Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 845/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 845/
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, C, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ, și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva deciziei numărul 1238 din 19.06.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 9 iun ie 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note de concluzii scrise, la data de 16.06.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- reclaman ț ii, C, au chemat în judecată pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ, solicitând instan ț ei obligarea pârâ ț ilor la:
- plata în solidar, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de baza brut, începând cu anul 2006 până în prezentși pe viitor,sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă;
- acordarea unui număr de 3 zile in plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
Prin sentința civilă nr. 1238/2008 TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice. A respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov invocată prin întâmpinare. A respins acțiunea formulată de reclamanții:, C, au chemat în judecată pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - STRUCTURA CENTRALĂ.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că în ceea ce prive ș te excep ț ia necompeten ț ei materiale a Tribunalului Brașov se solu ionare a cererii, instan a a reținut că prezentul litigiu s-a născut din neplata unor drepturi salariale, astfel că potrivit prevederilor art. 284 din Codul muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civil, instan ț a competentă este Tribunalul Pentru aceste considerente instan ț a a respins excep ț ia necompeten ț ei materiale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de mandatara, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judlciara, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt in responsabilitatea Guvemului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, in principal, urmatoarele atribuții:. "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispozitia Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, instanța a constatat că aceasta nu este neîntemeiată.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a chemat in garanție Ministerul Finanțelor Publice, motivat de faptul că, în cazul în care s-a admis cererea formulată de reclamanți, să se dispună elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate in prezenta cauză.
Potrivit art. 15 din HG nr. 83/3.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat. De asemenea, art. 118 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Articolul 60 alin. l din Codul d e procedură civilă prevede in mod expres că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau de despăgubire.
În aceste condiții, instanța a respins excepția inadmisibilității cereri de chemare în garanție.
În ceea ce prive ș te fondul cererii instan ț a a respins ac ț iunea motivat de faptul că:
Admiterea prezentei acțiuni ar echivala cu adăugarea de către instanță la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
discriminarea invocată de reclamanți în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care, în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe, primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
Or, în cazul de față lipsește orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea sporului de lucru la calculator de 15% personalului auxiliar de specialitate, în schimb există o diferențiere radicală între veniturile nete lunare ale reclamantilor și veniturile nete lunare ale altor functionari care beneficiaza de acest spor.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 15% pentru lucru la calculator, în condițiile în care acordarea sporul solicitat de către aceștia nu este prevăzut în Iegislația în vigoare .
Mai mult, reclamanții, solicită acordarea unui spor de lucru la calculator în condițiile în care aceștia beneficiază deja de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proportional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr.80 din 28.04.2006.
De altfel, sporul de 15% pentru lucru în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase este prevăzut si în Nr.OUG 8 din 24 ianuarie 2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, care stabilește conform art. 22 alin.l "pentru conditii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții."și conform alin. 2 " Locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui înaltei Curți de Casație și Justitie, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii."
Astfel, cu privire la solicitarea reclamanților de a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de lucru la calculator și de a le fi plătite sumele reprezentând acest spor și în continuare, apreciem că acestei cereri nu i se poate da curs de către instanța de fond, întrucât aceasta ar însemna că instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv.
Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie adoptate, in cele din urmă, printr-o lege de către Parlament.
Pentru aceste motive instan ța a respins petitul principal ș i pe cale de consecin ță ș i petitele secundare.
În ceea ce prive ș te cererea de chemare în garan ț ie întrucât a fost respinsă ac țiunea a fost respinsă ș i cererea de chemare în garan ț ie.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele, C, invocând prevederile art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedura civila și art. 304 indice 1 Cod procedura civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a reținut greșit că la dosarul cauzei reclamantele nu au depus sentințe judecătorești definitive și irevocabile prin care altor persoane care ocupă aceleași funcții să le fi fost acordat sporul de 15 % pentru lucru la calculator, în raport cu care să fie discriminate.
De asemenea, se arată că, greșit prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 republicată privind discriminarea precum și faptul că nu le sunt aplicabile prevederile art. 142 din Codul muncii privind acordarea în plus a 3 zile de concediu de odihnă.
Se susține că, din anul 2003, reclamantele tehnoredactează toate lucrările pe calculator și nu au primit drepturile aferente acestei munci cum primesc salariații din cadrul ÎCCJ, MJ, din domeniul sanitar și din domeniul industriei chimice și petrochimice, fiind discriminate potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Discriminarea invocată de reclamante în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care, în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe, primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
Or, în speță, nu există nici o dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind acordarea sporului de lucru la calculator de 15 % personalului auxiliar de specialitate, în schimb aceștia beneficiază deja de un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr. 80/28.04.2006.
Tratamentul diferențiat de care se plâng reclamantele și care în mod real este prohibit de actele normative internaționale invocate în susținerea recursului, nu operează cât timp discriminarea operează pentru categorii similare de salariați, iar legiuitorul funcție de condițiile concrete poate sau nu să confere anumite drepturi.
Sintagma "condiții vătămătoare", pentru care reclamantele beneficiază de sporul acordat, include toți factorii de natură să pericliteze sănătatea salariatului, astfel că nu se pot plânge de neacordarea sporului solicitat.
Acordarea sporului ar însemna ingerința puterii judecătorești în câmpul atribuțiilor puterii legislative ori executive, cu consecința creării unor relații de subordonare inadmisibile în contextul constituțional actual.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus, întrucât capătul principal al cererii nu este întemeiat urmează ca și acest capăt de cerere să fie respins.
Cererea reclamantelor are la bază prevederile art. 142 din Codul muncii, care prevăd că "salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tineri în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare", ori aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.
De altfel, cererea reclamantelor este și nejustificată, în condițiile în care potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004, acestea beneficiază de un concediu de odihnă anual plătit de 30 de zile lucrătoare, respectiv de o perioadă de concediu cu 10 zile mai mare decât perioada minimă de concediu de odihnă prevăzută în art. 140 alin. 1 din Codul muncii.
Referitor la cele două hotărâri judecătorești depuse ca practică judiciară de către reclamante, curtea reține că nu există dovada că acestea nu constituie un izvor de drept.
Pentru aceste considerente, curtea înlătură criticile formulate în recurs, iar în baza art. 312 (1) Cod procedura civila, ca respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, C, și împotriva sentinței civile nr. 1238/M/19.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/16.06.2009
Dact. /18.06.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
