Uzucapiune. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în C, bd. -, nr. 51, împotriva deciziei civile nr. 471 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurenta reclamantă, lipsind intimații pârâți Consiliul Local și Municipiul
Procedura este legal îndeplinită.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul recurentei reclamante învederează instanței că nu mai are cereri prealabile de formulat sau acte de depus la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă, apărătorul acesteia pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 161,5. Depune note scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Reclamanta in contradictoriu cu paratei Orașul Constanta prin Primar si Consiliul Local Constanta a solicitat instanței să constate dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani si prin joncțiunea posesiilor,asupra terenului in suprafața de 161,50 mp. situat in Constanta, strada -,nr.6.
Prin sentința civilă nr. 3591 pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 29 martie 2007, în dosarul nr- (nr.în format vechi 12607/2006), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C și Orașul C prin Primar.
Totodată, s-a constatat că reclamanta dobândit prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 161,50 situat în C,- cu următoarele vecinătăți:
- la - proprietate pe latura de 7,48;
- la - proprietate Consiliul Local al Municipiului C (taluz spre mare),pe latura de 19,95 m;
- la - imobil proprietate șa pe latura de 8,74;
- la - restul proprietății pe latura de 20,05.
De asemenea, s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local al Municipiului Constanta.
La termenul de judecata din data de 25.10.2007 fata de valoarea imobilului rezultata din raportul de expertiza efectuat in fata instanței de fond si fata de dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă calea de atac a fost calificata ca fiind cea a apelului.
Prin decizia civilă nr. 471 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția civilă, în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de apelanții pârâți Consiliul Local și Municipiul C prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 3591/29.03.2007 pronunțata de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A fost schimbată în tot sentința civilă nr.3591/29.03.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr- în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea.
Totodată, a fost obligată intimata în favoarea apelanților la plata sumei de 2366 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța reține că:
Potrivit dispozițiilor art. 1847 cod civil "Pentru a se prescrie se cere o posesiune continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar".
Termenul de 30 de ani este prevăzut in art. 1890 Cod civil care dispune, in partea finala, ca cel ce invoca aceasta prescripție nu este obligat sa producă vreun titlu si nu i se poate opune reaua credință. Astfel, simplul fapt al împlinirii termenului de 30 de ani atrage dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, altfel spus starea de fapt se transforma intr-o stare de drept si se consolidează intr-un drept de proprietate.
Analiza întrunirii cerințelor prevăzute de lege se face la momentul introducerii acțiunii chiar dacă, în speță, termenul de prescripție se împlinise în anul 2000.
Astfel, în luna noiembrie 2006, anterior promovării acțiunii de către reclamantă, a fost efectuată o licitație pentru vinderea terenului cu privire la care se solicită admiterea prezentei acțiuni. Prin această operațiune, chiar dacă nu s-a întrerupt termenul de prescripție care era deja împlinit (ca atare nu mai avea ce întrerupe), pârâții au înțeles să se manifeste ca adevărați proprietari, calitatea pe care a avut-o reclamanta la momentul introducerii acțiunii fiind aceea de detentor precar. Conform art. 1854 Cod civil " este presupus că posedă pentru sine sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul", iar art. 1855 Cod civil, stabilește că "atunci când a început a poseda pentru altul se presupune că a conservat această calitate până la proba contrară." Ori, în speță, proba contrarie nu a fost făcută de către reclamant.
Împotriva deciziei Tribunalului, a declarat recurs reclamanta, criticând soluția conform motivelor de casare înscrise în art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Astfel, reclamanta recurentă cere instanței să constate dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor pentru suprafața de 161,50 teren situat în C,-.
Recurenta stăpânește acest teren din anii 2001, respectiv 2002, când a cumpărat în succesiune, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1912 din 24 aprilie 2001 de la familia și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 794 din 12 aprilie 2002, de la familia, un teren în suprafață de 500 pe care este edificată o construcție. Cele două familii vânzătoare au dobândit părți din imobil în urma unui partaj voluntar de pe urma familiei, care stăpânea imobilul vândut, plus suprafața de 161,50 care se cere a se uzucapa în favoarea reclamantului.
Drept urmare, terenul de 161,50 a fost stăpânit de familiile vânzătoare din anul 1960 - conform declarațiilor a doi martori audiați, care au precizat că întreaga suprafață de teren a fost folosită de vânzător și are aceeași configurație ca în urmă cu peste 30 de ani.
O primă critică privește aplicarea greșită în soluționarea cauzei, a dispozițiilor art. 1853 Cod civil, referitor la echivocitatea posesiei exercitate de autori recurentei, familiile și.
Textul se referă la precaritatea posesiei unui zid sau gard comun nu și asupra unui teren care se află în indiviziune. Din probele administrate rezultă că imobilul, în întregul lui, se afla în drept în indiviziunea celor două familii proprietare, care în urma unui partaj voluntar din anul 2000 s-au stabilit cele două proprietăți, iar recurenta a cumpărat ambele loturi, ceea ce concluzionează că autorii au exercitat o posesie utilă, neafectată de echivoc.
Un alt motiv de greșită aplicare a legii o constituie aplicarea dispozițiilor art. 1860 Cod civil.
Astfel, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în cauză s-a făcut prin joncțiunea posesiilor, indiferent de buna sau reaua credință a autorilor, iar posesia recurentei a fost o posesie utilă.
Faptul că anterior intimatele au organizat o licitație asupra imobilului pentru care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu poate duce la concluzia că nu s-a exercitat o posesie utilă asupra imobilului, recurenta având atâtanimuscât și corpus.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanța reține următoarele:
Terenul de 161,50 ce face obiectul acțiunii dedusă judecății, a fost stăpânit de autorii recurentei cu acordul fostului Consiliu Popular C, deci a proprietarului terenului, fapt recunoscut și de reclamantă, și reprezintă domeniu privat al municipiului C, conform nr. 109/2005 poziția 2750.
În virtutea acestui drept, înaintea promovării cererii de către reclamantă, Primăria Municipiului Cao rganizat o licitație pentru vinderea terenului și, indiferent de anularea licitației, se impune o analiză în ce calitate a dispus organizarea licitației, vinderea terenului în litigiu.
Drept urmare, Primăria Municipiului C, care și-a dat acordul autorilor reclamantei de a folosi terenul și ulterior a dispus scoaterea la licitație a acestuia, presupune că s-a comportat ca proprietar de drept al terenului.
Terenul de 161 proprietatea Primăriei, aflat în continuarea suprafeței de 500 proprietatea familiei, a fost folosit de aceștia din urmă până în anul 1972, când parte din teren și construcție a fost donat familiei care a locuit până la înstrăinarea construcției și terenului către recurentă - în anul 2002.
În anul 1991, cealaltă parte indiviză din construcție și terenul familiei este înstrăinată familiei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4838 din 21 martie 1991 transcris sub nr. 6834/1991 de fostul notariat de Stat. Familia locuia sporadic în România, fapt dovedit cu declarațiile celor doi martori (care au precizat că locuiau în Germania) și din contractul de partaj voluntar (aflat la fila 4 dosar fond) și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu recurenta în anul 2001 unde a fost înscris și domiciliul din Germania.
Familia și familia, au stăpânit terenul dobândit, cât și cel folosit de la Primărie în indiviziune, iar familia locuia sporadic, fiind plecați în cea mai mare parte a timpului în Germania.
Prin urmare, ne aflăm în fața unei posesii viciate prin echivocitate, nefiind îndeplinite cerințele art. 1847 Cod civil.
Recurenta invocă și joncțiunea posesiilor, care nu este o obligație, ci o facultate. Art. 1860 Cod civil prevede "Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesia sa cu posesiunea autorului său". Cu alte cuvinte, actual are posibilitatea să aleagă între a invoca sau nu unirea celor două posesii.
actual, care se prevalează de posesia autorilor (fără a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege de aceștia din urmă) invocă joncțiunea posesiilor și solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune numai după ce Primăria Municipiului C organizează licitația pentru terenul în litigiu.
Important este că proprietarul și-a manifestat dreptul de dispoziție asupra terenului prin scoaterea acestuia la vânzare prin licitație publică, întrerupând posesia care se desfășura asupra terenului.
În concluzie, ca o condiție autonomă a posesiei utile, viciul echivocului poate fi invocat ca în cauza de față, în cazul coproprietății.
Fără a insista asupra legitimității analizării posesiei echivoce în cadrul viciilor acesteia, posesia este considerată a fi echivocă atunci când actele săvârșite de posesor nu exprimă cu claritate un animus possidendi exclusiv.
Actele de exercitare a posesiei există, putând prin ele însele să conducă la recunoașterea existenței unei posesii susceptibile de protecție a legii - elementulanimusfiind, de altfel prezumat, dar datorită unor circumstanțe particulare, interpretarea acestor fapte devine susceptibilă și de alte explicații care exclud posesia. Practic, acțiunile ui nu au condus la folosirea bunului continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar - din anul 2000 s-a cunoscut întinderea dreptului de proprietate dobândit prin acte juridice (1972 și, respectiv 1991) terenul ce se cere de către fiecare proprietar a fi uzucapat nu s-au făcut dovezi în sensul cerințelor legale.
În același context sunt și dispozițiile art. 1855 Cod civil, potrivit cu care "atunci când a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat această calitate, până la proba contrară" - denumită și prezumția de neintervertire de titlu - iar recurenta nu a demonstrat proba contrarie, intimații demonstrând calitatea de proprietari și prin faptul organizării licitației.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în C,-, împotriva deciziei civile nr. 471 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția civilă, în dosarul nr-, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru judecător - -,
aflat în concediu de odihnă, conform art.
261(2) Cod procedură civilă, semnează
Președinte de instanță,
Pentru grefier - -,
aflat în concediu de odihnă, conform art.
261(2) Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud. apel: ()
Red.dec.jud.recurs: -/15.07.2008
Gref.AB/2 ex./15.07.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
