Uzucapiune. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (438/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 576
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant - pârât G, împotriva deciziei civile nr. 38 din 17.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - reclamanți și.
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant - pârât G personal și asistat de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de către Baroul București și intimații pârâți - reclamanți și prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 5/2009 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul reclamant - pârât G, nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, stabilite de instanță prin rezoluție, cât și faptul că motivele de recurs formulate de către acesta nu au fost comunicate către intimații pârâți - reclamanți.
Apărătorul recurentului reclamant - pârât depune la dosar timbru judiciar în cuantum de 0.60 lei, și cerere prin care solicită anularea taxei judiciare de timbru sau reducerea cuantumului acesteia, susținând că este în imposibilitate de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, fiind pensionar și unic întreținător al familiei sale, sens în care a depus și talonul de pensie. Arată că, cererea formulată privind taxa judiciară de timbru a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 Cod procedură civilă, și solicită admiterea acesteia.
Apărătorul intimatelor pârâte - reclamante învederează că nu se opune la admiterea cererii formulată de recurentul reclamant - pârât, deși apreciază că aceasta nu este întrutotul dovedită, în opinia sa, reclamantul-pârât trebuind să administreze și probe din care să rezulte dacă are alte bunuri impozabile, astfel cum impun dispozițiile OG51/2008. Precizează că, având în vedere cele de mai sus, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulată de recurentul reclamant - pârât
Apărătorul recurentului reclamant - pârât învederează că în cazul în care instanța va considera necesară administrarea unor relații în acest sens de la Administrația Financiară, urmează să le depună până la termenul următor, inclusiv o copie de pe talonul de pensie al soției recurentului.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca recurentul reclamant - pârât G să formuleze în scris, o declarație pe proprie răspundere, din care să rezulte dacă a mai beneficiat sau nu în ultimele 12 luni, de scutiri, reduceri sau eșalonări ale taxei de timbru.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal se prezintă recurentul reclamant - pârât G personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de către Baroul București și intimații pârâți - reclamanți și prin avocat cu împuternicire avocațială nr. 5/2009 emisă de Baroul București
Apărătorul recurentului reclamant - pârât G depune la dosar declarație pe proprie răspundere, din care rezultă că nu a existat o altă cauză în care să fi beneficiat, în ultimele 12 luni, de scutiri, reduceri sau eșalonări la plata taxei de timbru.
În continuare, învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost primită de acesta la data de 5.03.2009, neavând în nici un fel posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru, într-un termen atât de scurt. Solicită ca instanța să-i încuviințeze cererea, în caz contrar, să i se acorde un termen pentru a avea posibilitatea efectivă a achitării sumei stabilită de instanță.
Apărătorul intimaților pârâți - reclamanți și, învederează că nu se opune la cererea formulată de recurent, în cazul în care aceasta solicită eșalonarea taxei de timbru.
Apărătorul recurentului reclamant - pârât învederează că prin cererea formulată a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru sau micșorarea valorii cuantumului acesteia.
Curtea având în vedere dispozițiile art. 11 și următoarele din OG nr. 51/2008 dispune scutirea recurentului reclamant - pârât G de la plata taxei judiciare de timbru și invocă din oficiu excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate de recurent în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurentului reclamant - pârât G, solicită amânarea pronunțării cauzei, pentru a depune la dosar concluzii scrise cu privire la această excepție. În opinia sa, motivele de recurs formulate de recurent se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Apărătorul intimatelor pârâte - reclamante și, solicită admiterea excepției, având în vedere că motivele de recurs formulate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 5/05.03.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2007, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtele și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care pârâtele să fie obligate să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 4, reprezentând teren, în suprafață de 300 mp.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că este succesorul numiților și, care au deținut în proprietate, în baza unui act de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1945, terenul menționat în petitul acțiunii, teren ocupat în prezent fără nici un drept de către pârâți.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.480 Cod civil.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată, și cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamant, prin uzucapiunea de 30 de ani.
În motivarea cererii reconvențională, pârâtele-reclamante au susținut că părinții reclamantului au vândut terenul în litigiu, autorului lor, în anul 1967, prin chitanță sub semnătură privată, iar ulterior, terenul a fost posedat continuu, neîntrerupt, și sub nume de proprietar de către autorul lor, iar după decesul acestuia, de către pârâtele-reclamante.
Prin sentința civilă nr.1537/12.03.2008, Judecătoria Sectorului 4 Bar espins acțiunea principală, ca neîntemeiată, a admis cererea reconvențională și a constat că pârâtele reclamante au dobândit, prin efectul prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 269,18 mp, situat în B,-, sector 4 și a obligat pe reclamantul-pârât să plătească pârâtelor-reclamante suma de 5.892 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că autorii reclamantului-pârât au înstrăinat autorilor pârâtelor-reclamante terenul în litigiu, în temeiul unei chitanțe sub semnătură privată, datată 04 decembrie 1966.
Susținerile reclamantului-pârât privind nesemnarea acestui înscris de către autorii săi au fost înlăturate de către instanța de fond, reținându-se faptul că, potrivit mențiunilor olografe aflate în josul înscrisului, certificate de ștampilă, un inspector fiscal a atestat conformitatea înscrisului cu originalul care în prezent nu mai există, iar prin prezentarea înscrisului în fața autorităților fiscale și înregistrarea în evidențele acestora, înscrisul a dobândit dată certă, conform art.1982 Cod civil.
Din răspunsul reclamantului-pârât la interogatoriu, instanța a reținut că părinții acestuia au avut posesia asupra terenului numai până în anul 1967, iar din depozițiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că din anul 1960 terenul a fost posedat de autorul pârâtelor-reclamante, iar după decesul acestuia, de către copii săi, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea dreptului de proprietate al acestora, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
Împotriva sentinței instanței de fond, a formulat apel reclamantul-pârât, iar prin decizia civilă nr.38A pronunțată la 12 ianuarie 2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat și a obligat apelantul să plătească intimatelor suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că înscrisul sub semnătură privată invocat de pârâtele-reclamante și contestat de reclamantul-pârât, nu a fost reținut de instanța de fond ca just titlu, situație în care criticile formulate de apelantul-reclamant-pârât cu privire la acest act sunt lipsite de relevanță juridică.
S-a reținut că în mod corect prima instanță a interpretat probatoriile existente la dosar, respectiv depozițiile martorilor, reținând în final, că posesia exercitată asupra terenului de către autorul pârâtelor-reclamante, iar, ulterior, de către acesta, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru constatarea dreptului de proprietate al pârâtelor-reclamante asupra terenului, ca efect al prescripției achizitive de lungă durată.
Faptul că unul dintre martori avea la data audierii vârsta de 81 de ani, s-a considerat de către tribunal că nu reprezintă un criteriu pentru înlăturarea mărturiei acestuia ci, dimpotrivă, o dovadă a faptului că, fiind vecin cu atâta timp cu familia pârâtelor-reclamante, a cunoscut raporturile reale dintre părți la nivelul anului 1960.
Și împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs apelantul reclamant-pârât susținând că aceasta a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestei critici, s-a susținut că succesul unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al prescripției achizitive prevăzute de art.1890 Cod civil, este condiționat de dovedirea fără echivoc a caracterului continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar al faptului posesiunii.
S-a susținut de recurent că pârâtele-reclamante nu au dovedit fără echivoc faptul pretinsei posesiuni sub nume de proprietar pe care ar fi avut-o părinții lor asupra terenului în litigiu, anterior anului 1984, anul în care au decedat părinții recurentului. În opinia sa, depozițiile martorilor și nu au aptitudinea de a releva la modul categoric faptul că autorii pârâtelor-reclamante ar fi posedat terenul litigios sub nume de proprietar, pe când, depoziția martorului, audiat în cauză la propunerea sa, era precisă în ceea ce privește faptul că autorii pârâtelor-reclamante au folosit acest teren, până la decesul părinților recurentului, doar în calitate de detentor precar.
S-a susținut de recurent că instanța de apel ar fi trebuit să acorde preferință acestei depoziții precise și nu depozițiilor confuze și echivoce ale celorlalți martori. Ar fi trebuit să rețină astfel că pârâtele-reclamante nu au dovedit posesia anterioară anului 1984, fără de care prescripția achizitivă invocată de acestea nu putea fi considerată ca fiind împlinită.
S-a mai susținut de recurent că înscrisul sub semnătură privată invocat de pârâtele-reclamante era lipsit de relevanță juridică, ca și chitanța din 1972 prin care se atesta că a plătit, în numele și pentru părinții recurentului, impozitul pentru teren. Faptul că înscrisul sub semnătură privată a fost depus la Administrația Fiscală, în opinia recurentului, nu demonstrează altceva, decât faptul că ambele au fost confecționate unilateral de către autorul pârâtelor-reclamante, care avea interesul să creeze o astfel de aparență pentru perspectiva nu foarte îndepărtată a demolării locuinței moștenite de la părinți.
La termenul de judecată din data de 30.03.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate de recurent, în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritatea impusă de lege excepția absolută și dirimantă invocată, Curtea va reține că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform articolului 299 și următoarele Cod Procedură Civilă recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului (atât în fapt cât și în drept) în apel.
Cauza recursului constă deci în nelegalitatea hotărârii care se atacă și trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de articolul 304 Cod Procedură Civilă, în caz contrar fiind incidente dispozițiile articolului 306 Cod Procedură Civilă privind nulitatea recursului.
Simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Criticile dezvoltate de recurent, care vizează în exclusivitate netemeinicia deciziei instanței de apel pentru interpretarea eronată a probatoriilor administrate în cauză (înscrisuri și depoziții ale martorilor), nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat de acesta, reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în cuprinsul acestora nefiind menționată nici o dispoziție legală care să fi fost încălcată de instanța de apel.
În această situație și în condițiile în care criticile nu pot fi încadrate din oficiu de instanță în celelalte motive de nelegalitate reglementate de art.304 Cod procedură civilă, devin incidente dispozițiile art.306 pct.1 Cod procedură civilă, iar instanța de recurs urmează să admită excepția invocată și, pe cale de consecință, să constate nulitatea recursului.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul la plata sumei de 1.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul, împotriva deciziei civile nr.38 A din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și.
Obligă recurentul la 1.250 lei cheltuieli de judecată către intimate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
Dact.
Ex.2/ 01.04.2009
Secția a IV-a Civ -
-
Jud. Sector 4. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
