Uzucapiune. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în Sud,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 106/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL prin PRIMAR, cu sediile în Sud,-, județul C, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 25.01.2010, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța înregistrată sub nr. 17824 din 31 octombrie 2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Orașul prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 600. situat în Sud,-, județul Constanta, ca efect al prescripției achizitive de lungă durată prin joncțiunea posesiilor.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în anul 1950 autorii, și au ocupat și îngrădit terenul în suprafață de 600. situat în Sud,-, județul C, iar autorii acestora au edificat pe teren o construcție compusă din trei camere și dependințe.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 8860/23.05.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Orașul prin Primar.
S-a constatat că reclamanta a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 837,20. situat în Sud,-, județul C, cu următoarele vecinătăți: la -proprietatea pe o deschidere de 45,50.; la - proprietatea " " pe o lungime de 45,50.; la - proprietate de stat pe o deschidere de 18,4.; la -str. - - pe o lungime de 18,40. conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că imobilul a fost ocupat în anul 1951 de autorii, și, care au posedat în mod continuu și sub nume de proprietar, fără a modifica granițele, iar în anul 1989 au vândut cu act sub semnătură privată construcția edificată pe teren către, mama reclamantei, ce a obținut un drept de proprietate asupra acesteia prin sentința civilă nr. 4809 din 29.04.1996.
Reclamanta a cumpărat de la mama sa, numita, imobilul - casă 3 camere, așa cum rezultă din contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4952/15.08.1997, continuând și posesia terenului.
S-a arătat că potrivit art. 1847 Cod civil, "ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar".
Articolul 1860 cod civil prevede, "orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său".
Uzucapiunea este modul de dobândire a proprietății ca efect al exercitării posesiei utile, asupra unui bun în intervalul de timp determinat de lege, iar pentru a uzucapa trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau rea credință, însă uzucapiunea apare ca o sancțiune aplicată adevăratului proprietar ce rămâne cu proprietatea sa în posesia altei persoane, pe o perioadă îndelungată de timp prevăzută de lege.
Raportat la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că, atât ea, cât și autorii acesteia, au avut posesia imobilului pe o perioadă de 30 ani, în mod continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar, respectiv în mod regulat, fără intermitențe, fără ca posesia să fie fundată sau conservată prin acte de violență și fără să fie exercitată în ascuns sau sub nume precar (art. 1848-1853 Cod civil).
Din actele dosarului rezultă că terenul este bine determinat, împrejmuit, nu sunt contestate liniile de hotar cu vecinii și nici nu au avut litigii, fiind cunoscuți ca proprietari ai imobilului.
Din certificatul fiscal, rezultă că sunt înscriși în registrul fiscal al localității și că au achitat taxele și impozitele pentru imobilul compus din teren și construcție cu destinație de locuință edificată pe acest teren.
În aceste condiții, s-a arătat de către prima instanță că termenul de 30 ani prevăzut de lege pentru a uzucapa s-a împlinit, în toată această perioadă exercitându-se o posesie utilă în sensul art. 1847 Cod civil și următoarele, adică continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar de către reclamantă și vânzătorii acesteia, fiind îndeplinite cerințele legale privind joncțiunea posesiilor, motiv pentru care instanța a constatat că reclamanta a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafața de 837,20. situat în Sud,-, județul C, cu următoarele vecinătăți: la - proprietatea pe o deschidere de 45,50.; la -proprietatea " " pe o lungime de 45,50.; la -proprietate de stat pe o deschidere de 18,4.; la -str. - - pe o lungime de 18,40. conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs pârâții Consiliul Local și Orașul prin Primar, prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 4809/29.04.1996 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 9052/1995 s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea construcției compusă din trei camere și dependințe situată pe terenul în suprafață de 600. situat în Sud,-, județul C, în favoarea mamei reclamanților, instituindu-se un drept de folosință asupra terenului aferent.
S-a mai arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că ar fi vorba despre îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1845 Cod civil, întrucât indiferent de durata termenului cerut de lege pentru a prescrie, premisa esențială a acesteia este condiționată de exercitarea unei posesii utile asupra bunului sau dreptului care se cere a fi uzucapat, iar simpla deținere a bunului nu poate avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate printr-o hotărâre judecătorească.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În motivare, s-a arătat că autorii intimatei au exercitat o posesie echivocă și sub nume de proprietar, întrucât au posedat în mod exclusiv terenul încă din anul 1951, dată de la care au trecut mai mult de 30 de ani, perioadă prevăzută de lege pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, iar din probele administrate în fața instanței de fond, intimata a făcut dovada faptului că de la momentul achiziționării imobilului de la mama acesteia intimata a locuit neîntrerupt în acest imobil și a folosit terenul în suprafață de 837,20. aferent construcției, în același mod ca și autorii săi.
La termenul de judecată din 1 decembrie 2008 în raportul de valoarea obiectului material al cererii adresate instanței de fond s-a dispus calificarea căii de atac exercitată în cauză ca fiind apelul, în temeiul dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 106 din 17 februarie 2009, prin care a admis apelul formulat de apelanții pârâți Consiliul Local și Orașul prin Primar, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A fost schimbată în tot sentința civilă nr. 8860 din 23 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiect uzucapiune, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive în condițiile art. 1860 Cod civil este necesar să se exercite o posesie propriu-zisă și nu una precară, iar cel ce o invocă trebuie să fie un succesor în drepturi al autorului său, iar calitatea posesiei nu poate fi schimbată printr-un act intern de voință, astfel cum rezultă din prevederile art. 1857 Cod civil.
În cauză, fiind vorba despre constatarea unui drept de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, prin hotărâre judecătorească definitivă, în favoarea autoarei reclamantei, compus din dreptul de proprietate asupra construcției și nu drept de folosință asupra terenului, rezultă că stăpânirea terenului în litigiu s-a făcut cu titlu precar, detentorul posedând bunul pentru altul și nu pentru sine.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 106 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs reclamanta, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul, arătând că din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta a posedat terenul în mod continuu, netulburată de nimeni și sub nume de proprietar.
Mai mult, posesia exercitată de autorii reclamantei a fost o posesie utilă, aptă să fie unită cu posesia exercitată de către reclamantă asupra terenului în suprafață de 837. care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin joncțiunea posesiilor.
în continuare că încă din anul 1950 autorii săi și apoi ea au stăpânit terenul în condițiile unei posesii utile, care a avut caracter continuu, public, neîntrerupt, netulburați de nimeni și sub nume de proprietari, astfel că este îndreptățită la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii prin joncțiunea posesiei.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii ca fiind legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Fiind un mod de dobândire a proprietății, uzucapiunea se întemeiază pe faptul posesiei imobilului pe perioada de timp cerută de lege. Așadar, când posesiunea unui imobil se prelungește pe o anumită perioadă, în anumite condiții impuse de lege, acest fapt nu rămâne fără consecințe juridice, cea mai importantă fiind aceea că la epuizarea termenului această stare de fapt duce la nașterea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul persoanei care a avut posesia utilă a acestuia.
În sensul celor menționate sunt dispozițiile art. 1837 Cod civil, conform cărora prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar potrivit art. 1846 Cod civil, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, ca să se poată prescrie, prin art. 1847 Cod civil se cere ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În speță, reclamanta a invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 600. situat în Sud,-, județul C, pe calea prescripției achizitive, recurenta invocând unirea posesiei exercitată de aceasta cu posesia exercitată de autoarea sa.
Autoarea reclamantei, prin sentința civilă nr. 4809 din 29 aprilie 1998 pronunțată de Judecătoria Constanța, a dobândit dreptul de proprietate asupra unei locuințe compusă din trei camere.
Prin aceeași sentință a fost instituit un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 600. pe care este amplasată construcția, în favoarea autoarei reclamantei.
Avându-se în vedere cele menționate, se constată că pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive, în condițiile art. 1860 Cod civil, este imperios necesar să se exercite o posesie utilă, netulburată de nimeni și sub nume de proprietar și nu una precară, cum este cazul în speță și reclamanta fiind cea care o invocă trebuie să fie un succesor în drepturi a autoarei sale și calitatea posesiei nu poate fi schimbată printr-un act intern de voință, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1857 Cod civil, "posesorul care posedă nu sub nume de proprietar, nu poate să schimbe el însuși, fie prin sine singur, fie prin alte persoane, calitatea uneia asemenea posesiuni".
Prin urmare, autoarea sa nu a exercitat o posesie utilă, ci una precară asupra terenului în litigiu, în virtutea dreptului de superficie instituit prin hotărâre judecătorească, a posedat bunul pentru altul, nu pentru sine și sub nume de proprietar.
Ca atare, curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în Sud,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 106/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL prin PRIMAR, cu sediile în Sud,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud. / 4.02.2010
gref./ 2 ex./ 4.02.2010.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Gabriel Lefter, Vanghelița Tase
