Uzucapiune. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 477
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul -, împotriva deciziei civile nr. 6/Ap din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 22 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.388/3.06.2008 a Judecătoriei I Buzăului s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu cu pârâții G, marin, și.
A obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.52/19.05.1998 eliberat de Biroul Notarului Public G, prin care se atestă pârâților calitatea de moștenitori, ca urmare a dezbaterilor succesiunilor succesive de pe urma părinților, decedată la data de 06.06.1995 și decedat la data de 19.01.1996.
Dosarul înregistrat sub nr. 773/2004 al Judecătoriei Întorsura Buzăului, a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 283 din 23.11.2006 prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul în primul rând, nu a acceptat succesiunea nici expres nici tacit în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil și chiar dacă s-ar fi dovedit că acesta a acceptat succesiunea, se constată că deși reclamantul a cunoscut eventualele motive de anulare a certificatului de moștenitor, nu a formulat acțiune în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decret nr.167/1958.
Ca urmare a apelului declarat de reclamant, Tribunalul Covasna, prin decizia civilă nr.6/19 februarie 2009, menținut sentința primei instanțe prin respingerea apelului.
In motivarea deciziei sale instanța de apel a reținut că reclamantul nu critica soluția pronunțată de prima instanță în sensul că instanța de fond ar fi respins greșit acțiunea în baza excepției lucrului judecat, ci doar redă aceleași susțineri pe care le-a făcut în apelul formulat împotriva Sentinței civile nr.283/23.11.2006 soluționat prin decizia nr.80/A din 27.09.2007 acestei instanțe rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.70/R din 26 februarie 2008 Curții de APEL BRAȘOV și nu face nicio referire la autoritatea de lucru judecat existentă în cauză și pe baza căreia prima instanță a respins acțiunea reclamantului apelant.
Împotriva menționatei decizii a declarat recurs reclamantul, în temeiul prevederilor art.304 alin.1 pct.6,7,8,9 Cod proc. civ. In dezvoltarea motivelor de recurs se susține că lipsa calității procesuale și a interesului cu privire la certificatul de declarare a calității de moștenitor din sentința civilă nr.283/23 noiembrie 2006 nu are nici o legătură cu lipsa calității de moștenitor așa cum se reține în decizia nr.80/2007.
Pe fondul cauzei, se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
De asemenea se susține că se confundă certificatul de moștenitor în sensul dat acestei noțiuni de Legea nr.36/1995, cu noțiunea de certificat al calității de moștenitor. Calitatea de moștenitor este imprescriptibilă, în termenul prevăzut de art.700 Cod civil prescriindu-se doar vocația moștenitorului de a veni la succesiunea bunurilor din masa succesorală.
Intre cele două decizii nu există identitate de obiect.
Instanța de judecată nu și-a manifestat rolul său activ în a dispune corect cu privire la cererea de chemare în judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Conform certificatului de moștenitor nr.52 din 19 mai 1998 s-a stabilit calitatea de moștenitori față de antecesorii părților aflate în litigiu numai pentru, G și.
Vocația succesorală pe care o invocă recurentul reclamant după antecesorii săi nu se confundă cu titlul de moștenitor ca urmare a acceptării succesiunii. Dreptul la moștenire, ca aptitudine abstractă, devine potențial prin intermediul vocației succesorale generale și efectiv util, prin acceptarea moștenirii.
Certificatul de atestare a calității de moștenitor conferă doar vocația de erede într-o succesiune, însă pentru a dobândi dreptul de proprietate prin moștenire este necesar ca cel care are această vocație să accepte succesiunea expres sau tacit.
Recurentul și-a pierdut această calitate prin neacceptarea moștenirii în termenul prevăzut de lege, fiind străin de moștenire.
În aceste sens sentința civilă nr.283/2006 rămasă definitivă și irevocabilă, a statuat cu putere de lucru judecat că reclamantul nu are calitatea de moștenitor și nici interesul de a solicita anularea certificatului de moștenitor.
Pe de altă parte, problema dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu și respectiv asupra construcțiilor edificate de către autorii recurentului reclamant, a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.235/29 iulie 2004 Judecătoriei Întorsura Buzăului, iar constatările jurisdicționale din hotărârea menționată au consecințe asupra soluției pronunțată în cauză. Dispozițiile sentinței civile nr.283/2006 a Judecătoriei Întorsura Buzăului profită numai moștenitorilor acceptanți ai succesiunii, având în vedere că imobilul teren și casă de locuit au fost înscrise în cartea funciară nr.1222 în favoarea antecesorilor reclamantului și a intimaților (prin sentința civ. nr.235/2004) cu scopul ca acestea să poată fi incluse în masa succesorală.
Față de considerentele relevate, în temeiul art.312 Cod proc.civ. recursul declarat de reclamant va fi respins.
Reținându-se culpa procesuală a recurentului, în temeiul art.274 Cod proc.civ. acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimatul G, în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul de avocat.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 6/19 februarie 2009 Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.500 RON către intimatul G, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 19.05.09
Dact. GG - 15.06.09
2 ex.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu
