Uzucapiune. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 883/
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 42/Ap din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 525/7.05.2008 a Judecătoriei Zărneștis -a admis cererea formulată și completată de reclamanții și ambii domiciliați în,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în Z,-, jud.B, și -prin mandatar, ambele domiciliate în Z,-, jud.B și, în consecință:
A constatat că reclamanții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr.174-, nr. top.590 și în CF nr.1587-, nr.top.591.
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.18/ 9.03.2005, emis de BNP, respectiv a încheierii de rectificare nr.795/5.04.2005.constată nulitatea absolută a actului de partaj succesoral intervenit între pârâte, în ceea ce privește imobilele mai sus identificate.
A dispus radierea din CF nr.174, nr. top.590 și în CF nr.1587-, nr.top.591 a dreptului de proprietate al pârâtei, dobândit prin moștenire și partaj, și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu de uzucapiune.
A obligat pârâții să le plătească reclamanților suma de 2572 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Atât în întâmpinare, cât și în răspunsul la interogatoriul propus de către reclamanți, pârâtele au arătat că, într-adevăr, nu i-au tulburat în posesie pe reclamanți, aceasta însă numai pentru că între părți a existat o înțelegere privind efectuarea unui schimb de terenuri, înțelegere perfectată în anul 1991 și în baza căreia pârâtele au intrat efectiv în posesia unui teren ce le aparținea reclamanților, folosindu-l până în anul 2007, când reclamanții le-au interzis să mai folosească acest teren.
S-ar părea, așadar că ne aflăm în fața unei promisiuni bilaterale având ca obiect schimbul a două terenuri, ce urma a se perfecta la data când atât reclamanții, cât și pârâtele ar fi devenit proprietari ai terenurilor ce au făcut obiectul promisiunii de schimb.
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1938, respectiv că reclamanții au dovedit că au exercitat asupra imobilului în litigiu o posesie utilă ("în condițiile legii"), timp de peste douăzeci de ani de la moartea proprietarilor înscriși în cartea funciară la data când au promovat acțiunea ( a decedat în anul 1972, iar în ceea ce o privește pe cealaltă proprietară tabulară - - care este mama celei dintâi, decesul acesteia urmează a fi prezumat, de vreme ce în anul 1903 s-a căsătorit, iar în anul 1909 devenit proprietară tabulară, astfel că, în lipsa oricărei mențiuni, la începutul anilor 900 era deja majoră - filele 18, 25 și 27).
Împrejurarea că pârâtele au plătit impozitul la zi pentru imobil (dar și aceasta, abia la data de 08.03.2005, adică chiar înainte cu o zi de data eliberării certificatului de moștenitor) nu are nici o relevanță în speță, dat fiind că legea nu condiționează dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de plata acestui impozit, fiind suficient ca cel ce folosește imobilul să se comporte ca un adevărat proprietar al acestuia. Or, reclamanții, respectiv autorii acestora s-au comportat ca niște adevărați proprietari ai terenului în litigiu, construindu-și pe acest teren casa (astfel cum este aceasta identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză), casă în care reclamanții locuiesc și în prezent.
Ca urmare a apelului declarat de pârâții, și, Tribunalul Brașov, prin decizia nr. 42/16.02.2009 a respins apelul pârâtelor
Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că uzucapiunea extratabulară reglementată de art. 28 al Legii 115/1938 prevede că posesorul unui imobil care l- posedat în condițiile legii timp de 20 de ani de la moartea proprietarului de carte funciară, poate cere întabularea dreptului în favoarea sa, cu titlu de uzucapiune.
In cazul uzucapiunii extratabulare, efectele se produc retroactiv, de la data începerii posesiunii, dreptul de proprietate fiind dobândit înaintea înscrierii lui în cartea funciara.
Prin urmare, la momentul emiterii certificatului de moștenitor, condițiile prevăzute de art. 28 din DL 115/1938 erau îndeplinite, instanța putând doar sa constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Este nefondata susținerea apelanților, in sensul ca posesia intimaților reclamanți nu a fost sub nume de proprietar, întrucât a început după intrarea in vigoare a Lg. 58/1974, prin care (art. 30) s-a instituit interdicția înstrăinării terenurilor prin acte juridice.
Prin decizia pronunțata in recursul in interesul legii nr. 4/2006 a ICCJ, s-a statuat ca, prin dispozițiile Lg. 58/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, spre a li se transforma natura sau destinația legala, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere si dobândire a acestora, astfel ca legea anterior menționată, nu poate fi invocata ca la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, termenul de prescripție achizitiva curgând si pentru perioada in care aceasta lege a fost in vigoare.
Potrivit adreselor nr. 3345/07.03.2005 (fila 68) si nr. 12913/21.09.2005 (fila 72) emise de Primaria Orasului Z, terenul in litigiu nu a făcut obiectul Lg. 18/1991 astfel ca, in mod eronat au apreciat apelanții ca intimații reclamanți ar fi putut urma procedura instituita de acest act normativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, și criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea hotărârilor judecătorești pronunțate de cele două instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți
Recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că reclamanții nu se puteau prevala de o posesie utilă, aptă de a dobândi dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă, cât timp au primit terenul la schimb, de la. ca urmare a comasării. Posesia sub nume de proprietar nu poate fi considerată neîntreruptă, față de faptul că, în anul 1992 au dat la schimb un alt teren, iar în anul 1999 s-a condiționat continuarea posesiei de perfectarea schimbului de proprietăți.
Proprietarii de CF ai suprafeței de teren nu au abandonat bunul, nu au rămas în pasivitate imputabilă, ci dimpotrivă, au fost deposedați abuziv de proprietatea lor, de către vechiul regim, iar abuzul nu poate constitui temei pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru a fi invocată uzucapiunea în regim de carte funciară, printre alte condiții necesar a fi întrunite, posesia trebuie să fie utilă și aptă de a duce la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă după scurgerea perioadei de timp prevăzute de lege, în condițiile D-L 115/1938.
Prin decizia IV/16 ianuarie 2006 a ÎCCJ s-a tranșat nu în legătură cu premisa analizei prescripției, ci s-a stabilit doar că legile 58 și 59 /1974 nu au întrerupt cursul prescripției. Prevederile deciziei menționate nu au legătură cu speța.
Reclamanții nu pot invoca o posesie netabulară și în nume de proprietar, cât timp în anul 1991, părțile au convenit să reglementeze legal schimbul de terenuri determinat de comasarea efectuată de CAP
În loc să urmeze procedura instituită de Legea 18/1991 pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor intrate în perimetrul CAP Z, ca urmare a procesului de comasare, reclamanții au apelat la uzucapiune dobândind ilicit, împotriva prevederilor art. 8 din aceeași lege, suprafețele folosite anterior anului 1990, de CAP
Problema prescripției achizitive nici nu se pune, câtă vreme premisa de la care se analizează, aceea a pasivității imputabile proprietarilor deposedați nu este îndeplinită pentru a opera această sancțiune, împotriva foștilor proprietari.
Respingerea acțiunii, având ca obiect uzucapiunea, impune ca o consecință și respingerea capetelor de cerere privind nulitatea certificatului de moștenitor nr. 18/2005 și a încheierii de rectificare nr. 795/2005, precum și a actului de partaj succesoral.
Reclamantele au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii atacate.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs și temeiul de drept invocat, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Criticile invocate de recurentele pârâte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită D-L- 115/1938 și a deciziei civile nr. 86/13 decembrie 2007 a ÎCCJ
Prin decizia civilă nr. 86 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul Decretului Lege nr. 115/1938 acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată în exclusivitate de prevederile acestui decret chiar și după data intrării în vigoare a Legii 7/1996.
În timp legea veche ( D-L- 115/1938) ultraactivează în întregul ei, acțiunea sa neputând înceta decât în momentul fixat de legiuitor.
În speță, fiind vorba de o regiune supusă regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea se circumscrie dispoziției art. 28, potrivit căreia " cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară va putea cere înscrierea dreptului uzucapat".
Această prescripție achizitivă are loc numai în cazurile în care nu sunt moștenitori legali sau testamentari care să fi acceptat succesiunea în mod expres sau tacit și astfel să fi devenit proprietari indiferent de întabularea dreptului lor de proprietate.
Faptul posesiunii, ca fundament al prescripției achizitive, nu este demonstrat în condițiile prevăzute de art. 28 din actul normativ menționat întrucât recurenții pârâți în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, au dezbătut succesiunea asupra terenurilor din litigiu, au încheiat acte de partaj voluntar și și-au înscris dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară.
În circumstanțele concrete menționate de intimații reclamanți, sub aspectul începerii prescripției și al exclusivității posesiei începute din anul 1962 de către antecesori și continuată de reclamanți din 1982, se constată că posesia exercitată, nu este utilă.
de la care se pleacă, aceea a pasivității imputabile foștilor proprietari deposedați, nu este îndeplinită câtă vreme antecesorii recurentelor pârâte au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile în discuție, conform Legii nr. 18/1991.
Adeverințele eliberate de către Primăria Orașului Z, evidențiază faptul că terenul în litigiu a făcut obiectul unui schimb, că această suprafață se regăsește în prezent în suprafața de teren comasată - motiv pentru care nu a făcut obiectul Legii 18/1991 - și în posesia reclamanților.
Întrucât comasarea nu ar putea constitui temei pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafețelor predate intimaților reclamanți, aceștia nu puteau exercita o posesie decât cu titlu precar. Ori, deținătorul precar nu poate uzucapa prin nici o curgere de timp, căci precaritatea este un viciu perpetuu.
Esențială este însă împrejurarea, neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 28 din D-L 115/1938 care ar putea legitima prescripția achizitivă, ca urmare a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea moștenitorilor, înscriere care garantează existența dreptului real de proprietate.
Decizia civilă nr. IV/2006 a ÎCCJ, nu are legătură cu prezenta cauză, deoarece prevederile acestei decizii nu au tranșat în legătură cu premisa analizei prescripției ci s-a stabilit doar că Legile 58 și 59/1974 nu au întrerupt cursul prescripției.
Având în vedere temeiurile de drept și considerentele juridice pentru care s-a reținut că cererea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este întemeiată, imobilele care au făcut obiectul litigiului rămân în patrimoniul proprietarilor înscriși în cartea funciară, în baza unor acte juridice valabil încheiate.
Împrejurarea relevată prin adresele comunicate de Orașul Z prin Primar, în sensul că suprafețele de teren înscrise în CF 174 și CF 1587 nu fac obiectul Legii 18/1991, confirmă susținerile recurentelor cu privire la existența acestor imobile în circuitul civil, dar infirmă totodată susținerile intimaților reclamanți întemeiate pe lipsa obiectului material.
Față de considerentele menționate mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, hotărârile judecătorești atacate modificate în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții și, ca fiind nelegală și netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele pârâte, și împotriva deciziei civile nr. 42/16.02.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâtele, și împotriva sentinței civile nr. 525/7.05.2008 a Judecătoriei Brașov pe care o schimbă în tot și în consecință:
Respinge acțiunea formulată și completată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtele, și prin mandatar.
Înlătură dispoziția din sentință cu privire la obligația pârâților de plată a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător ptr. - plecată în concediu legal semnează Președinte Instanță |
Grefier, - - |
red CJ 14.07.2009
Dact AG 17.07.09/ 3 ex
Jud fond
Jud apel /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu
