Uzucapiune. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.443
Ședința publică din data de 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în P,- jud. P și de pârâtul MUNICIPIUL P-prin primar, cu sediul în P,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 22/15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei au răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 14 dosar și apelantul-pârât Municipiul P- prin primar, reprezentat de consilier juridic, potrivit delegației aflată la fila 19 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, iar recursul declarat de pârât vizează neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de apel.
Curtea constată că recursul declarat de pârât este scutit de plata taxei judiciare de timbru, motivele invocate în recurs vizând neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate în instanța de apel, iar recursul declarat de reclamant urmează a fi timbrat potrivit dispozițiilor legale cu taxa judiciară de timbru de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, cauza fiind lăsată la a doua strigare pentru a se complini acest neajuns.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat și apelantul-pârât Municipiul P- prin primar, reprezentat de consilier juridic.
Avocat pentru recurentul-reclamant depune la fila 20 dosar chitanța seria - nr. -/9.02.2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și nota de ședință cu care depune un set de înscrisuri, respectiv: copia chitanței încheiată la data de 18.12.1993 între și, ce reprezintă act nou depus în recurs, copia certificatului nr.- din 6 sept.1993, adeverința nr.27081/ nov.1992, precizând că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Consilier juridic pentru apelantul-pârât arată că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de apelantul-reclamant, ce i-au fost comunicate în ședința publică, declarând că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-reclamant, ce nu a putut prezenta originalul înscrisului nou depus în recurs și denumit "chitanță", reține că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru apelantul-reclamant critică decizia pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate, în opinia sa tribunalul interpretând greșit actul juridic dedus judecății cu referire la dispozițiile legale incidente în materia uzucapiunii și joncțiunii posesiilor.
Pe linia motivelor de recurs depuse în scris la dosar, arată că instanța de apel a făcut o succintă motivare a soluției pronunțate, bazată pe constatarea că numita a stăpânit terenul în litigiu într-o altă modalitate decât cea prevăzută de lege pentru a se putea conchide că și aceasta a uzucapat imobilul, fără însă a se observa că, din probatoriul administrat cu înscrisuri, martori și expertiza de specialitate, rezultă îndeplinirea condițiilor cerute de Codul civil spre a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, aceasta având o posesie pașnică și netulburată încă din anul 1952, figurând înscrisă în rolul fiscal cu imobilul în litigiu, potrivit actelor de la dosar. Mai mult, prin actul sub semnătură privată depus la dosar în recurs, intitulat "chitanță", se face dovada transmiterii folosinței acestui teren către recurentul-reclamant.
Pentru motivele scrise și susținerile orale, s-a solicitat de către apelantul-reclamant, prin apărător, admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de tribunal și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii apelului declarat de pârâtul Municipiul P-prin primar și menținerii sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
În subsidiar, în condițiile în care se poate aprecia de instanța de recurs că speța de față nu a fost pe deplin lămurită în fața instanței de apel, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, în vederea completării probatoriilor prin suplimentarea probei testimoniale, pentru se dovedi faptul că a avut o posesie utilă, deoarece nu s-au formulat de către reclamant apărări pe această linie la momentul judecării apelului.
Consilier juridic, pentru apelantul-pârât Municipiul P- prin primar, solicită respingerea recursului promovat de reclamant, apreciind că în mod corect s-a constatat de către tribunal că nu sunt incidente în speță disp.art. 1847 Cod civil, nefiind achitate de altfel nici taxele și impozitele aferente.
În privința recursului declarat de pârât, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, motivat de faptul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii sale de acordare a acestor cheltuieli.
Avocat pentru recurentul-reclamant, solicită respingerea recursului declarat de pârât, apreciind că în cauză s-ar impune admiterea recursului declarat de reclamant.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei P sub nr. 13076/ 281/05.09.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P- prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 4210 mp. teren, situat in P, str. -, jud. P, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a stăpânit terenul din anul 1993, în mod pașnic, public și sub nume de proprietar, anterior acestei date terenul fiind stăpânit în aceleași condiții de numita.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat prin concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În cauză s-au administrat, la solicitarea reclamantului, probe cu înscrisuri, martori și expertiza topografică.
La data de 16.05.2008, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 4708, prin care a admis acțiunea precizată, constatând că reclamantul este proprietar, prin efectul uzucapiunii de peste 30 de ani și a joncțiunii posesiilor, al imobilului-teren în suprafață de 4210 mp. situat pe Centura de P, jud. P, identificat conform raportului de expertiză topografică întocmit in cauza de expert ing..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, din depozițiile martorilor si, aflate la filele 19-20 dosar fond, a reieșit că reclamantul a folosit terenul în litigiu în nume de proprietar, în mod continuu, neîntrerupt și netulburat.
S-a mai reținut că terenul a fost cumpărat de reclamant în anul 1993 de la numita, fără a se încheia însă, cu acea ocazie vreun act scris.
Deasemenea, reține judecătorul fondului, numita figurează la rol cu acest teren din anul 1952, situație în care s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1846, 1858 și art. 1860 Cod civil, reclamantul dobândind dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Impotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal prev.de art.284 alin.1 Cod proc.civilă, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că prima instanță în mod greșit a considerat ca în cauză sunt aplicabile disp. art.1847 civil, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a achitat niciodată impozitele si taxele datorate pentru acest imobil, neînțelegând să se comporte ca un adevărat proprietar, așa încât posesia acestuia nu este publica si utila.
A precizat apelantul că în această situație posesia nu se bazează pe intenția de a poseda pentru el, constituind doar deținere a lucrului sau o detenție precară.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul, asistat de apărătorul său, nu a depus întâmpinare, dar a solicitat prin concluziile orale formulate, respingerea apelului ca nefondat.
La data de 15.01.2009, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 22, prin care a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că împrejurarea invocată de către reclamantul-intimat, în sensul că prin joncțiunea posesiei sale, exercitată din anul 1993 cu cea a autoarei sale, numita a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în contradictoriu cu apelantul-pârât, nu poate fi validată în condițiile în care nu se poate stabili modalitatea în care s-a realizat posesia și titlul său.
Totodată, arată tribunalul, stăpânirea de către numita a terenului în litigiu în perioada 1952-1993 nu este de natură să conducă automat la dovedirea posesiei utile, deoarece înscrierea în registrele agricole nu conferă un drept de proprietate, ci doar dovedește plata impozitelor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1847 și urm. Cod civil, constatând că în mod greșit a fost admisă acțiunea de către instanța de fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prev.de art. 301 Cod proc.civilă, părțile, criticând-o ca nelegală.
Recurentul pârât Municipiul P- prin primar a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală doar în ceea ce privește faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în apel.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul obligării reclamantului și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de faza procesuală a apelului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civilă.
În ceea ce-l privește pe reclamant, acesta a criticat decizia, susținând că actul juridic dedus judecății a fost apreciat greșit.
Precizează recurentul că motivarea deciziei este confuză și în cadrul său nu se face nicio referire la probatoriul administrat, neavându-se în vedere că atât posesia sa, cât și cea exercitată de vânzătoarea sunt apte să determine dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Se solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârât, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, în vederea completării probatoriului cu proba testimonială.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă.
Niciuna dintre părțile recurente nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de adversar, limitându-se la a solicita prin concluziile orale formulate, respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea adversă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu referire la recursul declarat de către pârât, Curtea constată că singurul motiv de recurs formulat -nepronunțarea asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de faza procesuală a apelului- nu se încadrează în drept pe disp. pct. 9 al art. 304 Cod proc. Civilă, astfel cum a pretins pârâtul și constituie în realitate un caz de "minus petita", care în actuala reglementare a pct.6 al art. 304 Cod proc. Civilă nu mai reprezintă un motiv de recurs (pct. 6 al art. 304 fiind modificat în sensul excluderii cazului de "minus petita" ca motiv de recurs prin art. I pct.1.11 din OUG nr. 138/2000).
Corespunzător modificării aduse de legiuitorul român în anul 2000, critica formulată de recurentul-pârât poate fi valorificată în prezent numai prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii, fiind reglementată expres de pct. 2 al art. 322 Cod proc. Civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, prima critică formulată, vizând pretinsa motivare confuză a deciziei, nu întrunește cerințele impuse de pct. 7 al art. 304 Cod proc. Civilă (lipsă motivare; motivare contradictorie ori străină de natura pricinii), considerentele deciziei cuprinzând conform art. 261 pct. 5 Cod proc. Civilă argumentele pentru care instanța de apel a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 1847 și urm. Cod civil.
Nefondată este și cea de-a doua critică formulată de recurentul-reclamant, referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1858 și următoarele Cod civil.
Se constată sub acest aspect, că reclamantul s-a prevalat pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani, de joncțiunea posesiunii sale exercitată din anul 1993- anul dobândirii imobilului - cu cea exercitată de numita, persoana de la care a susținut că a dobândit bunul (fila 7 dosar fond).
Potrivit doctrinei, joncțiunea posesiilor este posibilă dacă este vorba de o posesie propriu-zisă, iar cel ce invocă joncțiunea este un succesor în drepturi al autorului.
În speță, posesia exercitată de către reclamantul-recurent nu îndeplinește aceste condiții, întrucât deși, pretinde că a dobândit și a stăpânit bunul ca un adevărat proprietar, începând din anul 1993, recurentul-reclamant nu a procedat la declararea la rol a terenului posedat și nu a achitat niciodată taxele și impozitele aferente, neînțelegând să se comporte ca un adevărat proprietar.
Având în vedere că pentru a exercita posesia trebuie îndeplinite cumulativ două condiții- efectuarea de acte materiale de deținere și de folosire a bunului (corpus) și intenția efectuării acestor acte pentru sine, în maniera în care le-ar fi exercitat proprietarul dreptului real asupra bunului (animus), este evident că în speță cel de-al doilea element nu a fost dovedit, simpla folosire a terenului exercitată de către recurent în absența declarării terenului la rol, nefiind suficientă pentru caracterizarea posesiei sale ca utilă, în sensul art. 1847 Cod civil.
Totodată, în cauză nu a fost dovedită nici cea de-a doua condiție necesară pentru joncțiunea posesiilor, referitoare la calitatea recurentului de succesor în drepturi al autoarei sale.
Astfel, în cererea de chemare în judecată, recurentul a pretins că a dobândit terenul, fără a specifica modalitatea, de la numita, iar instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii, că reclamantul l-ar fi cumpărat, fără act scris, în anul 1993, de la.
În recurs, reclamantul s-a prevalat de un act nou, reprezentat de un înscris sub semnătură privată, intitulat "chitanță", datat 18.12.1993, în care se menționează că terenul în litigiu este vândut reclamantului de numita.
Se impune a se sublinia că în acest înscris nu este menționat nici un preț, neexistând nicio referire în acest sens, dar în schimb se stipulează ca vânzătorul să nu mai aibă vreo pretenție asupra bunului (fila 16 dosar recurs).
Este evident că, raportat la acest act inform, a cărui existență nici nu a fost invocată până în faza procesuală a recursului, condiția de succesor în drepturi a persoanei care a exercitat anterior posesia nu este îndeplinită în cazul recurentului-reclamant.
În considerarea acestor argumente, Curtea constată că în cauză nu există nici un motiv de nelegalitate a deciziei pronunțată de instanța de apel, motiv pentru care, în baza disp.art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în P,- jud. P și de pârâtul MUNICIPIUL P-prin Primar, cu sediul în P,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 22 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 15 ianuarie 2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-- - - --- - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.CC
2 ex./21.05.2009
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
-,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
