Uzucapiune. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 392/3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în-, județul C, intimații reclamanți și, domiciliați în C,-, - 10,. B,. 59, județul C și, domiciliată în C,-, - 1,. D,. 42, județul C, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 61401/22.09.2009, pe care o depune la dosar, pentru intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 61835/15.02.2010, pe care o depune la dosar și intimații reclamanți, - și, personal.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat, după care:
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanța seria nr. CT - PJ/27.01.2010 în sumă de 1.718,60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 278. situat în C,-, județul C, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani și joncțiunea posesiilor, fără cheltuieli de judecată. Face un scurt istoric al speței. Arată că din Decizia nr. 2596/28.03.1958 rezultă că autorului reclamantei i s-a atribuit un teren în suprafață de 300. pentru construirea unei locuințe și nicidecum că acest teren ar fi fost atribuit în folosință veșnică acestuia de către Sfatul Popular al orașului Apreciază că în mod eronat s-a interpretat și consemnat în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/1966 faptul că a trecut asupra cumpărătorilor și dreptul de folosință veșnică a întregului lot, pe care se află construită casa, eroare ce a fost preluată și în dispozitivele instanțelor de fond și apel, considerându-se, în mod greșit, că posesia exercitată a fost pentru altul și că durata prevăzută de art. 1890 cod civil pentru a interveni uzucapiunea nu este îndeplinită. - arată că încă din anul 1966, reclamanta a exercitat asupra terenului în litigiu o posesie continuă, netulburată, pașnică, utilă, neviciată, neîntreruptă și sub nume de proprietar, a achitat taxele și impozitele aferente terenului și construcțiilor edificate pe acesta, locuind și în prezent în imobil. Învederează că suprafața de teren de 278. se află sub aceeași împrejmuire cu cealaltă suprafață de teren deținută de reclamantă din 1966.
Apărătorul intimaților pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 1951/15.02.2010. Arată că decizia instanței de apel este legală și temeinică. Apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 1853 Cod civil, care dispune că: " ctele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari, etc. sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său", reclamanta a exercitat asupra terenului o posesie cu îngăduința adevăratului proprietar. Consideră că reclamanta deține terenul în folosință veșnică și nu în proprietate, așa cum se stipulează art. 1 din Decretul nr. 493/1954, respectiv " omitetele executive ale sfaturilor populare sunt autorizate să atribuie, gratuit, în folosință veșnică, parcele de terenuri necesare construirii de locuințe pe baza cooperării între locatari, precum și pentru construcția de locuințe individuale, muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor din orașe și comune, membrilor gospodăriilor agricole colective, învățătorilor, medicilor și personalului sanitar de la sate, dacă toți aceștia nu au asemenea terenuri și pot, prin mijloacele lor, să-și construiască locuințe proprii fără a avea nevoie de credite de stat și dacă sunt angajați în localitatea respectivă sau în apropierea ei".
Intimații reclamanți, - și, având, pe rând, cuvântul, solicită admiterea recursului, arătând că proprietatea reclamantei, de când cunosc ei, a fost întotdeauna așa cum este în prezent.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 392/3.09.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2751/16.02.2009 a Judecătoriei Constanța, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUN. C, MUNICIPIUL C și intimații reclamanți, și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/28.01.1966 la notariatul de Stat al Regiunii D, numiții și au vândut defunctului și reclamantei o casă compusă din trei camere, marchiză și, construită pe terenul în suprafață de 300 mp reprezentând lotul nr. 2 din careul 454, situat în C-.
Conform clauzelor contractuale, concomitent cu vânzarea casei a trecut asupra cumpărătorilor și dreptul de folosință veșnică al întregului lot pe care se afla construită casa vândută.
La 25 mai 1988 decedat numitul, calitate de succesori legali având, conform certificatului de moștenitor nr. 969/12.08.1988 la Notariatul de Stat Județean C, și; la 19.08.1990 a decedat și, calitate de moștenitori având, conform certificatului nr.93/13.09.2005 emis de, și --.
Instanța de apel a reținut că terenul deținut de reclamanți în folosință veșnică a fost atribuit reclamantelor, și defunctului în proprietate în anul 1993, prin Decizia nr. 90/09.07.1993 emisă de Consiliul Județean Imobilul în litigiu a fost identificat în urma administrării unei expertize tehnice imobiliare, ca fiind situat în continuarea terenului deținut de reclamanți în folosință până în anul 1993 și în proprietate în prezent, aspect recunoscut, de altfel și de reclamanți prin cererea formulată.
În baza probelor administrate și a criticilor formulate în apel, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 1837, art. 1846 și 1847 Cod civil, întrucât eținând cu titlu precar imobilul - teren in suprafață de 300 mp, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/28.01.1966 la Notariatul de Stat al Regiunii D, reclamanții nu pot susține că au început o posesie pentru sine cu privire la terenul ce face obiectul cauzei, pentru ca prin simpla extindere a folosinței asupra unui imobil despre care cunoșteau că nu le aparține, se pot considera titulari ai dreptului referitor la bunul aflat în stăpânire. Posesia începută prin extinderea folosinței nu poate fi caracterizată ca o posesie pentru sine, sub nume de proprietar, ci ca o posesie exercitată pentru altul, în speță pentru adevăratul proprietar.
Preluând motivația instanței de fond, Tribunalul Constanțaa arătat că este real că prin Decizia nr. 90/09.07.1993 emisă de Consiliul Județean C emisă de Consiliul Județean C s-a atribuit reclamantei în proprietate terenul în suprafață de 300 mp.; prin urmare, doar de la această dată reclamanta a început să exercite o posesie utilă, pentru sine, sub nume de proprietar, astfel că raportat la data emiterii acestei decizii (09.07.1993), condiția duratei reglementată de art. 1890 cod civil pentru a interveni uzucapiunea, nu este îndeplinită.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen legal, recurenta reclamantă, care a criticat decizia pronunțată în apel prin prisma disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod proc. civilă, arătând că este identică sub aspectul considerentelor, celei pronunțate de instanța de fond.
Recurenta a arătat că pe calea acțiunii în constatare se poate obține o hotărâre judecătorească prin care să se recunoască și să i se consolideze proprietarului unui bun, dreptul dobândit asupra acestuia.
S-a arătat că în mod eronat a fost interpretat conținutul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/1966, în sensul că s-a trecut asupra cumpărătorilor și dreptul de folosință veșnică al întregului lot pe care se afla construită casa. Această eroare a fost preluată în ambele hotărâri, considerându-se că posesia a fost exercitată pentru altul și că durata reglementată prin art. 1890 cod civil pentru a interveni uzucapiunea nu este împlinită.
Recurenta a arătat că posesia începută asupra acestui bun a început încă din anul 1966, că această posesie s-a realizat în mod continuu, netulburat, pașnic și sub nume de proprietar asupra întregii suprafețe de teren, inclusiv cât privește cei 278 mp, partea locuind și în prezent în acest imobil; în toată această perioadă au fost achitate taxele și impozitele aferente acestui imobil - teren și construcție.
Recurenta a criticat faptul că instanțele nu au avut în vedere depozițiile martorilor audiați, care au arătat că nu au cunoștință de existența altui posesor al terenului și care atestă, în opinia sa, caracterul public și sub nume de proprietar al recurentei.
S-a criticat și împrejurarea neluării în considerare a structurii și amplasamentului terenului în litigiu, anume, că suprafața de 278 mp se află împrejmuită cu restul proprietății deținute din anul 1966, că terenul menționat se află amplasat în continuarea celui deținut cu titlu valabil, fiind încadrat de proprietăți private și fără cale de acces, pe latura de SE fiind mărginit de malul abrupt al Portului
Recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 1847 și urm. Cod civil, apreciind că în pofida probelor administrate, instanțele au reținut în mod eronat că este vorba doar despre o detenție precară. Recurenta și autorii săi au avutanimus dominifață de acest teren, manifestându-se ca adevărați proprietari, îngrădind și folosindu-l fără a fi deranjați în posesie de terți.
S-a solicitat, în consecință, admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 278 mp ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani și joncțiunea posesiilor.
Analizând criticile de nelegalitate ale deciziei recurate, se va reține că recursul este fondat.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au apreciat că în speță nu este îndeplinită cerința unei posesii utile, manifestate pe o perioadă de cel puțin 30 de ani, al cărei exercițiu neviciat și netulburat să o invertească într-un veritabil drept de proprietate, fără a se observa faptul că terenul de 278 mp s-a aflat în același perimetru cu terenul primit în folosință, delimitat încă din anul 1966 prin gardul proprietății soților și pentru care nu s-au exercitat acte de tulburare din partea terților.
Împrejurarea că prin Decizia nr. 90/9.07.1993 a Consiliului Județean Caf ost trecută în proprietatea reclamanților suprafața de 300 mp consemnată în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/28.01.1966 atestă doar deținerea în temeiul unui titlu a suprafeței menționate, nu și lipsa posesiei utile pentru terenul pentru care se invocă uzucapiunea și pentru care nu s-a dovedit că nu a existat animus possidendi.
Afirmația potrivit căreia doar de la data emiterii actului administrativ reclamanta a început să exercite o posesie utilă, pentru sine și sub nume de proprietar vine în contradicție cu materialul probator administrat și se fundamentează pe premisa greșită a invertirii unei detenții simple ( apreciate ca atare de instanța de apel ) într-o posesie cu caracterele necesare dobândirii dreptului de proprietate, fără a se analiza în ce măsură emiterea deciziei autorității locale permite această ipoteză.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în speță sunt întrunite condițiile dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, în raport de disp. art. 312 al. 1 cod proc. civilă va fi admis recursul și va fi modificată în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea și constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeței de 278. situată în-, județul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 392/3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în-, județul C, intimații reclamanți și, domiciliați în C,-, - 10,. B,. 59, județul C și, domiciliată în C,-, - 1,. D,. 42, județul
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul, schimbă în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea și constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeței de 300. situată în lotul nr. 2, careul 454, C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
jud.
4 ex./ 2.03.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
