând onorariul avocațial.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate de SC SRL și și în consecință, mențșinerea sentinței pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc prin care s- admis acțiunea reclamantei și s-a respins acțiunea reconvențională, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată. Arată că terenul în litigiu a fost dobândit prin uzucapiune astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nefiind cooperativizat. Totodată, precizează că instanța de apel nu a verificat timbrajul, astfel că apelurile au rămas insuficient timbrate.
Reprezentantul pârâtei-intimate SC SRL solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Apreciază că instanța de apel, în mod corect a stabilit că terenul în litigiu a fost cooperativizat.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate prin care s-a respins acțiunea introductivă a reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de uzucapiune. Învederează împrejurarea că Judecătoria Craiovaa pronunțat o sentință ca urmare a acțiunii formulate de reclamantă împotriva pârâtei SC SRL, având ca obiect acțiune posesorie, astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat. Mai solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.80 din 02.06.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr- s-au admis apelurile declarate de pârâtele SC""SRL și, împotriva sentinței civile nr.768 din 29.05.2008, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr.557/2006 și s-a dispus schimbarea în tot a acestei hotărâri în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamnata, aceasta fiind obligată să plătească pârâtei SC""SRL suma de1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, tribunalul a dispus respingerea apelurilor declarate de SC""SRL și împotriva încheierii nr.3 din 11.05.2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și a obligat intimata să plătească apelantei SC""SRL suma de 2648,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor uzucapiunii reglementate de dispozițiile art.1847 și urm. din Codul civil, din probele testimoniale administrate neputându-se stabili cu certitudine durata posesiei, și identificarea terenului din perspectiva suprafeței și vecinătăților.
Tribunalul a mai reținut că probele administrate în privința chestiunii cooperativizării terenului în litigiu sunt contradictorii, însă este cert faptul că întreaga zonă în care se află terenul în litigiu a fost cooperativizată, iar proprietarii actuali ai terenurilor învecinate au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor suprafețe în temeiul Legii nr.18/1991, inclusiv pârâta. În același context instanța de apel a reținut și faptul că inclusiv reclamanta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în baza Legii nr.247/2005, ceea ce reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că terenul a fost cooperativizat.
Referitor la concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, care confirmă faptul că identificarea terenului cuprins în titlul de proprietate al pârâtei nu este conformă cu limitele din cartea funciară, iar parte din acest teren se suprapune cu cel folosit de reclamantă,Tribunalul a reținut că instanța de fond a ignorat un aspect esențial, respectiv acela că reclamanta nu este proprietarul terenului, astfel că suprapunerea stabilită în mod teoretic de experți trebuia raportată la situația ce rezultă din acte, respectiv aceea că reclamanta nu deține vreun act care să-i ateste dreptul de proprietate.
În ceea ce privește apelurile declarate de apelantele SC""SRL și împotriva încheierii nr.3/11.05.2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc pronunțată în același dosar, tribunalul a constatat că soluția de respingere a excepțiilor invocate de pârâte prin această încheiere interlocutorie este corectă, din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta SC""SRL pentru motivul că are calitate de comerciant, întrucât cauza nu este de natură comercială, ci civilă, astfel dispozițiile art.720 ind.1 pr.civ. nu sunt aplicabile.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei, s-a reținut că întrucât reclamanta urmărește dobândirea dreptului său de proprietate asupra unui teren despre care susține că îl folosește, justifică un interes și acesta îi conferă calitate procesuală activă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC""SRL, s-a constatat că într-adevăr această pârâtă are calitate procesuală, întrucât este proprietara tabulară actuală a terenului în litigiu.
În privința excepției prescripției extinctive, s-a reținut că, în speță, este vorba de dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, care este un mod originar de dobândire a proprietății și, ca atare, dreptul material la acțiune este imprescriptibil.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor promovate de pârâtele și SC""SRL, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței nr.768 din 29.05.2008 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a probat cu martori și înscrisuri îndeplinirea condițiilor privitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pe care le-a invocat în susținerea cererii sale nu condiționează dobândirea dreptului de proprietate de existența vreunui act, care să probeze dreptul pretins.
Recurenta a mai arătat că terenul în litigiu nu a fost cooperativizat, ci a rămas în posesia părinților reclamantei, aceștia nefiind membri cooperatori și au plătit impozit pentru acest teren.
Referitor la cererea făcută în baza Legii nr. 247/205, recurenta a arătat că solicitarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 27 alin.2 care se referă la proprietarii sau moștenitorii acestora, care nu s-au înscris în CAP.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, decizia atacată este legală și temeinică, Tribunalul Harghita făcând o analiză riguroasă a probelor, inclusiv a proiectului de comasare a localității, privind înființarea unui pe întreg teritoriul comunei, care atestă în mod indubitabil colectivizarea perimetrului localității.
Intimata a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru a uzucapa și nu a fost în măsură să prezinte vreun înscris referitor la succesiunea posesiilor clandestine invocate de aceasta. Mai mult, intimata a arătat că fundamentarea cererii nu s-a făcut pe dispozițiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, ci pe dispozițiile Codului civil.
De asemenea, intimata SC""SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
S-a mai arătat că posesia invocată de recurentă nu a existat niciodată, aspect care rezultă din sentința nr. 3842/2008 a Judecătoriei Craiova.
Intimata a mai arătat că în situația în care uzucapiunea ar fi operat, putea produce efecte doar asupra cotei de a imobilul sub nr. top. 2808, 2809, întrucât a deținut doar această cotă, moștenită după mama ei,.
Faptul cooperativizării terenului rezultă din adresa din 19.05.2009 împreună cu anexa MC nr. 391 din 29.04.2009, terenurile comasate fiind incluse în patrimoniul . Agricole "Viață Nouă" din Comuna.
Referitor la expertizele efectuate, intimata a arătat că expertul a greșit în ceea ce privește identificarea suprafeței de teren.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, reclamanta a solicitat să se constate că identificarea topografică a terenului retrocedat în baza titlului de proprietate nr. 85578 din 19.10.2004 pârâtei este greșită, întrucât este făcută asupra imobilului cu nr. top. 2808 și 2809, în loc de 2810, să se dispună restabilirea în Cf 25 sub cu nr. top. 2810 situației existente anterior identificării greșite, să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 1380 sub nr. top. 2808 și 2809, prin uzucapiune, în baza art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, întabularea cu acest titlu în cartea funciară a dreptului astfel dobândit și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cartea funciară 1380, Curtea constată că imobilul înscris sub nr. top. 2808 și 2809,cunoscut sub denumirea "" sau " a format proprietatea tabulară a defuncților și în cote de câte parte, iar cota acesteia din urmă s-a transmis ulterior fiicei acestora, defunctei, al cărei succesor este pârâtul.
Imobilul înscris în CF 25 cu nr. top. 2810 format proprietatea lui, soția defunctului, terenul fiind cuprins în titlul de proprietate nr. 8558/2004 eliberat pârâtei în baza Legii nr. 18/1991. Așa cum rezultă din adresa emisă de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (fila 166) titlul de proprietate a fost eliberat pârâtei în baza datelor din cartea funciară pe o suprafață de 3300 mp. pe vechiul amplasament.
Pârâta a înstrăinat suprafața de 3300 mp. prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2688/2005 (1700m.p. ) și nr. 2202/2005 (1600 mp).
În fața primei instanțe s-a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate, întocmindu-se două rapoarte de expertiză, care au stabilit că terenul inclus în titlul de proprietate emis pe numele pârâtei a fost greșit identificat cu ocazia întabulării, stabilindu-se în mod eronat linia de hotar dintre parcela cu nr. top. 2810, pe care se identifică terenul din titlu, și parcela cu nr. top. 2808 și 2809, care nu au constituit proprietatea antecesorilor pârâtei și nu a fost inclusă în titlul de proprietate al acesteia.
Acest aspect este confirmat și de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (fila 166) în care se arată că, la întabulare, specialiștii, care au făcut măsurătorile, nu au luat în considerare vechiul amplasament.
Față de acest aspect, Curtea constată că în mod legal prima instanță a constatat greșita identificare a terenului cuprins în titlul de proprietate nr. 85578/2004 prin planul de amplasament și delimitare întocmite în vederea întabulării și a dispus restabilirea situației acestei identificări în cartea funciară nr. 25, nr. top. 2810. Prin aceasta nu a fost contestat dreptul de proprietate al pârâtei, ori valabilitatea titlului de proprietate, ci numai greșita identificare cu ocazia întabulării în cartea funciară.
Din perspectiva celor reținute mai sus, Curtea constată că sunt nefondate susținerile intimaților în sensul că expertiza ar fi greșită sub acest aspect și că s-ar fi constatat o suprapunere ale suprafețelor pur teoretică și. Astfel, este evident că terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtei, în calitate de succesoare a defunctei, este înscris în CF nr. 25, sub nr. top. 2810, iar reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament. . greșită a suprafeței reconstituite este confirmată prin două expertize tehnice de specialitate care au fost efectuate în cauză, precum și de Comisia Locală de fond funciar, inclusiv prin procesul-verbal de la fila 120, or, din această perspectivă concluziile expertizei tehnice de specialitate pot fi combătute numai cu o probă de o valoare științifică egală, iar nu prin simple afirmații ale intimaților.
În ceea ce privește împrejurarea dacă terenul înscris în CF nr. 1380 nr. top. 2808,2809 fost sau nu cooperativizat, Curtea constată că potrivit adresei nr.2053/2006 (fila 176 în dosarul primei instanțe) și adresei nr. 4029/2006 (fila 214) emise de Primăria comunei, cele două parcele nu au fost cooperativizate, iar potrivit evidențelor deținute până în anul 1985, din anul 1969 reclamanta și antecesorii ei au plătit impozit pentru clădire și teren. De asemenea, prin adresa nr. 4975 din 04.12.2008 (fila 58 în dosarul Tribunalului Harghita ) emisă de Primăria comunei se arată că parcelele cu nr. top. 2808 și 2809 nu au fost cooperativizate, pe acestea se găsesc o casă veche și o magazie, pentru care până în anul 1986 figurează ca plătitori de impozit pe teren și construcții și, părinții reclamantei.
Conform adresei nr. 4824/2008 emisă de Primăria Comunei (fila 69 în dosarul Tribunalului Harghita ) imobilul înscris în CF 1380 cu nr. top. 2808 și 2809 stăpânit de familia și fiica lor, nu a fost inclus în CAP, iar la data de 01.01.1990nu se afla evidențiat în patrimoniul fostei CAP a localității. Totodată, prin aceeași adresă se arată că și soția acestuia, precum și fiica lor, nu au fost membri cooperatori.
Imobilul în discuție a fost înstrăinat de și lui, iar acesta, în anul 1949 l-a înstrăinat tatălui reclamantei,. Acest aspect care, deși nu este cuprins în evidențele de carte funciară, a fost probat în cauză prin contractul provizoriu (fila 91-92 în dosarul primei instanțe,213 dosar apel), coroborat cu interogatoriul luat pârâtului (filele 117-118) și cu probele testimoniale administrate. Astfel, martorul (fila 135), care a fost președintele Sfatului Popular în perioada 1961-1965, declarat că nu toate terenurile de pe raza comunei au fost cooperativizate, printre acestea fiind și terenul în litigiu.
De asemenea, martorul (fila 136) a declarat că acest teren a fost cumpărat de de la în anul 1949, acesta din urmă cumpărând terenul de la familia. Martorul a mai arătat că acest teren nu a fost cooperativizat.
Din coroborarea acestor probe, Curtea constată că terenul înscris în Cf 1380, nr. top. 2808, 2809 nu a fost cooperativizat, așa cum în mod greșit a reținut Tribunalul. Astfel, înscrisurile și probele testimoniale menționate anterior relevă faptul că acest teren nu a făcut parte din patrimoniul fostului CAP conform evidențelor de la 01.01.1990, că antecesorii reclamantei nu au fost membri cooperatori, că au deținut acest teren din anul 1949 și au plătit impozit pentru el. Împrejurarea că majoritatea terenurilor din zonă au fost cooperativizate, inclusiv terenurile învecinate, nu este de natură a înlătura aceste dovezi. În aceeași ordine de idei, faptul că reclamanta a formulat o cerere în baza Legii nr. 247/2005, înregistrată sub nr. 416/2005 (fila 15 în dosarul tribunalului) nu este de natură a dovedi faptul că terenul ar fi fost cooperativizat, și reprezintă un demers pe care reclamanta l-a făcut pentru a deține un titlu asupra acestui teren.
În ceea ce privește martorii și, care au declarat că terenul a fost cooperativizat, instanța constată că declarațiile acestora sunt contrazise de celelalte probe menționate mai sus.
Referitor la din evidența Arhivelor Naționale, cuprinzând proiectul de comasare al . Agricole" Nouă" din comuna, instanța constată că aceasta, pe de o parte, este doar un proiect, care nu face dovada faptului că a fost finalizat ca atare, iar pe de altă parte, nu dovedește în concret faptul că parcela cu denumirea "" sau "" ar fi fost în realitate cooperativizat. Dacă era așa, ar fi apărut în patrimoniul CAP în evidențele de la 01.01.1990, iar antecesorii reclamantei nu ar fi plătit impozit pentru el. În același context Curtea constată că reclamanta a administrat probe clare și de necontestat în sensul că imobilul în litigiu nu a fost cooperativizat.
Cu privire la condițiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, Curtea constată că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora cel care a posedat un imobil în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat. Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost întabulat la începerea posesiei în cartea funciară.
Actul normativ mai sus menționat a intrat în vigoare la data de 12 iulie 1947, aplicându-se uzucapiunilor începute sub imperiul acestuia.
Condițiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: 1. titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; 2. uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; 3. posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului. În privința calităților posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispozițiile art.1847 din Codul civil, Decretul-lege nr.115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens. În ceea ce privește procedura de urmat pentru constatarea dobândirii dreptului de prorpietate prin uzucapine, în mod evident se aplică dispozițiile în vigoare, iar nu art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, normele de procedură fiind de imediată aplicare.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că ultimii proprietari înscriși în cartea funciară sunt, pentru cota de 1/2, decedat în anul 1946 și defuncta, antecesoarea pârâtului, decedată la data de 25.01.1980, conform certificatului de deces aflat la fila 31 în dosarul de fond.
Conform probelor testimoniale administrate, adeverințelor emise de Primăria comunei, mai sus amintite, reclamanta și antecesorii săi au posedat imobilul în litigiu din anul 1949 până în vara anului 2006, când pârâta intimată nu le-a mai permis accesul pe teren. Acest aspect a fost stabilit și în baza probelor administrate în cadrul acțiunii posesorii pe care a formulat-o împotriva lui la data de 10.10.2006 (filele 77-80 în dosar apel), finalizată prin sentința civilă nr. 3842/2008 a Judecătoriei Craiova ).
Susținerile intimaților în sensul că prin respingerea acțiunii posesorii de către Judecătoria Craiovas -a stabilit cu puterea lucrului judecat faptul că posesia reclamantei nu a fost utilă, Curtea, în primul rând constată că acțiunea posesorie a fost respinsă pentru că reclamanta nu a dovedit că a fost deposedată prin violență, iar pe de altă parte, reamintește că acțiunea posesorie are o cauză total diferită în raport cu acțiunea petitorie (natura juridică a prezentei acțiuni), astfel că posesoriul nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului.
Prin urmare, rezultă că imobilul a fost posedat de reclamantă timp de mai bine de 26 de ani de la data decesului ultimului proprietar tabular, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție menționată anterior.
Referitor la condiția ca posesia exercitată pe parcursul celor 20 de ani să fie utilă, potrivit dispozițiilor art. 1847 din Codul civil, pentru a produce efectele sale, posesia trebuie să aibă următoarele calități: să fie continuă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
Astfel cum am arătat anterior, posesia exercitată de reclamantă și defuncții săi părinți nu a fost întreruptă sau tulburată în perioada 1949 - 2006. De asemenea, era de notorietate în localitate faptul că tatăl reclamantei a cumpărat acest teren de la în anul 1949, care l-a cumpărat de la soții. Martorii audiați au arătat că se știa că tatăl reclamantei este proprietarul terenului în litgiu și s-a comportat ca atare în mod public și neechivoc pe toată perioada menționată. Mai mult, a plătit impozit pentru acest teren, or suportarea acestor cheltuieli este în sarcina proprietarului.
În acest context, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de prorpietate prin uzucapiune.
Aspectele reținute de instanța de apel, în sensul că reclamanta nu ar fi făcut dovada întinderii suprafeței, nu ar fi identificat terenul stăpânit sub aspectul vecinătăților sunt eronate, în contextul în care reclamanta a identificat imobilul atât sub aspectul denumirii cunoscute în zonă, respectiv "" sau "", cât și sub aspectul datelor de carte funciară, cu număr topografic și suprafață. Din declarațiile martorilor audiați rezultă faptul că aceștia s-au referit la această parcelă, precum și faptul că este învecinată cu parcela pârâtei. În plus, din evidențele primăriei, așa cum am arătat când am făcut referire la adresele emise de această instituție, rezultă că antecesorii reclamantei au stăpânit terenul identificat cu nr. top. 2808 și 2809 și că au plătit impozitul aferent. Din toate aceste dovezi administrate în cauză, rezultă fără vreun dubiu atât posesia utilă, durata exercitării acesteia, cât și datele de identificare a terenului stăpânit.
Referitor la aspectul reținut de instanța de apel în considerentele deciziei supuse prezentei analize, în sensul că, deși expertiza stabilește faptul că identificarea terenului din titlul de proprietate al pârâtei nu este conformă cu limitele din cartea funciară și parte din acest teren se suprapune cu cel folosit de reclamantă, aceste chestiuni nu prezintă relevanță, întrucât reclamanta nu este proprietara terenului și nu posedă niciun titlu asupra acestui imobil,Curtea urmează a le înlătura. Astfel, reclamanta a promovat această acțiune tocmai pentru a se constata că a devenit proprietar al acestui teren prin uzucapiune, întrucât nu îl deține în baza vreunui titlu translativ de proprietate, actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1949 de tatăl său neavând puterea de a transmite proprietatea, întrucât nu îndeplinește condițiile formale necesare.
Prin efectul uzucapiunii se naște dreptul de proprietate al uzucapantului și se stinge, concomitent, dreptul de proprietate al fostului titular, cu efect retroactiv, uzucapantul devenind proprietar încă din momentul când a început să curgă termenul de prescripție. Astfel, uzucapiunea îndeplinește o funcție de clarificare a unor situații juridice, având ca efect nașterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transformând o aparență îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert și indiscutabil. Or, nu se poate într-o acțiune pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe această cale, să se opună reclamantului lipsa unui titlu de proprietate, lipsa unui act care să ateste dreptul de proprietate al acestuia.
Înscrisul sub semnătură privată depus de reclamantă nu are nicio relevanță din perspectiva condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, neavând relevanță nici faptul că este înscrisă în cartea funciară cu cota de parte. Ceea ce este relevant este că reclamanta și antecesorii săi au stăpânit terenul de sub nr. top. 2808 și 2809 pe o perioadă mult mai mare de 20 de ani, de la data decesului proprietarilor tabulari, iar posesia sa a fost utilă în toată această perioadă.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei nr. 80 din 02.06.2009 a Tribunalului Harghita și, în consecință, a modifica în parte decizia atacată în sensul că va respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtele și SC""SRL împotriva sentinței civile nr. 768 din 29 mai 2008, Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pe care o va menține în totalitate.
Totodată, nefiind incidente prevederile art. 274 din pr.civ. va înlătura din decizia atacată dispoziția privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC""SRL atât în primă instanță, cât și în apel.
Va menține dispoziția din decizia atacată privind respingerea apelului declarat de pârâte împotriva încheierii nr. 3 din data de 11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în același dosar.
De asemenea, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, intimații urmează a fi obligați la plata către recurenta a sumei de 1186,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând 1100 lei onorariu avocațial, conform chitanței nr. 00167 din 23.09.2009 (fila 28), 86 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. - (fila 6) și 0,15 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în nr.942, județul H, împotriva deciziei civile nr.80 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că respinge apelurile declarate de pârâții SC""SRL cu sediul în Tg-M,-, județul M, și, domiciliată în Tg-M,-,.9, județul M, împotriva sentinței civile nr.768 din 29 mai 2008 Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr.557/2006.
Înlătură obligația reclamantei de plată a cheltuielilor de judecată către pârâta SC""SRL atât în primă instanță cât și în apel.
Menține dispoziția privind respingerea apelului pârâtei SC""SRL și a pârâtei, împotriva încheierii nr.3 din 11.05.2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
Obligă intimații la plata către recurenta a sumei de 1186,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp./26.11.2009.
Jud.fond:
Jud.apel: -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
