Uzucapiune. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR.13.-

DECIZIA CIVILĂ NR. 61/

Ședința publică din 28 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu

JUDECĂTOR 3: Rujița

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienții Municipiul T prin Primar și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.730/A/1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr.4297/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura completă.

Recursul a fost declarat în termen legal și a fost legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2008, cele declarate fiind cosemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 21 ianuarie 2008, iar apoi pentru astăzi.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 13319/325/29.12.2006, revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, în contradictoriu cu intimata au solicitat revizuirea sentinței civile nr.795/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.11940/26.08.2005, schimbarea în tot a acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta.

In motivarea cererii s-a arătat că prin sentința a cărei revizuire se solicită, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, în sensul că s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 2579 T, nr.top.13507, situat în T, str. -, nr.2, fosta - -, cu titlu de uzucapiune și s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit de către reclamantă.

Revizuienții de față nu au formulat apel împotriva acelei hotărâri, întrucât din mai multe adrese comunicate de Direcția Patrimoniu - Serviciul Public de Administrare Locuințe și Utilități, Serviciul Administrare Fond Funciar și Serviciul Administrare și Terenuri, toate din cadrul Primăriei T, a rezultat că imobilul uzucapat de reclamanta nu a fost revendicat în temeiul Legii nr.10/2001 de către foștii proprietari. Astfel că, hotărârea prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a rămas definitivă și irevocabilă.

La data de 06.12.2006, cu adresa nr.SC.2006-24783, numita a solicitat revizuienților promovarea unei cereri de revizuire împotriva hotărârii de uzucapiune, întrucât a revendicat același imobil prin notificarea formulată în baza Legi nr.10/2001.

In drept, au invocat art.322 pct.4, 5, 6 și 8.pr.civilă.

Prin sentința civilă nr.795/25.01.2006, Judecătoria Timișoaraa respins cererea de revizuire formulată de revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, în contradictoriu cu intimata.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că prin sentința civilă nr.795/25.01.2006, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Municipiul T reprezentat de Primăria Municipiului T, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, în sensul că: a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând grădină în suprafață de 885. situată în T,-, înscris în CF nr.2579 T, nr.top.13507 și, în consecință, a autorizat reclamanta ca, după rămânerea irevocabilă a sentinței, să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere probatoriul administrat în cauză din care a rezultat că din anul1970 și până la data soluționării procesului, reclamanta a exercitat o posesie utilă, neviciată și sub nume de proprietar, în concordanță cu dispozițiile art.1890 civil.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin neapelare, întrucât Serviciul Juridic al Primăriei Taf ost informat, atât de către Direcția Patrimoniu - Serviciul de Administrare și Terenuri cât și de către Serviciul de Administrare a Fondului Funciar, că parcela nr.top.13507 înscrisă în CF nr.2579 T, situată în T, Bd. -, nr.2, nu a fost solicitată de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, în baza Legii nr.10/2001 sau a Legii nr.247/2005.

Analizând motivele de fapt și de drept ale cereri de revizuire, instanța de fond a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată, întrucât actul nou invocat de revizuienți, respectiv notificarea formulată în anul 2002 în baza Legii nr.10/2001, exista în momentul judecării procesului pe fond, se afla în posesia revizuienților și nu era determinant în soluționarea fondului. In consecință, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.

Impotriva acestei hotărâri au declarat apel revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, solicitând, în principal, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

In motivarea apelului s- criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece în cauză nu operează excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire raportat la art.322 pct.5 pr.civ. așa cum a reținut prima instanță. Aceasta, întrucât actul nou reprezentat de adresa numitei, întrunește calitățile cerute de art.322 pct.5 pr.civ. iar cererea de revizuire este introdusă în termenul prevăzut de art.324 pr.civ. In plus, reprezentantul revizuienților a fost greșit informat în dosarul de uzucapiune ca terenul în litigiu nu era la acea dată revendicat în baza Legii nr.10/2001.

In urma sesizării numitei, s-au efectuat verificări în cadrul Direcției Patrimoniu, ocazie cu care s-a descoperit că terenul uzucapat a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001. Chiar dacă revendicatoarea prin mandatarul ales a indicat greșit numărul topografic în notificare, din cuprinsul celorlalte acte depuse în susținerea notificării, rezultă că aceasta a revendicat inclusiv terenul cu privire la care s-a invocat uzucapiunea.

In drept, s-a invocat art.282 și urm. 322 pct.5 și 6.pr.civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că hotărârea instanței de fond este legală, întrucât în cauză înscrisul invocat de către revizuienții apelanți nu îndeplinește condițiile cerute de art.322 pct.5 pr.civilă.

Prin decizia civilă nr.730/A/1.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de revizuienții Municipiul T prin Primar, Primarul Municipiului T și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.4297/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate de intimată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că art.322 pct.5 teza I pr.civ. permite revizuirea unei hotărâri ce evoca fondul atunci când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

In raport de acest temei de drept și având în vedere actul nou invocat de revizuienți, respectiv notificarea depusă în temeiul Legii nr.101/2001 de către notificatoarea în anul 2002, în mod corect instanța de fond a reținut inadmisibilitatea cererii de revizuire chiar dacă în considerentele hotărârii s-a reținut netemeinicia cererii. Aceasta, pentru că înscrisul invocat drept act nou nu întrunește condițiile arătate mai sus și prevăzute imperativ de art.322 pct.5 pr.civ. întrucât s-a aflat în permanență în posesia revizuienților și ca atare, cu minime diligențe, putea fi înfățișat instanței care a judecat uzucapiunea, iar pe de altă parte, nu era determinant la pronunțarea hotărârii de uzucapiune, nefiind un act întrerupător al posesiei de lungă durată care, la acea dată, era deja împlinită. Prin urmare, instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept dedusă judecății, neimpunându-se desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.

Deși în fața instanței de fond, cererea de revizuire a fost întemeiată în drept cu art.322 pct.4, 5, 6 și 8.pr.civ. în apel, revizuienții au înțeles să invoce doar pct.5 și 6 ale art.322 pr.civ. Prin urmare, în respectarea principiului disponibilității părților ce guvernează procesul civil, instanța de apel a examinat cererea de revizuire doar prin prisma celor două temeiuri de drept, respectiv art.322 pct.5 și 6.pr.civ.

Cu referire la art.322 pct.6 pr.civ. instanța de apel a observat că acest text permite revizuirea unei hotărâri definitive atunci când statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă, nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere.

Sub aceste aspect, revizuienții nu și-au motivat în fapt cererea de revizuire și nici nu au probat lipsa de apărare sau apărarea vicleană în dosarul de fond, deși le revenea sarcina probei conform principiului actori incumbit probatio statuat de art.1169 civil.

Dimpotrivă, în dosarul de fond cu nr.11940/2005 se află delegația de reprezentare a reprezentantului revizuienților, pârâți în acel dosar, care a pus concluzii în fond în sensul respingeri acțiunii în uzucapiune, iar împrejurarea că în acel dosar pârâții nu au formulat întâmpinare, nu este de natură a concluziona lipsa de apărare sau o apărare vicleană pentru a se atrage incidența în cauză a art.322 pct.6 pr.civ. astfel că nici sub acest aspect, cererea de revizuire nu este întemeiată.

Față de cele ce preced, apelul revizuienților se privește ca neîntemeiat, fiind respins de instanța de apel.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, la 29.10.2007, revizuienții Municipiul T prin Primar și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea dosarului la instanța de fond, în vederea judecări fondului cererii, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii judecătorești atacate și rejudecând, în fond, respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire raportat la temeiurile de drept indicate în cuprinsul cererii și, ca o consecință, admiterea cererii de revizuire.

In motivarea recursului lor, revizuienții au arătat că cele două hotărâri sunt nelegale, întrucât ambele instanțe de judecată nu au ținut cont de dispozițiile legale aplicabile în materie și nici de probatoriul administrat, admițând în mod eronat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, raportat la temeiurile de drept a cererii de revizuire, respectiv art.322 pct.5 pr.civ.

S-a subliniat că numita a depus la Primăria Municipiului T în data de 6.12.2006, adresa SC.2006-24783 prin care aceasta a sesizat faptul că a depus prin executor judecătoresc în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001, notificare prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului - grădină, situat în T,-, în suprafață de 885. înscris în CF nr.2579 T, nr.top.13509, sub A 9. Totodată, Primăria Municipiului Taf ost înștiințată cu privire la promovarea revizuirii de către numita împotriva sentinței civile nr.795/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.11940/2005.

Astfel că, în termenul legal prevăzut de art.324 pr.civ. Primăria Municipiului Taf ormulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr.795/25.01.2006.

S-a mai precizat că reprezentantul Primăriei Municipiului Taf ost în mod greșit informat de către Direcția de Patrimoniu, prin adresa SJ 2005 12530/22.12.2005, că pentru terenul în cauză nu a fost depusă notificare în temeiul Legii nr.10/2001, deși în realitate aceasta este înregistrată, dar în notificare, în mod eronat s-a trecut nr.top.13509 și nr.13507.

Revizuienții susțin că această împrejurare a înscrierii eronate în cuprinsul notificării, a numărului topografic, nu poate să împiedice formularea și admiterea cererii de revizuire, din restul actelor anexate notificării rezultând fără dubiu că a revendicat acest teren, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.

In ceea ce privește fondul cererii de revizuire, s-a subliniat că intimata a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând grădina în suprafață de 885. situat în T, str. -, nr.2, fosta - -, înscris în CF nr.2579 T nr.top.13507 și, pe cale de consecință, să se dispună intabularea în CF a dreptului astfel obținut, cu titlu de uzucapiune.

Instanța de fond a reținut că reclamanta este cea care a folosit suprafața de teren în cauză încă din anul 1970, comportându-se ca un adevărat proprietar, exercitând o posesie utilă, neviciată și sub nume de proprietar conform disp.art.1890 și urm. civ.

Prin urmare, instanța a apreciat ca îndeplinite condițiile cerute pentru a opera uzucapiunea și astfel a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând grădina în suprafața de 885. situat în T, str. -, nr.2, fosta - -, înscris în CF nr.2579 T, nr.top. 13507.

Consiliul Local al Municipiului T nu a formulat apel împotriva acestei sentințe având la bază adresele cu nr.SJ.2006-3500/27.03.2006 a Direcției de Patrimoniu - Serviciul Public de Administrare Locuințe și Utilități, adresa nr.SJ.2005-12530/22.12.2005 a Serviciului Administrare Fond Funciar și nr.SJ.2005-12530/22.12.2005 a Direcției Patrimoniu - Serviciul Administrare și Terenuri prin care s-a comunicat faptul că nu a fost depusă revendicare în baza Legii nr.10/2001 pentru imobilul în cauză.

Conform adresei Serviciului Administrare și Terenuri, cu privire la imobilul în speță și descris mai sus, li se comunică faptul că, nu a fost depusă revendicare prin notificare conform prevederilor Legii nr.10/2001, art.21 alin.2 și 3.

La data de 6.12.2006 prin adresa nr.SC.2006-24783 numita a depus la Primăria Municipiului Tos esizare în vederea promovării revizuirii sentinței civile nr.795/25.01.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.11940/2005.

Doar pe această cale și doar atunci, reprezentantului revizuientului care s-a ocupat de litigiul în fața instanțelor judecătorești, i s-a adus la cunoștință faptul că numita cu domiciliul ales în C N,-, prin avocat, a depus prin Executor Judecătoresc în conformitate cu disp.art.21 Legea nr.10/2001, notificare prin care solicită restituirea în natură a imobilului - grădină din B-dul - - nr.2, în suprafață de 885. și înscris în CF nr.2579 T, nr.top.13509, sub A 9.

Prima instanță, în mod eronat a rămas în pronunțare doar pe excepția inadmisibilității cererii, când în realitate reprezentantului revizuientului până la sesizarea persoanei care a revendicat imobilul în baza Legi nr.10/2001, nu i s-a adus la cunoștință faptul că terenul este revendicat pentru a putea mai departe sesiza instanțele judecătorești despre această situație.

S-au criticat și considerentele deciziei civile pronunțată de Tribunalul Timiș, care reține că nu au fost depuse diligențe minime pentru identificarea imobilului și verificarea notificărilor depuse pentru acesta, deși, susțin revizuienții, au făcut toate demersurile necesare în acest sens. Referitor la culpa pentru confuzia creată, au precizat că aceasta nu aparține Primăriei Municipiului T, din moment ce notificatoarea nu a identificat în mod corect nr.top. aferent terenului.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii apelului lor, în principal desființarea hotărârii judecătorești atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond, în vederea judecării fondului cererii, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate și rejudecând pe fond, respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire raportat la temeiurile de drept indicate în cuprinsul cererii și ca o consecință, admiterea cererii de revizuire formulată de către revizuienți.

In drept, au invocat prev.art.304 pct.8 și 9.pr.civilă.

In cauză, la termenul de judecată din 10 decembrie 2007, numita a formulat o cerere de intervenție accesorie, în sprijinul recurenților Statul Român, reprezentat de către Consiliul Local al Municipiului T, și al Primăriei Municipiului T, solicitând admiterea ei principal, și admiterea recursului.

In motivarea cererii de intervenție, intervenienta a precizat că cererea sa este întemeiată, raportat la următoarele împrejurări:

1.Imobilul în litigiu, uzucapat de către intimata, face obiectul notificării formulate de către intervenienta în baza Legii nr.101/2001, în calitate de unică moștenitoare a foștilor proprietari și, imobil asupra căruia Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate în mod abuziv, cu titlul de succesiune vacantă;

2. din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.77/1961, eliberat de notariatul de Stat T la 15 februarie 1961, rezultă că s-a dezbătut succesiunea după defuncta, singurul moștenitor fiind soțul acesteia. Acest înscris l-a obținut de la Arhivele Naționale T în data de 05.11.2007, înscris ce constituie un înscris doveditor în accepțiunea art.322 lit.5 pr.civ. ce nu a putut fi înfățișat de către revizuienți până în prezent dintr-o împrejurare mai presus de voința lor. Inscrisul are forța probantă prin el însuși, a existat la data când s-a pronunțat hotărârea de uzucapiune, nu a putut fi înfățișat în instanță dintr-o împrejurare mai presus de voința părților litigante, este determinant. Acest înscris a fost adus în data de 09.11.2007 la cunoștința reprezentanților Municipiului T;

3. prin sentința civilă nr.4014 din 12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.16766/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că intervenienta este unica moștenitoare acceptantă în condițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, după defunctul, decedat la 06.12.1961.

Intervenienta a mai precizat că, în calitatea sa de persoană îndreptățită, formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, dosarul aflându-se în instrumentare la Primăria Municipiului Din acest punct de vedere, ea arată că înscrisul depus de intimata, în dosarul de uzucapiune, în care se menționează că nimeni nu a depus notificare pentru acest imobil, nu face decât să releve reaua credință a reprezentantului Primăriei Municipiului

Față de cele menționate anterior, intervenienta a precizat că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului Român s-a făcut în mod abuziv, în baza unui titlu nevalabil, cu titlu de succesiune vacantă, deși nu există nici un certificat.

Totodată, în condițiile în care s-a dezbătut succesiunea după defunctul, decedat la data de 6.12.1961, iar prin sentința civilă nr.4014/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a stabilit irevocabil că intervenienta este singura moștenitoare acceptantă, intimata trebuia să se judece în contradictoriu cu ea, nu cu Statul Român.

Pe de altă parte, raportat la faptul că, intervenienta este moștenitoarea ambilor defuncți, a foștilor proprietari tabulari, prin retransmitere, făcând dovada că a acceptat moștenirea acestora în termen, este proprietara bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii. In calitate de moștenitoare legală, a dobândit calitatea de moștenitor și implicit cea de proprietar, în virtutea legii din chiar momentul morții autorilor săi, certificatul de moștenitor (eliberat în dosarul nr.77/1961 și sentința civilă sus-menționată) nu-i atribuie calitatea de moștenitor, ci numai o confirmă.

Raportat la faptul că, actele normative prevăd că, dreptul de proprietate este imprescriptibil și că nu se pierde prin neuz, intervenienta neputând pierde dreptul de proprietate astfel dobândit.

In ceea ce privește interesul în promovarea și susținerea cererii de revizuire, intervenienta a arătat că acesta constă în folosul practic (patrimonial) urmărit prin promovarea acestei cereri, raportat la notificarea depusă la Primăria Municipiului T în temeiul art.21 și urm. din Legea nr.10/2001, prin care ea a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut antecesorilor săi și, imobile desprinse sau aflate în CF col.2579

A mai arătat că interesul său este material și personal, întrucât dorește redobândirea de la Statul Român a tuturor imobilelor pe care acesta le-a preluat în mod abuziv de la antecesorii săi, fapt pe care îl consideră ca fiind și o obligație morală. Interesul său legitim, rezultă implicit din prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, coroborat cu alte texte legale, și nu este în conflict cu legea. Pe de altă parte, interesul său este născut și actual, personal și direct, existând în momentul introducerii acțiunii de către intimata,respectiv a depunerii notificărilor și o privește pe intervenientă personal și nu pe altcineva.

Intervenienta susține că notificările depuse la Primăria T le-a formulat în calitate de persoană îndreptățită în baza art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.101/2001.

Bunurile preluate abuziv de către Statul Român de la antecesorii intervenientei, cu titlu de succesiune vacantă, în baza art.1 lit.c și d din Decretul nr.111/1951 se circumscriu și fac obiectul Legii nr.10/2001.

Admiterea acțiunii în uzucapiune formulată de către intimata este consecința obstrucționării aplicării Legi nr.10/2001 de către reprezentanții desemnați ai Primăriei T față de notificările intervenientei, prin numeroasele piedici pe care i le-au pus acesteia pe parcurs și pe care i le pun și în prezent, constituind o încercare disperată de a legaliza abuzurile săvârșite de către statul comunist și de a da satisfacție omului/oamenilor aservit/aserviți intereselor personale ale conducerilor acestei entități.

Pe fondul cererii de revizuire, a incidentei cazului de revizuire prev. de art.322 pct.5 pr.civ. (singurul caz invocat de Primăria Municipiului T prin cererea de revizuire, inclusiv prin recurs) constituie înscrisuri noi în accepție acestui text de lege următoarele înscrisuri: certificatul de moștenitor nr.77/1961, eliberat de către Notariatul de Stat T la 15 februarie 1061; sentința civilă nr.4014 din 12.04.2006 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosar nr.16766/2005, notificare în baza Legii nr.10/2001; adresa Direcției de Evidență a Persoanelor T nr.-/4.12.2006, din care rezultă că reclamanta se afla pe raza Municipiului T, începând cu anul 1983, primul său domiciliu fiind în T,-,.6, iar pe str.- s-a mutat în anul 1989; adresa Postului de Poliție nr.-/8.02.2007 din care rezultă că, după ce a părăsit localitatea, în urmă cu aproximativ30 de ani, reclamanta intimată a locuit o perioadă în C, iar în prezent locuiește în T; comunicarea Arhivelor Naționale - Sucursala T, din care rezultă că nu dețin certificatul de succesiune vacantă.

Din cuprinsul celor două adrese ale Direcției de Evidență a Populație T și, rezultă împrejurarea imposibilității folosirii terenului în litigiu de către reclamanta intimată, pe o perioadă neîntreruptă de 30 de ani, înscrisuri pe care Primăria T nu le deținea.

In concluzie, dacă instanța de judecată ar fi cunoscut împrejurările de mai sus, s-ar fi oprit asupra unei alte soluții decât cea de admitere a acțiunii, dispunând respingerea cererii de uzucapiune, constatând ca fiind neîntrunite condițiile cerute de art.1890 și urm. civil.

In drept, au fost invocate prev.art.49-56.pr.civ. art.480 și urm. civ. prev. art.135 din Constituția României, Legea nr.213/1998, art.304 pct.5 și 9.pr.civ.

Intervenienta a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei, în temeiul disp.art.244 pct.1 și 2.pr.civ. arătând că suspendarea judecării dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara se impune, întrucât dezlegarea pricinii atârna, în parte de soluția ce se va pronunța în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara nr-, cu termen de judecată la data de 20 februarie 2008, având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.795/25.01.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.11940/2005. Capetele de cerere privesc admiterea cererii de revizuire a hotărârii sus-menționate, desființarea în totalitate a acesteia, în sensul trimiterii cauzei la instanța de fond pentru ca aceasta să se pronunțe și în contradictoriu cu numita, în calitate de revendicatoare a imobilului, respectiv, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimata.

In această cauză, au calitatea de părți, Municipiul T reprezentat prin Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, respectiv.

Cu privire la această cerere de suspendare, instanța a respins-o, întrucât, dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, cu termen de judecată la data de 20 februarie 2008, este identic cu obiect, părți și cauză cu prezenta cerere de revizuire, însă această împrejurare nu constituie un impediment în soluționarea recursului de față. Cu alte cuvinte, nu se impune suspendarea judecării recursului, întrucât nu se regăsește ipoteza reglementată expres de art.244 pct.1 pr.civ. potrivit cu care, instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Prin concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunțare, respectiv la 18 ianuarie 2008, intimata a solicitat respingerea cererii de recurs formulată de Consiliul Local al Municipiului T, precum și respingerea cererii de suspendare formulată de intervenienta.

Intimata a precizat că în ceea ce privește motivele de recurs propriu-zise, instanța de apel în mod temeinic și legal a respins cererea de apel formulată împotriva sentinței civile pronunțată în dosarul nr- ca inadmisibilă, întrucât dispozițiile imperative ale art.322 pct.5 pr.civ. prima situație "dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților", nu sunt întrunite în mod cumulativ, ca o condiție pentru însăși admisibilitatea cererii, după cum a statuat doctrina și practica în materie.

In acest sens, intimata a făcut o expunere pe larg a condițiilor ce trebuiau îndeplinite de "înscrisul" invocat de revizuientă, conform art.322 pct.5 pr.civ. precizând că acestea nu sunt îndeplinite în cauză.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurenții - revizuienți, raportat la dispozițiile art.299, 304 pct.9 și 322 pct.5 pr.civ. Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

La data de 26.08.2005, numita a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Municipiului T, prin Primar, și Consiliului Local al Municipiului T, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând grădina în suprafață de 885. situat în T, str. -, nr.2, fosta - -, înscris în CF nr.2579 T, nr.top.13507 și pe cale de consecință, să se dispună intabularea în CF a dreptului astfel obținut, cu titlu de uzucapiune.

Această stare de fapt însă, nu este cea reală, întrucât, astfel cum rezultă fără dubiu din înscrisul depus la fila 4 dosar de fond, pentru imobilul în litigiu, intervenienta a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, prin Biroul Executorului Judecătoresc din C N, înregistrată la data de 11.02.2002, înaintată spre competentă soluționare Primăriei Municipiului T, împreună cu toate actele doveditoare privind calitatea sa de moștenitoare a fostului proprietar tabular (filele 4-13 dosar fond).

La data de 6.12.2006, prin adresa nr.SC.2006-24783, numita, a depus la sediul Primăriei Municipiului Tos esizare în vederea promovării cererii de revizuire a sentinței civile nr.795/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, cu această ocazie, revizuienta luând cunoștință de faptul că imobilul ce a făcut obiectul cererii de uzucapiune (grădina din-, în suprafață de 885.), era deja revendicat în temeiul Legii nr.10/2001, însă în cuprinsul notificării, a fost consemnat eronat un alt nr.top. 13509, în loc de 13507. Această eroare a dus la situația comunicării instanței de judecată investită cu soluționarea acțiunii civile în uzucapiune, Judecătoria Timișoara, a unei împrejurări nereale, respectiv a faptului că imobilul nu face obiectul vreunei revendicări, deși, așa cum am mai precizat, numita, încă din data de 11.02.2002, a formulat o notificare în baza Legii nr.10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului.

In raport de acest înscris, invocat de revizuienți ca act nou, Curtea apreciază că în mod nelegal cele două instanțe de judecată au reținut că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.322 pct.5 pr.civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

In acest sens, trebuie reținut că notificarea formulată de în temeiul Legii nr.10/2001, prin care solicita expres restituirea în natură a imobilului în litigiu, constituie o împrejurare care, dacă ar fi fost adusă la cunoștința instanței de judecată investită cu cererea de uzucapiune, ar fi prezentat situația reală de fapt și de drept a imobilului, la momentul respectiv.

Este evident că notificarea exista la data pronunțării hotărârii de constatare a uzucapiunii, ea fiind formulată în luna februarie 2002, era înregistrată în evidențele Primăriei Municipiului T - Direcția de Patrimoniu, însă în cuprinsul ei, în mod eronat a fost consemnat nr.top.13509, în loc de 13507, ceea ce a dus la o confuzie privind identificarea imobilului.

Urmare a sesizării formulate la data de 6.12.2006 de către numita, a Primăriei Municipiului T, în sensul existenței notificării în baza Legii nr.10/2001 pentru același imobil cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr.795/25.01.2006, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T au formulat în termen legal, o cerere de revizuire a acestei hotărâri judecătorești, Curtea apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.322 pct.5 pr.civ.

Față de împrejurarea că sentința civilă se ce cere a fi revizuită a fost pronunțată de Judecătoria Timișoara, în temeiul art.299, 304 pct.9 rap. la art.322 pct.5 pr.civ. și 327.pr.civ. Curtea va admite recursul revizuienților, va modifica în totalitate ambele hotărâri, va anula sentința civilă nr.795/25.01.2006 a Judecătoriei Timișoara, și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, pe fond, la această instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare formulată de intervenienta.

Admite recursul declarat de revizuienții Municipiul T, prin Primar, și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.730/A/1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr.4297/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

Modifică în tot ambele hotărâri, în sensul că admite cererea de revizuire, anulează sentința civilă nr.795/25.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.11.940/C/2005 și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, pe fond, la Judecătoria Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2008.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - -

GREFIER,

Red.: MG/ 27.02.2008

Dact. /K/ 2 ex./ 28.02.2008

Inst.fond.: jud.

Inst.apel: jud. ,

Președinte:Marinela Giurgincă
Judecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Rujița

#Judecator Marinela Giurginca

Uzucapiune. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Timisoara