Uzucapiune. Decizia 352/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 352/
Ședința publică din 19 noiembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada -. - -, nr. 13, împotriva deciziei civile nr. 398, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectuzucapiune.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat -, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Apărătorul intimaților pârâți, avocat, a depus la dosar, la data de 17.11.2008, prin Serviciul Registratură al instanței, cerere de amânare a cauzei, motivată de faptul că nu se poate prezenta în instanță, întrucât la această dată se află la B, la cursurile de formare mediatori; a atașat cererii dovada în acest sens. A depus, totodată la dosar, împuternicirea avocațială seria - nr. 11789 nedatată, cât și factura nr. 462 din 30 august 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța seria - nr. - din 18.11.2008, eliberată de Trezoreria C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 2.024 lei; se obligă ca, până la sfârșitul ședinței de judecată, să depună la dosar și timbrele judiciare mobile, în sumă de 5 lei - după cum i-a fost pus în vedere prin rezoluția judecătorului, aflată la fila 2 dosar.
Depune, totodată la dosar, sentința civilă nr. 4944 din 19 mai 2005, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 10022/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1042/2005 a Tribunalului Constanța.
Învederează că din hotărârea depusă la dosar s-a constatat că este proprietar și asupra imobilului - teren în suprafață de 413,20, situat în C, strada -. - -, nr. 13, acesta fiind "al treilea lot de teren".
Se opune față de cererea de amânare formulată în scris de apărătorul intimaților pârâți.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare formulată în cauză, în scris, de apărătorul intimaților pârâți.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentului reclamant, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului, urmând a constata că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu compus din teren în suprafață de 335 situat în C, strada - și având ca vecinătăți: la nord strada - -, la sud proprietate particulară -, la vest proprietatea reclamantului și la est strada -, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică imobiliară judiciară întocmit în cauză de domnul expert tehnic imobiliar judiciar. Cu cheltuieli de judecată.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că în continuarea imobilului atribuit prin Decizia 4112 a Comitetului Executiv a fostului S Popular C și pentru care ulterior a obținut, în baza Legii nr. 18/1991, titlu de proprietate prin decizia nr. 59 din 12 septembrie 1992, emisă de Consiliul Județean C, reclamantul a îngrădit și folosit un imobil învecinat, în suprafață de 335 aflat în domeniul privat al Municipiului C, dar amplasat pe strada -, cu strada - -.
Solicită a se observa, din conținutul adresei Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului C, aflată la fila 55 dosar fond, că terenul în litigiu nu este inclus în terenul aferent imobilului proprietatea reclamantului, ci se află în vecinătatea imobilului din-.
În mod eronat instanța a constatat că dacă imobilul atribuit reclamantului prin decizia Comitetului Executiv al fostului S Popular a fost stăpânit cu acordul proprietarului, reclamantul având pentru acest imobil calitatea de posesor și nu pe aceea de proprietar, se poate presupune că și imobilul în litigiu fost stăpânit în calitate de detentor precar, ipoteză absolut falsă și care contravine flagrant probelor administrate în cauză și unei corecte interpretări a textelor de lege.
Învederează că dreptul de proprietate a fost dobândit, în cauză, prin uzucapiune, întrucât pentru imobilul în litigiu, în suprafață de 335 reclamantul a exercitat o posesie continuă, pașnică, publică și sub nume de proprietar începând cu anul 1957 și până în prezent, fiind lipsită de relevanță din acest punct de vedere împrejurarea că deținea în folosință un imobil învecinat, respectiv cel compus din teren în suprafață de 298,80 pe care reclamantul avea edificată o construcție cu destinația casă de locuit.
Imobilul în litigiu, în suprafață de 335, aflat în domeniul privat al Municipiului C, a fost împrejmuit și folosit de reclamant pentru diferite activități gospodărești și fără ca vreme de 51 ani să fie tulburat în această posesie.
Solicită instanței să observe și poziția procesuală a Primăriei în prezenta cauză, care nu face apărări, aspect care dovedește că se confirmă situația și nu există opoziție.
Până la sfârșitul ședinței de judecată, apărătorul recurentului reclamant a depus la dosar timbre judiciare mobile în sumă de 5 lei - după cum s-a angajat la strigarea cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 25 iunie 2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, solicitând instanței să constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 335 situat în strada -.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a îngrădit terenul în suprafață de 335 care se află în vecinătatea terenului de 298,80 atribuit prin decizia nr. 4112/1957 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular C, pentru construcția unei locuințe.
Arată că stăpânește terenul din anul 1957, pentru terenul atribuit prin decizia nr. 4112/1957 fiindu-i eliberat titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Susține că a exercitat asupra terenului o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar timp de 30 de ani și că sunt întrunite elementele constitutive ale posesiei utile necesare dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 4928 din 19 martie 2008 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost un detentor precar al bunului, conservând pentru întregul teren deținut, 633,80, aceeași calitate conferită prin Decizia nr. 4112/1957.
S-a mai reținut și că, prin probele administrate, reclamantul nu a dovedit o intervertire a precarității în posesie utilă, astfel că nu s-a dovedit exercitarea unei posesii utile pentru suprafața de 335, necesară pentru a uzucapa.
Apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 4928/2008 a Judecătoriei Constanțaa fost respins ca nefondat, cu o motivare similară, prin decizia civilă nr. 398 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Instanța de apel a constatat precaritatea posesiei reclamantului, lipsa elementului psihologic al posesiei și exercitarea de către reclamant a unei posesii pentru altul, dedusă din extinderea folosinței asupra acestui imobil despre care cunoștea că nu îi aparține.
Împotriva deciziei nr. 398/2008 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea greșită a textelor de lege invocate și a probelor administrate.
Se susține că numai printr-o apreciere greșită s-a prezumat că posesia precară exercitată pentru terenul atribuit prin Decizia nr. 4112/1957 a fost conservată și în privința terenului în litigiu.
Dimpotrivă, susține recurentul, a exercitat asupra terenului în suprafață de 335 o posesie continuă, pașnică, publică și sub nume de proprietar din anul 1957, fiind fără relevanță titlul de folosință în baza căruia reclamantul deținea terenul învecinat, în suprafață de 298,80.
În recurs, intimații au depus sentința civilă nr. 4944 din 19 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Constanța prin care s-a recunoscut în favoarea reclamantului un drept de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 413,20 din C, strada -. - - nr. 13, aflat în vecinătatea sudică a lotului în suprafață de 298 atribuit în proprietate reclamantului în temeiul Legii nr. 18/1991.
Examinând legalitatea hotărârii recurate, în raport de motivele de recurs formulate de reclamantul apelant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Pornind de la prevederile art. 1846 alin.2 Cod civil, literatura juridică a definit posesia ca fiind puterea materială pe care o exercită cineva asupra unui lucru și care este analogă cu aceea pe care o poate exercita un proprietar.
Dar pentru ca puterea materială asupra unui lucru să poată avea efecte juridice, este nevoie să i se adauge un element intențional, anume voința celui ce deține lucrul de a se comporta, față de lucru, ca și cum ar fi titularul dreptului ce exercită asupra lucrului. Astfel, posesia este compusă din două elemente: a)un element material, corpus, care este puterea materială pe care o persoană o are asupra lucrului, adică totalitatea faptelor materiale de deținere, folosință, transformare etc. pe care posesorul le poate exercita asupra lucrului; b)un element intențional, animus, care constă în intenția posesorului de a exercita aceste acte materiale ca și cum ar fi titularul dreptului din care ar trebui să derive puterea materială;animus possidendi este, cu alte cuvinte, voința posesorului de a exercita puterea pentru sine, sub nume de proprietar.
În speță, chiar dacă reclamantul a încercat să dovedească prin proba testimonială administrată că a îngrădit terenul în suprafață de 335 încă din anul 1957 în aceeași perioadă în care a preluat de la autoritatea administrativă locală și folosința terenului în suprafață de 298,80, aflat în imediata vecinătate, situația de fapt prezentată de reclamant este contrazisă de înscrisurile depuse.
Se reține că, în anul 1996, la momentul întocmirii fișei imobilului deținut de domnul (fila 23 fond), perimetrul îngrădit al imobilului nu cuprindea și terenul solicitat în prezentul litigiu, terenul îngrădit de reclamant având aproximativ suprafața de 580 (24,15 x 27,40).
Stăpânirea materială în limitele constatate cu ocazia întocmirii fișei imobilului este confirmată prin sentința civilă nr. 4944/2005, pronunțată de Judecătoria Constanța, proprietatea câștigată de reclamant prin valorificarea Deciziei nr. 4112/1957 în procedura Legii nr. 18/1991 (298,80 ) fiind întregită prin această hotărâre a instanței, de recunoaștere a unui drept dobândit prin uzucapiune (413,20 ).
Situația care rezultă din aceeași fișă a imobilului, împreună cu absența oricărei dovezi privind exercitarea posesiei asupra terenului de 335 anterior anului 1996, coroborată cu afirmația martorilor reclamantului referitoare la suprafața de teren aflată în stăpânirea reclamantului. Dacă potrivit acestor martori reclamantul avea posesia unei suprafețe de 600 - 700, reclamantul susține, în final, manifestarea voinței de a stăpâni un imobil cu suprafața totală de 977.
Se constată, prin urmare, că posesiei exercitată în prezent de reclamant pentru terenul în suprafață de 335 i-a lipsit elementulcorpus, cel puțin până în anul 1996, situație în care termenul de 30 de ani necesar dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este îndeplinit.
Pentru aceste considerente, prin care se substituie motivarea hotărârii analizate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C, strada -. - -, nr. 13, împotriva deciziei civile nr. 398, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 septembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectuzucapiune.
Obligă recurentul la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel:
Red.hot.jud.recurs: /05.01.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./12.01.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Costea Monica
