Uzucapiune. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- - Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 920/R/2009
Ședința publică din 13 mai
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți, domiciliat în nr. 5, județul B, G, domiciliat în nr. 236, județul B, domiciliată în nr. 51, județul B, domiciliată în nr. 40, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în Pietroasa nr. 212, județul B și intimații pârâți, domiciliată în nr. 151, județul B, domiciliată în nr. 130, județul B, domiciliată în,-, Bl.5,.26, județul B, domiciliat în,str. - nr. 5,.5,.12, județul B și G cu domiciliul necunoscut mpotriva deciziei civile nr. 330/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1339 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș; având ca obiect: uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- av., în reprezentarea recurenților pârâți ( prezent), a( lipsă), în baza împuternicirii avocațiale nr. 37 din 28 noiembrie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual
- av. în substituirea av., în reprezentarea intimaților reclamanți ( ambii lipsă), în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 30 din 13 mai 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual
lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 20 lei achitată conform chitanței nr. - din 25 noiembrie 2008 eliberată de Trezoreria O și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți și a solicită în principal, admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanța de fond, în subsidiar, admiterea recursului, desființarea în întregime a hotărârii atacate și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțate de Judecătoria Beiuș.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat atât în ceea ce privește solicitarea principală cât și cea subsidiară, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1339 din 25 octombrie 2007, Judecătoria Beiușa admis în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâților, G, și G, a constatat că masa succesorală rămasă înu rma defunctei decedată la 28 ianuarie 2004 se compune din imobilul cu nr. top. 867, 864/2 din CF 123 și nr. top. 2071 din CF 517, toate în cotă de părți, la această masă succesorală având vocație succesorală cei doi reclamanți, în cote egale, în calitate de legatari universali.
S-a dispus întabularea dreptului în Cartea Funciară.
Pârâții, G, au fost obligați la plata sumei de 168 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Imobilele din litigiu au format în parte proprietatea tabulară a defunctei asupra cotei de parte, terenurile provenind de la părinții săi au fost folosite pașnic, public și sub nume de proprietar peste 60 de ani, dar întrucât în anul 1982 când s-a înscris dreptul său de proprietate în cotă de parte din aceste terenuri cu titlul de moștenire, reclamanta nu s-a opus la aceste înscrieri și nu a atacat, a apreciat că prin testament nu putea dispune decât de această cotă de proprietate, care se afla întabulată pe numele său.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal, timbrat cu taxa de timbru aferentă reclamanții și, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate și stabilirea unui drept de proprietate cu titlul de succesiune, uzucapiune asupra imobilelor cu nr. top.867 și 864/2 din Cf 123, respectiv asupra imobilului cu nr. top.2071 înscris în Cf 517, totodată a se constata că masa succesorală rămasă în urma defunctei se compune din imobilele m cu nr. top. 867, 864/2 și 2071, vocație succesorală la această masă având reclamanții în cotă de 1/1 în calitate de legatari universali, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 330/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții și în contradictoriu cu intimații -, G, și G împotriva sentinței civile nr. 1339 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care schimbat-o în parte, în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților -, G, și G și în consecință:
A constatat că defuncta a dobândit cu titlu de uzucapiune un drept de proprietate în cotă de din următoarele imobile: nr. top. 867 în suprafață de 255 mp. înscris în CF 123, nr. top.864/2 în suprafață de 1604 mp. înscris în CF 123 și nr. top. 2071 în suprafață de 4.647 mp. înscris în CF 517 și dispune întabularea dreptului de proprietate al defunctei în CF.
A constatat că masa succesorală rămasă în urma def. decedată la data de 28 ianuarie 2004 se compune din imobilele în natură teren cu nr. top. 867 în suprafață de 255 mp. nr.. 864/2 în suprafață de 1604 mp. înscris în CF 123 precum și nr. top. 2071 în suprafață de 4647 mp. înscris în CF 517 în cotă de 1/1 parte.
A constatat că vocație succesorală la succesiunea defunctei o au reclamanții și, în cote egale, în calitate de moștenitori testamentari și dispune întabularea dreptului în Cf.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
A obligat intimații, G, și la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 220 lei în favoarea apelanților.
Din considerentele deciziei se reține din probele administrate în dosar, declarația martorului că antecesoarea reclamanților, numita împreună cu reclamanții au folosit imobilul în litigiu, respectiv întreg terenul cuprins în nr. top. 867 în suprafață de 255 mp. și 864/2 în suprafață de 1604 mp. înscris în CF 123, precum și nr. top. 2071 în suprafață de 4.647 mp. înscris în CF 517, timp de peste 60 de ani neîntrerupt și fără să fie tulburați în posesie.
Declarația martorului sus arătat referitoare la durata posesiei exercitate de antecesoarea în drepturi a reclamanților este confirmată de pârâții și care în ședința publică din 13 septembrie 2007 au arătat că nu se opun admiterii acțiunii, recunoscând astfel im plicit starea de fapt expusă de reclamanți în motivarea acțiunii, respectiv posesia pașnică, utilă și sub nume de proprietar exercitată de părți pe o perioadă de peste 60 de ani.
Or, calculând o perioadă mai mare de 60 de ani, în raport de data declarației dată de martorul - octombrie 2007, instanța va trage concluzia că momentul începător al prescripției se situează înainte de anul 1947, respectiv înainte de intrarea în vigoare a Decretului 115/1938, care a fost pus în aplicare prin Legea 241/1947.
Astfel, în perioada 1943- 1947, prescripția începută sub imperiul legilor locale era de 30 de ani sau după caz de 32 de ani, iar cea începută după anul 1943 era guvernată de Codul Civil extins.
Atât Legea 389/1943, cât și Legea 241/1947 au prevăzut că prescripțiile începute înainte de punerea în aplicare a acestor legi să fie cârmuite de dispozițiile legii sub care au început.
Așa fiind, reținând că terenul în litigiu nu a fost cooperativizat, că posesia exercitată de antecesoarea în drepturi a reclamanților a început înainte de intrarea în vigoare a Decretului 113/1938 și a durat până la decesul acesteia respectiv anul 2004, fiind dovedită și folosința pașnică, utilă și sub num,e de proprietar a defunctei cu privire la teren, instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1847 cod civil pentru dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra cotei de părți din imobil.
Este de observat că și pârâții și, în ședința publică din 13 septembrie 2007 au recunoscut folosința îndelungată și netulburată a defunctei asupra terenului în litigiu, iar întabularea dreptului intimaților în anul 12982 în Cartea Funciară nu reprezintă un act începător de executare care să ducă la întreruperea prescripției, ori la pierderea folosinței bunului de către posesor.
Întrucât principalul efect al uzucapiunii este de a transforma, cu efect retroactiv, pe posesor în titular al dreptului de proprietate, se va constata că și cota de din i,mobilul în litigiu face parte din masa succesorală rămasă în urma defunctei decedată la data de 28 ianuarie 2004, alături de cota de parte dobândită prin moștenire, vocație succesorală la moștenire având cei doi reclamanți în cote egale, în calitate de legatari universali.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, G, și solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei apelate, în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerea hotărârii date de către prima instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenții că reclamanții nu se pot prevala de dispozițiile Codului civil pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, invocând în acest sens Decizia nr. 86/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai arată că posesia reclamanților nu a fost o posesie utilă, în condițiile în care aceasta a exercitat numai elementul corpus asupra imobilului, lipsind elementul animus. Astfel prin întabularea acestora în anul 1982 în cote părți, apoi a transmițătorilor proprietății unuia dintre coproprietari, exercitării faptice a folosinței defunctei, nu i-a aparținut intenția de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine sub nume de proprietar, ori în calitate de titular al unui drept real.
În ceea ce privește succesiunea se arată că, fiind un capăt de cerere accesoriu acesta nu poate opera asupra întregului imobil, ci doar asupra cotei de părți din moștenire.
Prin întâmpinare intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Prin scriptul intitulat concluzii scrise depus la fila 38 din dosarul de recurs, recurenții au solicitat în principal, casarea deciziei și desființarea sentinței apelate cu trimitere a cauzei spre rejudecare la primă instanță, subliind recurenții în susținerea acestei cereri, faptul că instanța a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu pârâtul, cu toate că acesta a decedat încă din data de 23 aprilie 2007, numita fiica sa adoptivă nefiind citată legal la dezbaterea fondului, hotărârea nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta.
Se mai arată în continuare că instanța de fond nu a introdus în cauză toți moștenitorii proprietarei tabulare, înscrisă în cartea funciară asupra cotei de părți din moștenire, respectiv pe, și, care sânt nepoți de fiu ai proprietarei tabulare.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este fondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Întra-adevăr pârâtul a decedat la data de 21 aprilie 2007, după sesizarea primei instanțe și anterior închiderii dezbaterilor și cu toate că în cauza a fost introdusă succesoarea acestuia, numita, hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu partea decedată, ceea ce atrage nulitatea, potrivit dispozițiilor art 105 al 2 cod procedură civilă.
Însă, cum a fost citată în apel, precum și în recurs și cum nu a înțeles să invoce această neregularitate procedurală, se apreciază că recurenții nu justifică nici un interes în aoi nvoca, așa încât primul motiv invocat în susținerea cererii de casare cu trimitere nu poate fi primit.
În ceea ce privește însă cel de al doilea motiv, invocat în susținerea aceleiași cereri, se constată fondate susținerile recurenților legate de, neintroducerea în cauză a tuturor moștenitorilor proprietarei tabulare. Astfel, calitate procesuală în calitate de succesori ai proprietarei tabulare o au și numiții, și, care sânt nepoți de fiu decedat, așa încât prin neintroducerea acestora în cauză hotărârile sânt lovite de nulitate absolută, fiind date cu încălcarea principiului contradictorialității.
Față de aceste aspecte, se va admite recursul, în temeiul dispozițiilor art 312 cod procedură civilă raportat la art.304 pct 5 cod procedură civilă decizia recurată urmând a fi casată, și admițând apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1339/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, aceasta va fi desființată cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță, care în urma reluării ciclului procesual, va stabili cadrul procesual corect în privința persoanelor care au calitate procesuală în cauză în calitate în succesori în drepturi ai lui.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declara de recurenții pârâți, domiciliat în nr. 5, județul B, G, domiciliat în nr. 236, județul B, domiciliată în nr. 51, județul B, domiciliată în nr. 40, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii domiciliați în Pietroasa nr. 212, județul B și intimații pârâți, domiciliată în nr. 151, județul B, domiciliată în nr. 130, județul B, domiciliată în,-, Bl.5,.26, județul B, domiciliat în,str. - nr. 5,.5,.12, județul B și G cu domiciliul necunoscut mpotriva deciziei civile nr. 330/A din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în totalitate în sensul că:
ADMITE apelul civil declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 1339 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care odesființează cu trimitere spre rejudecarela aceeași instanță.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
11.o6.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact Ic
2ex/ 15.06.2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
