Uzucapiune. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 398/
Ședința publică din 17 decembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 514, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în C, strada -. - -, nr.5, având ca obiectuzucapiune.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimații pârâți răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 43334 din 17.12.2008, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 121 din 17.12.2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.200 lei), lipsind recurenții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; a fost depusă la dosar împuternicirea avocațială a doamnei avocat, seria - nr. 40148 din 26.11.2008 și, în anexă, chitanța fără număr din 02.12.2008 (filele 11, 12), cu care se face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 357 lei. La fila 13 dosar s-a mai depus chitanța nr. 6556 din 04.12.2008, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.766 lei și 5 lei timbre judiciare mobile.
Intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurenților pârâți la data de 15.12.2008.
Avocat solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, teza probatorie fiind aceea de a demonstra că intimații pârâți - clienții săi din prezenta cauză, au plătit taxele pentru imobilul din litigiu.
Instanța, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul intimaților pârâți.
Apărătorul intimaților pârâți depune la dosar "înștiințări de plată 2008 și 2007" emise de SPIT-V-onstanța (filele 16, 17) și planșe foto (filele 18, 19) - în referire la motivul doi de recurs.
Întrebat fiind, apărătorul intimaților pârâți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimaților pârâți, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de recurenții pârâți Municipiul C prin primar și Consiliul Local Învederează că toate probele din prezenta cauză converg către o astfel de soluție.
Solicită cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite (fila 15).
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului C și Municipiul C prin Primar, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în C, jud. C, str. -. - (fostă str.- -) nr.5, în suprafață de 460 mp, pe calea prescripției achizitive de 30 de ani, precum și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, prin accesiune imobiliară.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au cumpărat prin chitanță sub semnătură privată, la data de 03.12.1980, de la numita (fosta ), imobilul din litigiu, care - la rândul său - a ocupat terenul din anul 1974, pe care a construit o casă, împreună cu fostul soț.
S-a mai învederat instanței că, după ocuparea terenului, acesta a fost împrejmuit, fiind folosit în mod continuu, public, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar de către reclamanți, achitând impozitele anuale.
Se apreciază că, în contextul în care această suprafață de teren a fost folosită în condițiile unei posesii utile de peste 30 de ani, de către reclamanți, prin joncțiunea posesiilor, se impune a se constata că aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului litigios pe calea uzucapiunii de 30 de ani, precum și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acesta,prin accesiune imobiliară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 492, 1847, 1860 și urm. cod civil și art.111 Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 2501/11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, s-a constatat că reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în C, jud. C, str. -. - (fostă str.- -) nr.5, în suprafață de 523,25 mp cu următoarele vecinătăți: la Nord - str. -. -, pe lungimea de 14,95 ml și cuprins între punctele A și B; la Sud - vecin, pe lungimea de 14,95 ml și cuprins între punctele C și D; la - vecin, pe lungimea de 35 ml și cuprins între punctele A și D; la Vest - vecin, pe lungimea de 35 ml și cuprins între punctele B și C, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză și planul de situație anexat, dispuse în cauză și întocmite de expertul tehnic -, prin efectul prescripției achizitive, s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, respectiv două corpuri A și B, cu destinația de locuință, identificate prin raportul de expertiză și planul de situație anexat, întocmite de expertul tehnic -, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză că terenul în litigiu a fost ocupat de peste 30 de ani de către reclamanți și de către autorii lor - familia - fiind stăpânit de în mod continuu, public sub nume de proprietar și neîntrerupt de peste 30 de ani, împrejmuirea păstrându-și configurația până în prezent.
Apelul declarat de pârâții Municipiul C și Consiliul Local C împotriva sentinței civile nr. 2501/11.02.2008 a fost respins prin decizia civilă nr. 514 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, invocând nelegalitatea hotărârii conform art. 304 cpt. 9 Cod procedură civilă, pentru că au fost greșit aplicate prevederile art. 1847 Cod civil, instanța reținând neîntemeiat că posesia nu a fost echivocă și a fost exercitată sub nume de proprietar.
Susțin recurenții că soluția instanței s-a întemeiat greșit numai pe proba testimonială, deși din istoricul fiscal rezultă că terenul folosit de către reclamanți este de numai 75 mp, aceasta fiind o dovadă a lipsei intenției reclamanților de a exercita posesia sub nume de proprietar, atitudine care implică înscrierea terenului stăpânit în registrele publice.
Se arată că posesia a fost și echivocă pentru că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, imobilul nu este în întregime împrejmuit, delimitarea în partea a imobilului fiind trasată de expert ca o linie imaginară a unui gard executat numai parțial.
Recursul nu este întemeiat.
Art. 1847 Cod civil cere ca posesia să se exercite sub nume de proprietar, adică să nu fie precară, ceea ce înseamnă că posesorul trebuie să posede "animo domini", cu intenția de a se comporta ca proprietar.
În speță, în mod corect au reținut instanțele, în baza tuturor probelor administrate, și nu numai a probei testimoniale, că reclamanții s-au comportat ca proprietari. Aceștia dețineau terenul și construcția din C, str. -. - - nr.5 în baza unui titlu în principiu transmisibil, respectiv un înscris sub semnătură privată încheiat în anul 1980, ale cărui vicii de formă nu erau de natură să împiedice pe dobânditor să aibă credința dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit conform convenției, adică să aibă "animus domini" și deci să poată prescrie proprietatea.
Cum potrivit uzanțelor din vremea dobândirii de către reclamanți a imobilului, transmisiunea unui asemenea bun se putea face și prin înscris sub semnătură privată, practica judiciară confirmând ulterior valabilitatea unor asemenea transmisiuni, dobânditorul avea credința că a dobândit proprietatea bunului, printr-un titlu ale cărui vicii îi erau totuși cunoscute. Dar lipsa formei cerute de actele normative ale vremii - Legea nr. 53/1974 - nu poate determina concluzia lipsei intenției subiective a cumpărătorului de a stăpâni bunul sub nume de proprietar, un asemenea dobânditor având, fără îndoială, "animus domini".
Este neîntemeiată susținerea recurenților că instanțele au justificat soluția doar prin proba testimonială, toate celelalte înscrisuri depuse la dosar, inclusiv de către pârâții recurenți, constituind dovezi pe baza cărora instanțele și-au argumentat hotărârea.
Astfel, chitanța sub semnătură privată din 3 decembrie 1980 atestă cumpărarea de către reclamanți, de la vânzătoarea, a unui imobil compus din construcție și 460 mp teren; sentința civilă nr. 668 din 1 februarie 1979 pronunțată de Judecătoria Constanța atestă că, la data pronunțării acestei hotărâri,
d-nei (fostă ) i s-a atribuit spațiul locativ din C,-; registrul fiscal, vol 3, al Primăriei C, atestă înscrierea în perioada 1966-1975 lui, fostul soț al vânzătoarei; planurile de situații (filele 37-41 din dosarul de fond), precum și fișa bunului imobil întocmită de către pârâții recurenți în anul 1996 cuprind perimetrul imobilului din C,-, dimensiunile laturilor terenului înscrise în aceste schițe (27,35 ml* 14,80ml) fiind, de asemenea, dovezi cu privire la întinderea terenului stăpânit.
Reținând că dovezile administrate de către reclamanți și chiar de către pârâți au fost completate, în ceea ce privește întinderea exactă a imobilului teren, prin proba cu expertiză, în mod corect instanțele au reținut și caracterul public, neechivoc al posesiei, concluzionând întemeiat că reclamanții au exercitat o posesie utilă, în condițiile art. 1847 Cod civil, care a avut ca efect dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți.
Constatând că recursul formulat de pârâții Municipiul C și Consiliul Local C nu este întemeiat, Curtea îl va respinge, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 514, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în C, strada -. - -, nr.5, ca nefondat.
Obligă recurenții la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.
Președinte, Ptr. Judecător,
aflată în concediu de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
Ptr. Grefier,
- -,
aflată în concediu de odihnă,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud. fond -
Jud.apel - -
tehnored. PD. 13.02.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
