Validare poprire. Decizia 1276/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1800/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1276
Ședința publică de la 08.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul terț poprit CUMPĂNA 1993, împotriva deciziei civile nr. 474 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare ROMÂNIA A și cu intimatul debitor.
are ca obiect - validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 02.10.2009, a unei întâmpinări formulată de intimata creditoare România, cu copie pentru comunicare, prin care solicită și judecarea pricinii în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă de către una din părți, urmează să soluționeze această cauză.
Din oficiu, invocă motivul de ordine publică, prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 Codul d e procedură civilă, cu privire la nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat prezenta cauză la Tribunalul București, sens în care, reține dosarul în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 18.08.2008 sub nr.10200/301, pe rolul Judecătoriei Sector 3 B, creditoarea România SA a chemat în judecata pe terțul poprit SC 1993 SRL, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună validarea popririi și obligarea terțului poprit să consemneze suma de bani ce este datorată de către debitorul în baza raporturilor de muncă existente între aceștia, în limita creanței și a cheltuielilor de executare efectuate care totalizează 876 RON. Creditoarea a solicitat să se dispună validarea popririi atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, obligarea terțului poprit la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere, precum și amendarea terțului poprit cu suma maximă prevăzută de art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între ea și debitorul, la data de 24.06.2004, s-a încheiat contractul de împrumut personal nr.-, debitorul neîndeplinindu-și obligațiile asumate prin aceasta, motiv pentru care la data de 01.04.2008 creditoarea a înaintat executorului bancar o cerere de executare silită împotriva debitorului.
Executorul bancar al creditoarei a emis ordonanță de poprire asupra sumelor de bani sau titluri de valoare ori bunuri mobile incorporale pe care SC 1993 SRL, în calitate de angajator - terț poprit, le datorează ori pe care acesta le va datora debitorului, precum și asupra veniturilor periodice salariale realizate de către debitor la terțul poprit. S-a mai arătat că adresa de poprire a fost comunicată terțului poprit prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă până în prezent nu a primit nicio dovadă de înființare a popririi de la terțul poprit, nefiind consemnata nicio sumă în contul indicat de către executorul bancar.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art.456 și următoarele Cod procedură civilă și art. 460 Cod de procedură civilă.
Terțul poprit SC 1993 SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivând că, la data încheierii contractului de împrumut, debitorul nu era încadrat în muncă și nu a avut cunoștință de împrumutul făcut de către acesta. Comunicarea înființării popririi nu a ajuns niciodată la SC 1993 SRL, întrucât la adresa unde s-a făcut comunicarea este domiciliul unei persoane fizice, adresa de corespondență a sa fiind alta, iar semnătura care apare pe confirmarea de primire este diferită de semnătura administratorului societății.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.8156/24.09.2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis acțiunea cererea și a dispus validarea popririi înființată prin adresa de înființare a popririi nr.7059/24.04.2008 emisă de executorul bancar, asupra veniturilor obținute de debitor de la terțul poprit. Prin aceiași hotărâre s-a dispus amendarea terțului poprit cu suma de 200 lei pentru neîndeplinirea obligației privind înființarea popririi. Totodată, a fost respinsă cererea de obligare a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între creditoarea Romania SA si debitorul a fost încheiat un contract de împrumut înregistrat în evidențele creditoarei sub nr.-/24.06.2004, cu termen de rambursare a sumei contractate in 36 de luni.
La cererea creditoarei adresată executorului bancar, a fost începută executarea silită a debitorului prin poprirea înființată asupra veniturilor periodice obținute de acesta de la terțul poprit SC 1993 SRL.
Având în vedere dispozițiile art.452 alin.1 Cod de procedură civilă, din care rezultă faptul că sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente la data înființării popririi, iar nu la data nașterii raportului juridice între debitor și creditor, instanța de fond a apreciat că sunt lipsite de relevanță apărările SC 1993 SRL în sensul că la data încheierii contractului de împrumut, debitorul nu era angajatul său și că nu ar fi avut cunoștință despre încheierea convenției.
Instanța de fond a reținut că susținerile terțului poprit potrivit cărora înființarea popririi nu i-ar fi fost adusă la cunoștință sunt contrazise de faptul că la data de 30.04.2008 societății i s-a comunicat înființarea popririi, în conformitate cu art.454 alin.1 Cod de procedură civilă, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă în copie la dosarul cauzei (fila 13). La adresa la care s-a făcut comunicarea, respectiv B-, sector 3, se află sediul social al terțului poprit, astfel încât comunicarea făcută pe această adresă este pe deplin justificată, cu atât mai mult cu cât sediul nu a fost modificat, în ciuda susținerilor nedovedite ale terțului poprit în sensul că la acea adresă locuiește o persoană fizică.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că, în însăși cererea de chemare în judecată, creditoarea a indicat sediul terțului poprit la adresa din B,-, sector 3, adresă la care a fost și citat și drept urmare și-a formulat apărările în prezenta cauză, având astfel cunoștință despre derularea litigiului. Astfel, instanța de fond a apreciat că actele comunicate la această adresă ajung în posesia societății - terț poprit.
Față de aceste considerente instanța de fond a admis cererea și a validat poprirea înființată prin ordonanța ce i-a fost comunicată terțului poprit. Constatând reaua credință a terțului poprit prin neîndeplinirea obligațiilor privind efectuarea popririi, în conformitate cu prevederile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond a aplicat acestuia o amendă în cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul poprit solicitând admiterea acestuia, repunerea în termenul legal de înființare a popririi, fără plata vreunei amenzi judiciare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că nu a înființat poprirea întrucât organele de decizie nu au avut cunoștință de existența situației de neplată a angajatului ei. Faptul că s-a prezentat o confirmare de primire semnată de o persoană care se autointitulează patron nu are nici o relevanță întrucât acea semnătură nu este a asociatului majoritar al subscrisei. S-a mai susținut că instanța de fond nu a înțeles corect situația de fapt expusă, greșit reținându-se că a fost de rea credință. Astfel, s-a arătat că la adresa sediului social din B,-, sector 3, fiind un condominium, locuiesc mai multe persoane fizice, care nu au nici o legătură cu societatea apelantă. Adresa de corespondență care apare pe toate documentele oficiale este: B,- A, sector 1. În continuarea motivelor de apel, apelanta a arătat că nu avea nici un motiv să refuze înființarea acestei popriri dacă avea cunoștință de aceasta. Greșit s-a reținut de către instanța de fond că ar fi susținut faptul că era datoare să înființeze poprirea doar dacă debitorul era salariatul său la data nașterii raporturilor juridice dintre acesta și creditoare.
Prin decizia civilă nr.474/01.04.2009 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de terțul poprit CUMPĂNA 1993 împotriva sentinței instanței de fond.
Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește susținerile referitoare la sediul de corespondență, adresa de înființare a popririi s-a comunicat la sediul social, în mod corect, atât timp cât acesta este singura adresă înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Faptul că apelanta are și o altă adresă de corespondență, în lipsa menționării în registrul comerțului, este lipsit de relevanță în cauză, ca urmare a inopozabilității acesteia față de terți.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.921Cod de procedură civilă, a concluzionat că, per a contrario, ori de câte ori există o persoană la sediu, comunicarea se face către respectiva persoană, fiind lipsit de relevanță faptul că această persoană este sau nu administratorul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței.
S-a apreciat că reaua credință a apelantei rezultă și din faptul că nici în acest moment, deși nu se mai poate apăra că nu știe de înființarea popririi, nu a consemnat sumele datorate de debitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs terțul poprit CUMPĂNA 1993, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiteri apelului iar pe fond respingerea cererii privind suportarea cheltuielilor de judecată și a amenzii aplicată pentru rea-credință.
Recurenta a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a ținut cont de faptul că nu a înființat poprirea în discuție, întrucât organele de decizie nu au avut cunoștință de existența situației de neplată a angajatorului ei la acea dată, iar confirmarea de primire depusă la dosar, semnată de o persoană intitulată "patron" și primită pe adresa sediului recurentei, nu are nicio relevanță în speța dedusă judecății, deoarece semnătura care apare pe confirmare nu este a asociaților societății.
În mod greșit, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată și a amenzii aplicată cu suma maximă, conform art.460 alin.2 Cod de procedură civilă, întrucât se cunoaște faptul că datorită volumului mare de corespondență, actele se pot pierde oriunde, la expeditor, la destinatar sau la poștă.
Deși recurenta a făcut dovada că nu a fost de rea-credință, instanța nu a analizat temeinic actele depuse la dosarul cauzei.
S-a mai arătat că nu a negat niciodată adresa sediului social, ci doar a negat faptul că adresa ar fi ajuns în posesia unui reprezentant al acesteia, susținând că semnătura existentă pe confirmarea de primire depusă la dosar nu aparține asociaților societății, fapt dovedit și cu hotărârile
În mod greșit instanța a înțeles că societatea recurentă a intenționat să concluzioneze faptul că este datoare să înființeze poprirea doar dacă era salariatul societății la data nașterii raporturilor juridice dintre debitor și creditor. S-a precizat că nu ar fi avut nici un motiv să refuze înființarea popririi dacă avea cunoștință de aceasta.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata creditoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil întrucât argumentele invocate de recurentul terț poprit nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. În subsidiar, recurenta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.
La data de 8 octombrie 2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nelegalei compuneri a completului de judecată care a soluționat prezenta cauză la Tribunalul București, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin raportare la motivul de ordine publică invocat, Curtea reține următoarele:
Acțiunea civilă cu care a fost sesizata prima instanța are ca obiect validarea popririi înființate de executorul judecătoresc, până la concurența sumei de 876 RON.
Potrivit prevederilor art. 2821din Codul d e procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Din formularea textului se desprinde voința legiuitorului de a suprima apelul în anumite cauze, în funcție de criteriul valoric. Spre deosebire de formularea anterioară, care excepta de la această cale de atac numai cererile ce vizau "obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei", actuala reglementare a preluat conținutul lit. b) a pct. 1 al art. 2 din Codul d e procedură civilă.
Sintagma "litigiile al căror obiect are o valoare" se referă la valoarea bunului mobil sau imobil ce formează obiectul dreptului subiectiv a cărui protecție se cere prin acțiune și care determină caracterul evaluabil al acțiunii. Așadar, în această categorie se înscriu toate acțiunile prin care se apără drepturile patrimoniale reale sau de creanță.
Potrivit art. 460 alin. 4 Codul d e procedură civilă, efectele care se produc prin validarea popririi, constau în obținerea unui titlu executoriu împotriva terțului poprit, în temeiul căruia terțul, care a adoptat o atitudine culpabilă în executarea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa, ulterior primirii adresei de înființare a popririi, datorează, de această dată în nume propriu, creditorului suma poprită, în limitele impuse de art. 460 alin. 2 si 4 Codul d procedură civilă.
Așadar acțiunea prin care se urmărește validarea popririi are drept cauză declanșarea răspunderii patrimoniale a terțului poprit și recunoașterea unui drept de creanță în favoarea creditorului, având ca obligație corelativă obligația terțului poprit de a achita direct creditorului, sumele de bani datorate debitorului și pe care, culpabil, nu le-a indisponibilizat sau le-a liberat debitorului poprit.
În consecința, în speța dedusă judecății este vorba de un drept patrimonial ce se cere a fi ocrotit, iar valoarea acestuia este sub pragul prevăzut de alin. 1 al art. 2821din Codul d e procedură civilă, așa încât, calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță era recursul, potrivit dispozițiilor art. 2821din același cod.
În conformitate cu dispozițiile 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
În speță, Tribunalul București, calificând greșit calea de atac exercitată drept apel, în loc de recurs, a pronunțat o hotărâre în complet format din doi judecători, în loc de trei, cum prevede legea, încălcând normele legale imperative privind compunerea instanței.
Curtea retine, totodată, că excepția nelegalei alcătuiri a instanței care a pronunțat decizia supusă recursului este o excepție de ordine publică de natură a atrage casarea în condițiile art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Față de toate considerentele anterior expuse, apreciind că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs, care se vor avea în vedere ca apărări la instanța de trimitere, Curtea va admite excepția nelegalei compuneri a completului de judecată care a soluționat cauza la Tribunalul București, va admite recursul, iar în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 Codul d procedură civilă, va dispune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre soluționare, în complet legal constituit, la aceeași instanță - Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nelegalei compuneri a completului de judecată.
Admite recursul declarat de recurentul terț poprit CUMPĂNA 1993 împotriva deciziei civile nr.474/A/01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata creditoare ROMÂNIA și cu intimatul debitor.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre soluționare, în complet legal constituit, Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/14.10.2009
--------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 3 - uță
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Mariana Haralambe, Ilie
