Anulare act. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 397/
Ședința publică din 17 decembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil având ca obiectLegea nr. 18/1991 - nulitate titlu,formulat de recurenta, domiciliată în I,-,.2,.8, împotriva deciziei civile nr. 1068, pronunțată de Tribunalul Iași la data de 04 iunie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PREFECTUL JUDEȚULUI I, cu sediul în I, strada -, nr.60, județul I, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR I, cu sediul în I, strada -, nr. 60, județul I, COMISIA MUNICIPALĂ DE FOND FUNCIAR I, cu sediul în I, județul I, -, &, - FILIALA și ). -, toți cu sediul procesualalesla.Civ.Av. &, în I,-,. 956, parter, județul I și, cu sediul în I,-, județul
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta, avocat, Baroul T, iar pentru intimații, -, - Filiala I, I și () a, răspunde avocat, Baroul I, în baza împuternicirii avocațiale nr. 168 din 19 noiembrie 2008, depusă la dosar, iar pentru & - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 76 din 16.12.2008, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța seria C - - din 15.12.2008 și factura seria F - nr. - din 15.12.2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.500 lei); se constată lipsa intimaților Prefectul Județului I, Comisia Județeană de Fond Funciar I și Comisia Municipală de Fond Funciar
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Avocat, pentru intimații nominalizați mai sus, invocă excepția inadmisibilității recursului.
Instanța acordă părților cuvântul atât asupra excepției invocate, cât și pe fondul cauzei, apreciind încheiată cercetarea judecătorească, conform art. 150 Cod procedură civilă.
Avocat, pune concluzii de admitere a excepției inadmisibilității recursului, cu consecința respingerii acestuia ca inadmisibil. Cu cheltuieli de judecată.
Consideră inadmisibil recursul, având în vedere că hotărârea împotriva căreia s-a declarat această cale de atac este irevocabilă, recurenta exercitând, astfel, cu rea-credință, abuziv un drept procesual.
Apărătorul intimatei &, pune aceleași concluzii, de admitere a excepției inadmisibilității recursului, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil. Solicită cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Consideră că practica judiciară privind fondul funciar este destul de clară și la Curtea de APEL CONSTANȚA.
Învederează că punctul de vedere exprimat de către petenta recurentă a fost definitiv tranșat de - Secțiile Unite, prin decizia nr. XXXXV din 21 mai 2007, dosar nr. 21/2007 prin care a fost respinsă sesizarea formulată prin recursul în interesul legii declarat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, cu privire la căile de atac ce pot fi exercitate în litigiile ce au ca obiect acțiunile în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate pe dispozițiile art. III din legea nr. 169/1997, constatând că, în practica instanțelor nu s-au ivit soluționări diferite în această materie. Din verificarea practicii judiciare, la nivelul întregii țări, urmare sesizării Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, transmisă Secțiilor Unite ale, în care se precizează că instanțele din raza de competență a acestei curți au apreciat în mod diferit cu privire la gradele de jurisdicție ce pot fi parcurse de cei interesați pentru anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea unor terți a rezultat că practica la nivelul instanțelor din țară este în sensul considerării litigiilor fundamentate pe Legea nr. 18/1991 ca fiind litigii care se impun a fi soluționate pe calea fondului și recursului.
Apărătorul recurentei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției inadmisibilității recursului.
Se referă la raportul de evaluare aflat la dosar; mai depune un exemplar de pe acesta, în copie.
Precizează, totodată, că între părți s-a mai purtat un litigiu, însă în nume propriu, instanța respingând cererile ca fiind lipsite de interes.
Solicită instanței să observe că nu există interes nici în prezenta cauză, intervenienții raliindu-se doar solicitărilor Prefectului Județului I; intervenienții sprijină doar apărările făcute de prefect.
Art. 55 și urm. din Legea nr. 18/1991 stipulează în favoarea persoanelor îndreptățite, însă acțiunea a fost în mod eronat calificată ca fiind "de fond funciar".
Este de părere că prevalează criteriul competenței materiale în funcție de valoare, în acest caz obiectul dedus judecății depășind cu mult cinci miliarde lei. Calea de atac este de la lege.
Concluzionând, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare.
Avocat solicită instanței să observe că raportul de evaluare este, de fapt, un raport extrajudiciar.
În replică, apărătorul intimatei &, învederează că părțile au înțeles să se judece pe un litigiu de fond funciar, conform principiului disponibilității, aspect care nu a fost contestat până la acest moment.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, cât și asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9942/20.09.2006 Judecătoria Iașia respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta, a admis în parte cererile de intervenție formulate de, a, &,. Filiala I, a admis acțiunea formulată de Prefectul județului I, a constatat nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr.329/2001 și a titlului de proprietate nr.-/2002 emise în beneficiul pârâtei și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intervenienți.
La pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere următoarele:
- prin sentința civilă nr.13550/2003 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin decizia civilă nr.393/2005 a Curții de Apel Iașia fost respinsă acțiunea având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr.-/2002 pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților, intervenienți în prezenta cauză, iar ca urmare a soluționării acțiunii pe cale de excepție, nu pe fond, autoritatea de lucru judecat nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât prefectul are calitate procesuală activă în acțiunea de față, conferită de Legea nr.169/1997.
- deși pârâta a fost îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 385 mp încă de la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 - pentru că este succesor al defuncților și, care au avut în proprietate acest imobil, preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.11/1954 - aceasta a stat în pasivitate și a formulat cerere de reconstituire după apariția Legii nr.169/1997, când terenul fusese deja concesionat de Primăria municipiului I în vederea realizării unei construcții care a și fost realizată, ale cărei apartamente și birouri s-au vândut, cu contracte autentice, intervenienților persoane fizice și juridice. Prin urmare, la data emiterii ordinului prefectului și a titlului de proprietate contestate, terenul care făcea obiectul acestor acte era afectat de construcții și detalii de sistematizare, iar eliberarea lor s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.36 din Legea nr.18/1991 republicată.
- urmare a admiterii acțiunii principale s-au admis și cererile formulate de intervenienți, care au devenit proprietari ai imobilului edificat pe această suprafață de teren, în calitate de cumpărători de bună credință.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta a fost admis de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 1068/04.06.2007, prin care s-a modificat în parte hotărârea atacată, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și s-a respins cererea intervenienților, cu consecința menținerii restului dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de recurs a reținut că judecătoria s-a pronunțat în limitele investirii, hotărând asupra obiectului cererilor cu a căror soluționare a fost investită - care au fost analizate în raport cu temeiul de drept pe care părțile l-au indicat, respectiv prevederile art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicată - iar în aceste condiții nu se poate reține incidența art.304 pct.6 din Codul d e procedură civilă.
S-a apreciat ca întemeiată critica referitoare la soluția dată excepției autorității de lucru judecat, în motivarea căreia s-a arătat că intervenienții în interes propriu din prezenta cauză au mai chemat-o în judecată pe pârâta prin cereri care urmăreau constatarea nulității acelorași acte de proprietate și pentru același motiv. Prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat - sentințele civile nr.11758/2003 și nr.13550/2003 ale Judecătoriei Iași, definitive și irevocabile - instanțele au constatat că reclamanții din acele litigii nu au invocat un drept de proprietate asupra terenului, respectiv că nu sunt titularii dreptului de concesiune asupra acestuia, deci că nu au calitate procesuală activă.
Așa fiind, deși nu s-a soluționat pe fond pretenția dedusă judecății, este lucru judecat sub aspectul calității procesuale active și, prin aceasta, a interesului legitim, și cum aceeași problemă de drept nu mai poate fi analizată într-un alt proces, se impunea admiterea excepției și respingerea cererilor de intervenție.
Criticile care au vizat fondul litigiului s-au reținut ca nefiind întemeiate, iar în argumentarea acestei soluții s-a constatat că prin probele administrate reclamantul a dovedit împrejurarea pretinsă în cerere, respectiv că la data emiterii actelor contestate terenul atribuit pârâtei prin aceste înscrisuri era ocupat de construcții și că atribuirea s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991. S-a avut în vedere că la data formulării cererii de reconstituire imobilul construit pe terenul atribuit pârâtei avea fundamentare în acte emise de autorități competente să le elibereze, altele decât autoritatea emitentă a ordinului de atribuire, iar proprietarii construcției aveau în patrimoniu un drept real asupra acestui teren; pe de altă parte, din probe nu rezultă că actele de proprietate ale recurentei au fost precedate sau urmate de atribuirea în fizic a terenului înscris în ele, operațiunea fiind evident imposibilă în condițiile date, ca și exercitarea de către recurentă a tuturor atributelor inerente dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
În motivarea cererii s-a solicitat, în principal, calificarea corectă a căii de atac ca fiind recurs, iar nu revizuire, iar nelegalitatea hotărârii atacate a fost întemeiată pe prevederile art.304 pct.1,3 și 5 din Codul d e procedură civilă.
S-a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași în soluționarea fondului litigiului - cu motivarea că suntem în prezența unei acțiuni de drept comun, iar raportat la valoarea obiectului acesteia, competența aparținea Tribunalului Iași. A susținut recurenta că, deși terenul ce constituie obiect al litigiului a fost dobândit în baza Legii nr.18/1991, acțiunea Prefectului I nu poate fi calificată ca o acțiune de fond funciar aflată în competența judecătoriei, neîncadrându-se în nici o ipoteză a actului normativ menționat, cu atât mai mult cu cât actul și-a produs efectele prin întabulare în cartea funciară.
Cea de a doua critică a vizat lipsa unui interes propriu al titularului acțiunii, care a promovat acțiunea doar în interesul intervenienților, în sensul că admiterea sau respingerea acțiunii nu are nici o înrâurire asupra acestuia, iar ultimul motiv de nelegalitate invocat a privit nesoluționarea excepției autorității de lucru judecat și în raport de sentința civilă nr.11758/2003 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă.
Intimații intervenienți au invocat prin întâmpinări excepția inadmisibilității recursului, determinată de faptul că a fost promovat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în recurs.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Iași la 26.10.2007, în dosarul nr-, s-a luat act de precizările recurentei cu privire la calea de atac declarată împotriva deciziei civile nr. 1068/04.06.2007 a aceleiași instanțe și s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului către Curtea de Apel Iași - Secția civilă, în vederea soluționării.
Prin încheierea Curții de Apel Iași din 12.03.2008 cauza a fost scoasă de pe rolul acestei instanțe și trimisă la Curtea de Apel Oradea, ca urmare a admiterii - prin încheierea nr. 1432/03.03.2008 a - a cererii de strămutare formulată de recurentă.
De pe rolul acestei din urmă instanțe cauza a fost din nou-/02.10.2008 a și trimisă la Curtea de APEL CONSTANȚA, unde a fost înregistrată sub nr-.
Conform art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, această din urmă instanță a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta, invocată de intimații intervenienți prin întâmpinare, și a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile în trei grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, potrivit art. 299. proc. civ. sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, deci hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art.377 din Codul d e procedură civilă.
Pe de altă parte, din dispozițiile alin. 2 al art. 377, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art.299 din Codul d e procedură civilă, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, ori în speță recurenții reclamanți au declarat recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs, al acelorași părți, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanța.
Nu se poate aprecia că tribunalul a calificat greșit calea de atac declarată împotriva hotărârii judecătoriei sau că a încălcat normele de competență materială incidente fondului litigiului pentru că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unui proces funciar, în sensul art.1 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005, care se soluționează în primă instanță de judecătorie, iar potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, hotărârea de primă instanță din această materie este supusă numai căii de atac a recursului.
Cum în speță calea de atac a recursului a fost deja epuizată, este evident că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare potrivit dreptului comun, pe această cale, nefiind o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 din Codul d e procedură civilă, astfel că recursul ce face obiectul prezentului dosar încalcă principiul unicității căii de atac și, pe cale de consecință, va fi respins ca inadmisibil.
Conform art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul civil având ca obiectLegea nr. 18/1991 - nulitate titlu,formulat de recurenta, domiciliată în I,-,.2,.8, împotriva deciziei civile nr. 1068, pronunțată de Tribunalul Iași la data de 04 iunie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PREFECTUL JUDEȚULUI I, cu sediul în I, strada -, nr.60, județul I, COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR I, cu sediul în I, strada -, nr. 60, județul I, COMISIA MUNICIPALĂ DE FOND FUNCIAR I, cu sediul în I, județul I, -, &, - FILIALA și ). -, toți cu sediul procesualalesla.Civ.Av. &, în I,-,. 956, parter, județul I și, cu sediul în I,-, județul
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata intervenientă &.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.dec.1068/2007,dos- Trib.I - jud.
Red.dec./tehnored.jud.C Apel. C-ța: -/16.01.2009
Gref.AB/2 ex./21.01.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
