Uzucapiune. Decizia 784/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 784/R/2007
Ședința publică din 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de intervenienții, -, - toți domiciliați - Județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat - intimații pârâți, ambii prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr. 299/A din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 573 din 23 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților intervenienți, -, prezenți, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 389 din 13 decembrie 2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate & și reprezentantul intimaților reclamanți, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 10 mai 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța depusă la dosar fila 23 și timbre judiciare în sumă de 14,85 lei, după care:
Reprezentanții părților, prezenți, nu solicită alte probe.
Instanța, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului reprezentanților părților.
Reprezentantul recurenților intervenienți susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, în principal modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a sentinței civile atacate, iar în subsidiar solicită modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamanți cu privire la uzucapiunea terenului de 208. cu nr. top. nou create, nefiind întrunite condițiile uzucapiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.573/23.04.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești Oașa respins excepția disjungerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și, excepție invocată de av. în reprezentarea reclamanților - și și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților și. Totodată a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și împotriva pârâților și, dispunând dezmembrarea terenului de 1996 mp. înscris în CF 1037, sub nr.top 2375 în trei parcele cu nr.top 2375/1/a de 0089 mp. 2375/1/b de 1101 mp. și 2375/2 de 0806 mp.
S-a dispus dezmembrarea terenului de 1865 mp. înscris în CF 1037, nr.top 2378/2 în două parcele cu nr.top noi 2378/2. de 0117 mp. și 2378/2/b de 1748 mp.
S-a dispus dezmembrarea terenului de 0054 mp. în două parcele cu nr.top noi 2379/a de 0002 mp. și 2379/b de 0052 mp.
S-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri: nr.top nou 2375/1/b de 1101 mp. top nou 2378/2/b de 1748 mp. și top nou 2379/b de 0052 mp.
S-a dispus Serviciului de CF întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului descris mai sus într-o nouă coală de CF, conform celor de mai sus.
S-a constatat că terenul de sub nr.top nou 2375/1/a de 0089 mp. top nou 2379/2 de 0117 mp. și top nou 2379/a de 0002 mp. constituie "drum comun", dobândit în cotă de parte, cu titlu juridic de "uzucapiune" atât de reclamanți, cât și de intervenienți.
S-a dispus Serviciului de CF întabularea dreptului de proprietate atât al reclamanților, cât și al intervenienților în cotă de parte asupra parcelelor ce constituie "drum comun" în CF conform celor de mai sus.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit extrasului CF 1037, proprietari tabulari ai terenului de sub nr.top 2375, 2376, 2379, 2377/1, 2377/2 și 2378/2 sunt pârâții indicați în acțiune.
Intervenienții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului casă de locuit și teren care se află în folosința lor, iar reclamanții prin acțiunea formulată au dorit întabularea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în folosința lor.
Martorii și au arătat că îi cunosc pe reclamanți și i-au cunoscut și pe părinții lor, și, care au avut trei copii, respectiv, - și. și au folosit o suprafață de aproximativ 40 ari în loc. la locul numit sau -, pe acest teren aflându-se casa bătrânească. Pe terenul unde s-a aflat casa bătrânească, reclamantul și-a construit o casă de locuit, suprafața de 40 ari fiind împărțită la cei trei copii. Ulterior, a vândut partea sa numitei -. Reclamantul folosește partea sa din anul 1958, de când s-a căsătorit. Intimata - pe suprafața sa de teren și-a construit o casă de locuit.
Prin sentința civilă nr.225/2001 Judecătoria Negrești Oașa stabilit o servitute de trecere în favoarea intimaților pe o suprafață din terenul aflat în litigiu.
Între părți, de-a lungul anilor au avut loc mai multe litigii cu privire la acea cale de acces constituită ca servitute de trecere în favoarea intimaților, reclamantul, pe calea unei acțiuni în justiție, încercând să modifice traseul servituții de trecere.
Având în vedere că deși reclamantul a folosit de-a lungul anilor terenul pe care l-a primit zestre de la părinții săi, aspect recunoscut și de intervenienți, între părți au existat diferende chiar da natură penală cu privire la servitutea de trecere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea intimaților, instanța de fond a reținut că una din condițiile de admisibilitate a acțiunii a acțiunii pentru constatarea uzucapiunii, respectiv aceea ca posesia să fie pașnică, nu este întrunită. Cu toate acestea, instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, a apreciat cererea reclamanților ca fiind întemeiată și în baza art.1846, 1847, 1848 și 1890 Cod civil, a admis-o conform dispozitivului sentinței atacate, motivat de faptul că terenul aflat în folosința reclamantului a fost folosit o perioadă îndelungată de timp de părinții acestuia, care la căsătoria fiului lor i l-au dat ca zestre, dată de la care a fost folosit de acesta în mod continuu, pașnic și netulburat, fapt recunoscut de către intimați.
În de a stinge litigiul dintre părți cu privire la servitutea de trecere, prima instanță a admis și cererea intervenienților conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, aceasta fiind nelegală și netemeinică, în sensul respingerii în întregime a cererii de intervenție formulată de intervenienți, în principal, iar, în subsidiar, admiterea cererii de disjungere a cererii de intervenție și trimiterea acesteia spre judecată separată de cererea principală, la prima instanță; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 299/A din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost admis apelul declarat de apelanții și, domiciliați în,-, jud.S M împotriva sentinței civile nr.573/2007 al Judecătoriei Negrești Oaș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, domiciliați în,-, jud.S M, citați prin publicitate la ușa instanței și în consecință:
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că:
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intimații-intervenienți, -, -.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Au fost obligați intimații să plătească apelanților 1019 cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, instanța de fond, în mod corect, nu a disjuns cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți de acțiunea principală, având în vedere faptul că stabilirea căii de acces comun, precum și notarea servituții de trecere stabilită prin sent.civ.nr.225/2001 viza același teren cu privire la care apelanții-reclamanți au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Ca atare, cele două cereri au o legătură strânsă prin obiectul dreptului de proprietate reclamat.
Dispozițiile art.55 Cod procedură civilă, care prevede posibilitatea disjungerii cererii de intervenție în interes propriu când judecarea cererii ar fi întârziată nu sunt aplicabile în cauză, întrucât judecarea cererii de intervenție în interes propriu presupune aceleași probe ca și cele necesare soluționării cererii principale, respectiv în cadrul aceleiași expertize topografice pot fi clarificate și lămurite petitele susținute în cadrul celor două cereri.
Motivul invocat pentru justificarea disjungerii cererii de intervenție de către apelant, respectiv că prezenta cauză a fost judecată de același complet care a pronunțat anterior sentința civilă nr.337/2006, care a fost casată și trimisă spre rejudecare, nu este întemeiat, întrucât apelantul la momentul oportun avea posibilitatea formulării unei cereri de recuzare.
Cu privire la criticile formulate pe fond privind cererea de intervenție, tribunalul consideră că acestea sunt întemeiate pentru cele ce urmează:
Din poziția terenurilor care este prezentată în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de exp.topograf, schița nr.2 (fila 149) rezultă că pentru a se ajunge la construcțiile intervenienților se impune trecerea prin terenurile apelanților-reclamanți. Drumul de acces solicitat de către intervenienți se identifică cu servitutea de trecere stabilită conform sent.civ.nr.225/2001 așa cum rezultă din constatarea expertului în cadrul completării la raportul de expertiză (fila 189) conform variantei 1 din expertiză (fila 149) însumând o suprafață de 208 mp. astfel: 89 mp. din nr.top 2378/1, 117 mp. din nr.top 2378/2 și 2 mp. din nr.top 2379, terenuri ce aparțin apelanților-reclamanți. Varianta a doua stabilită reprezintă un nou traseu al servituții.
Prin sentința civilă nr.225/2001 (fila 18 din dosarul de fond) a fost stabilită o servitute de trecere, care a fost identificată în cadrul raportului de expertiză mai sus arătat (varianta I), la cererea pârâților - și, intervenienți în prezenta cauză, în contradictoriu cu apelantul din prezenta cauză, reținând în considerentele sentinței că drumul pe care trec reclamanții și - traversează parcelele nr.top 2375 și 2378/2 înscrise în CF 1037, terenul pârâtului (apelant), terenul reclamanților (intervenienților) fiind un teren înfundat și nu au alte posibilități de ieșire la drumul public. La stabilirea acestei servituți s-a avut în vedere convenția încheiată sub semnătură privată în anul 1971. Această convenție se regăsește la fila 17 din dosarul de fond, fiind încheiat între (apelant) și, acesta din urmă a dat în schimb apelantului 200 mp. teren în schimbul drumului de acces de 100 mp. pe terenul apelantului, în calitate de proprietar al fondului aservit neexistând alte pretenții cu privire la terenuri.
Cum servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr.225/2001 a Judecătoriei Negrești Oașa avut la bază convenția părților, reprezintă o servitute stabilită prin fapta omului, iar servituțile din această categorie pot fi stabilite prin titlu, uzucapiune și destinația proprietarului.
Între părți, cu privire la modul de trecere al intervenienților la construcțiile lor a intervenit o servitute convențională, ca atare nu se poate schimba natura acestuia, solicitând stabilirea servituții prin uzucapiune, lărgind traseul acesteia cu o suprafață de 455 mp. formată din 265 mp. cale de acces lăsată de părinții părților din cei 8800 mp. teren și, respectiv, 190 mp. din terenul intervenienților. traseului poate fi solicitată de titularul dreptului de servitute în situația în care traseul existent nu mai asigură o exploatare corespunzătoare a fondului dominant datorită intervenirii unor împrejurări obiective noi față de cele care au dus la stabilirea servituții anterioare (art.624 Cod civil).
Cu privire la schimbul de teren invocat în apărare de către intimații-intervenienți din cadrul convenției din 1971, mai sus invocată, tribunalul a considerat că cedarea celor 200 mp. teren de către în schimbul drumului de acces a reprezentat o modalitate de despăgubire a proprietarului fondului aservit, compensare ce a fost stabilită cu consimțământul acestuia din urmă.
În privința formării căii de acces reclamate, în suprafață de 455 mp. la dosarul cauzei nu există nici un act din care să rezulte o constituire a acesteia în sensul celor susținute de părți.
Conform disp.art.623 Cod civil, prin uzucapiune pot fi dobândite servituțile continue și aparente. Or, servitutea de trecere nu reprezintă o servitute continuă, ci este una necontinuă și aparentă pentru a cărei exercitare este nevoie de fapta actuală a omului. Ca atare, nu se poate dobândi prin uzucapiune.
Jurisprudența a decis întotdeauna în acest sens (Decizia nr.616/1996 a Curții de Apel Bacău, Decizia nr.295/1997 a Curții de Apel Brașov, Decizia nr.110/1998 a Curții de Apel Iași, Decizia nr.2854/1998 a Curții de Apel Craiova ).
Dobândirea unei servituți prin uzucapiune în condițiile art.623 cod civil presupune o posesie utilă de 30 de ani în condițiile art.1847 Cod civil. Termenul invocat de părți ca fiind al începerii prescripției achizitive este situat anterior anului 1962, respectiv 1968.
Pentru a determina momentul curgerii termenului de prescripție achizitivă este necesară stabilirea conținutului servituții, respectiv a semnelor exterioare, fiind vorba de o servitute de trecere care este una aparentă, termenul începe să curgă de la data îndeplinirii lucrărilor necesare privind stabilirea traseului, ori în prezenta cauză, din probele dosarului, nu rezultă că s-a stabilit servitutea stricto senssu nici anterior anului 1962 și nici în anul 1968 (fila 41 din dosarul de fond).
Servitutea de trecere fiind o servitute necontinuă manifestarea exterioară a acesteia reprezintă acte de toleranță, care exclud o posesie utilă în sensul disp.art.1847 Cod civil raportat la art.1853 Cod civil, astfel posesia în astfel de situații nu este exercitată sub nume de proprietar.
În cadrul termenului de prescripție achizitivă invocat de către părți în anul 1971 intervenit convenția mai sus invocată cu privire la modul de stabilire a prezentei servituți. Dobândirea unui mod mai larg de servitute prin uzucapiune, cum se urmărește în speță, pentru suprafața de 455 mp. pe lângă 100 mp. servitute dobândită prin convenție, în baza sentinței civile nr.225/2001, nu poate exista, fiindcă dobândirea unui supliment de servitute față de cea stabilită prin titlu, reprezintă de fapt o nouă servitute, care este supusă acelorași reguli de dobândire ca și servitutea inițială și dobândirea servituții suplimentare prin uzucapiune este permisă în situația în care întreaga servitute este susceptibilă de uzucapiune. Or, în speță, este vorba de o servitute de trecere convențională, necontinuă și aparentă, dobândirea unei astfel de servituți necontinue prin uzucapiune este prohibită de lege.
Pentru aceste motive, tribunalul a considerat că cererea de intervenție este neîntemeiată.
Cu privire la încălcarea excepției autorității lucrului judecat de către instanța de fond prin soluția pronunțată raportat la dispozitivul sentinței civile nr.225/2001, tribunalul a considerat că această excepție nu este întemeiată întrucât în cadrul procesului soluționat prin sentința mai sus invocată modul de constituire a servituții a fost unul convențional, având la bază convenția părților din 1971, iar în prezenta cauză s-a solicitat modificarea servituții de trecere prin obținerea unei căi de acces care să includă și traseul avut în vedere prin sentința mai sus arătată prin uzucapiune, care reprezintă un alt temei și mod de dobândire a servituții, respectiv a căii de acces, astfel încât cauza fiind diferită în cele două procese, nu sunt îndeplinite disp.art.1201 Cod civil.
Împotriva deciziei, intervenienții au declarat recurs solicitând, în principal, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea hotărârii, inclusiv a sentinței pronunțată în cauză, în sensul respingerii acțiunii reclamanților în ceea ce privește parcelele cu nr. top. 2375/1/a, 2379/2 și 2379/a sau, cu o variantă alternativă, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
În dezvoltarea motivelor invocate recurenții apreciază nelegalitatea hotărârii apreciind că trebuie recunoscută o echivalentă a regimului juridic al celor trei parcele în favoarea reclamanților și ai intervenienților, ori dacă instanța a considerat că intervenienții nu pot dobândi prin uzucapiune servitutea de trecere din discuție, atunci nici reclamanții nu puteau dobândi acest drept.
Mai arată recurenții intervenienți faptul că în urma admiterii apelului reclamanților hotărârea nu poate fi pusă practic în executare.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului apreciind că sub aspectul cererii privind respingerea acțiunii, aceasta este inadmisibilă deoarece intervenienții nu au declarat apel, iar celelalte cereri sunt neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că apărările formulate de intimați sunt corecte, recursul nefiind întemeiat.
Astfel, este corectă afirmația că intervenienții nu au declarat apel, astfel încât ei nu mai pot solicita în prezent respingerea acțiunii reclamanților pentru cele trei parcele în discuție.
Dar și dacă ar fi discutabilă această afirmație, în condițiile în care s-ar putea argumenta că interesul de a promova calea de atac a rezultat imediat și direct din soluția tribunalului, care păstrând soluția de admitere a acțiunii, a respins doar cererea de intervenție, se constată că oricum intervenienții ar fi avut interesul să formuleze apel, sau măcar să adere la apelul reclamanților, pentru a pune în discuție titlul cu care servitutea a fost dobândită, servitutea propriu zisă fiind constituită de regulă prin convenția părților, ori intervenienții invocă o convenție încheiată de proprietarii din momentul respectiv ai terenului din litigiu.
Argumentul potrivit căruia în cazul în care în măsura în care intervenienții nu puteau obține servitutea de trecere prin uzucapiune, nici reclamanții nu puteau, este un silogism, deoarece reclamanții au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, caz în care nu există necesitatea caracterului continuu al exercitării posesiei, acest caracter fiind prezumat prin raportare la posesia utilă exercitată asupra parcelelor în integralitatea lor.
Nu subzistă nici critica potrivit căreia hotărârea nu va putea fi executată, deoarece fiind denaturată intervenția, se va constata că reclamanții au dobândit pur și simplu proprietatea parcelelor respective, neavând nevoie de o servitute de trecere pe propriul lor teren.
Pentru toate cele arătate instanța va respinge recursul ca neîntemeiat, în temeiul dis part. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, iar potrivit art. 274 cod pr. civilă instanța îi va obliga pe recurenți în favoarea intimaților la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de intervenienții, -, - toți domiciliați - Județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat - intimații pârâți, ambii prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr. 299/A din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.CD
30.05.2008.
Jud fond
Jud apel - IM.
Dact IM/2 ex./30.05.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
