Validare poprire. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 237/2009
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de terțul poprit Bank și debitorul împotriva deciziei civile nr. 416/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 30 aprilie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din 6 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată la udecătoria Mediaș la data de 29.05.2008, și creditoarea SC "90 S " SRL - prin lichidator SC " " au solicitat prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu terțul poprit " Bank" SA și debitoarea SC "" SA să se dispună validarea popririi până la concurența sumei de 8.325.485,98 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că prin adresa de înființare a popririi nr. 211/2002 din data de 16.04.2003, la care s-a revenit prin adresele nr. 211/2002 din 27.08.2003, 211/2002 din 4.05.2006, 211/2002 din 17.05.2006, 211/2002 din 12.07.2007 și 211/2002 din 12.05.2008 s-a solicitat înființarea popririi pentru recuperarea sumei de 8.325.485,98 lei, sumă ce reprezintă despăgubiri civile, conform hotărârii nr. 142/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1837/25.03.2003 a Curții Supreme de Justiție, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, actualizată cu indicele de inflație. De la data înființării popririi, sub diverse pretexte, terțul a refuzat să facă plata, deși debitoarea a rulat bani prin conturile deschise la această bancă. Aceasta cu adresa nr. 7330/22.05.2008 a comunicat că soldul conturilor la acea dată era de 3,50 USD și 14,52 RON.
-//-
În drept se invocă art. 460 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1648/11.07.2008 Judecătoria Mediașa admis cererea formulată de executorul judecătoresc și a validat poprirea înființată de organul de executare la data de 16.04.2003 prin adresa nr. 211/2002 asupra conturilor pe care societatea debitoare la are deschise la terțul poprit până la concurența sumei de 8.325.485,98 lei. A fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma poprită. A fost respinsă excepția invocată de debitoare.
În considerentele sentinței, judecătoria a reținut că în dosar execuțional 211/2002, a solicitat înființarea popririi pe conturile debitoarei pentru recuperarea sumei de 8.325.485,98 lei. Titlul executoriu îl constituie hotărârea nr. 142/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1837/25.03.2003 a fostei Curți Supreme de Justiție. Adresa inițială de poprire din data de 16.04.2003 a fost urmată și de altele din 27.08.2003, 4.05.2006, 17.05.2006, 12.07.2007 și 12.05.2008. Abia în urma acestei solicitări, terțul poprit a procedat la înființarea popririi, și a înștiințat organul de executare prin adresa nr. - din data de 22.05.2008.
Din actele dosarului instanța de fond a concluzionat că terțul poprit datorează sume de bani debitoarei, iar acesta din urmă este datoare creditoarei, iar poprirea a fost deja înființată și conturile debitoarei sunt indisponibilizate, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 460 cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de validare a popririi. De aceea, instanța a validat poprirea și a obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 8.325.485,98 lei.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de validare a popririi invocată de debitoare, reținând că doctrina și jurisprudența sunt unanime în a considera că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 cod procedură civilă este un termen prohibitiv, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui. Formularea cererii după acest termen nu este supusă vreunei sancțiuni, limitată fiind de împlinirea termenului de perimare a executării silite de 6 luni.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât terțul poprit, cât și debitoarea, apeluri care au fost respinse prin decizia civilă nr. 416/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a motivat că instanța de fond în mod corect a respins excepția tardivității, reținând că termenul de trei luni prevăzut de art. 460 cod procedură civilă, împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui. Art. 103 cod procedură civilă nu este aplicabil, întrucât termenul prevăzut de art. 460 cod procedură civilă nu este un termen de decădere și doar de la împlinirea lui există posibilitatea sesizării instanței pentru validarea popririi.
Cu privire la sentința civilă nr. 1370/2008 invocată de apelanta terț poprit, tribunalul a reținut că aceasta privește un alt titlu executoriu, respectiv hotărârea arbitrală nr. 2/2003 și alt dosar de executare, nr. 58/2003, și în acea sentință s-a motivat că titlul executoriu a fost desființat. În prezenta cauză
-//-
titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă, iar executarea se efectuează în dosar nr. 211/2002.
A fost respinsă ca neîntemeiată și excepția perimării, având în vedere că s-a dispus suspendarea executării în perioada 30.04.2007-17.01.2008 în dosar nr- a Tribunalului Sibiu, precum și în dosar nr-, la ICCJ s-a dispus suspendarea executării de la data de 22.11.2007 până la 13.03.2008, iar pe durata perimării termenul nu curge.
Referirile apelantei la dispozițiile sentinței civile nr. 1897/2005, în sensul că actul de executare silită efectuat era lovit de nulitate nu au fost reținute în prezenta cauză, pentru că obiectul acelui dosar l-a constituit o adresă de înființare a popririi emisă în 22.08.2003, iar în prezenta cauză s-a cerut validarea popririi înființate la 16.04.2003.
În ce privește apelul SC "" SA, s-a menționat în plus că la data suspendării executării silite dispuse prin încheierea nr. 3/F/CC/21.05.2008 poprirea era deja înființată la o dată la care nu fusese suspendată executarea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs terțul poprit Bank SA, la data de 23.01.2009, solicitând admiterea cererii, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea cererii de apel formulate de bancă împotriva sentinței civile nr. 1648/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond să fie respinsă cererea de validare a popririi formulată de Biroul Executorului Judecătoresc. S-a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârilor recurate, respectiv a deciziei civile nr. 416/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile nr. 1648/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș, până la soluționarea cererii de recurs.
Motivele de recurs au fost depuse la data de 13.02.2009 la ribunalul Sibiu.
În expunerea motivelor de recurs, " Bank" SA, după ce redă o scurtă prezentare a stării de fapt, critică decizia tribunalului prin prisma art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Aceasta cu referire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 460 alin. 1 cod procedură civilă, respectiv respingerea excepției tardivității formulării cererii de validare a popririi.
În sprijinul acestui prim motiv de recurs, recurenta susțină că singura interpretare care poate fi dată acestui text de lege, și care se regăsește în doctrină este în sensul că cererea de validare a popririi poate fi formulată într-un termen de trei luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă și, în mod culpabil, nu a făcut- Prin prisma acestor dispoziții procedurale, cererea de validare formulată de executorul judecătoresc este tardiv formulată: astfel, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților aflate în contul deschis de SC "" SA la Bank Romania SRL(în prezent " Bank" SA) a fost primită de bancă la data de 21.04.2003, în dosar de executare nr. 211/2002. Cererea de validare a popririi promovată de a fost respinsă
-//-
prin sentința civilă nr. 1897/29.06.2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr. 1679/2005.
La data de 8.05.2006 recurenta a primit oad oua adresă de înființare a popririi de către, asupra disponibilităților aflate în contul deschis de debitoarea SC "" SA până la concurența sumei de 5.926.649,47 lei în același dosar de executare nr. 211/2002. Cu respectarea termenului prevăzut de art. 456 alin. 1 cod procedură civilă, recurenta a confirmat intimatului cu adresa nr. 56007/23.05.2006 indisponibilizarea sumelor deținute de SC "" SA până la concurența sumelor solicitate. Din această perspectivă cererea de validare a popririi formulată de executorul judecătoresc la data de 29.05.2008 este tardivă.
La data de 26.06.2007 SC "" SA a încasat suma de 2.034.073,94 USD, iar recurenta, în exercitarea dreptului conferit de dispozițiile art. 80 din titlul VI din Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, a executat disponibilul din cont pentru acoperirea creditului de 2.000.000 USD acordat de către bancă, și dobânda aferentă. Această operațiune o consideră realizată cu respectarea dispozițiilor legale, dat fiind că aveau, în temeiul contractului de credit încheiat în data de 09.04.2002 cu societatea debitoare, un drept de garanție reală mobiliară asupra soldurilor conturilor deschise sau care urmau să fie deschise de către aceasta la bancă, garanție constituită conform dispozițiilor titlul VI din Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (art. 6 din contractul de credit). În consecință, consideră tardivă cererea de validare a popririi din 29.05.2008 și față de data de 26.06.2007, dată la care contul societății debitoare a fost creditat cu suma de 2.034.073,97 USD.
Un al doilea motiv se referă la încălcarea dispozițiilor art. 460 alin. 1 cod procedură civilă dintr-o altă perspectivă: poprirea a fost validată fără a se reține, în prealabil, vreo culpă în sarcina băncii în ceea ce privește administrarea contului SC "" SA. Banca a indisponibilizat conturile debitoarei, deci și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, și nici chiar instanța nu a reținut vreo omisiune pe care să o fi săvârșit.
Un al treilea motiv invocat vizează încălcarea dispozițiilor art. 452 alin. 1 și art. 456 alin. 1, art. 457 alin. 1/1 cod procedură civilă, poprirea fiind validată cu privire la sume care nu se regăsesc în conturile societății debitoare și pe care a fost obligată banca să le plătească. Cu toate că în conturile SC "" SA se găsesc doar 3,50 USD și 14,52 RON banca a fost obligată la plata sumei de 8.325.485,98 lei.
În al patrulea rând, hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 2, art. 17, art. 80-82 din titlul VI din Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, art. 120 din OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, art. 1722 cod civil. Recurenta consideră că, în prezenta cauză, anterior comunicării adresei de poprire de către la data de 16.04.2003, banca avea calitatea de creditor garantat față de SC "" SA pentru restituirea creditului
-//-
garantat la data de 09.04.2002, iar aceasta din urmă era debitoarea băncii până la restituirea integrală a creditului. În acest context apreciază că instanțele nu au ținut cont de art. 17 din Legea 99/1999, de art. 120 din OUG 99/2006(potrivit cărora contractele de credit sunt titluri executorii), art. 1772 cod civil și art. 9 alin. 2 din titlul VI din Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care conferă prioritate băncii în acoperirea creanței sale față de alți creditori.
În al cincilea rând, se susține că hotărârea recurată cuprinde dispoziții contradictorii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă. " Bank" SA, prin hotărârea de validare a popririi a fost obligată la plata către creditoarea SC "90 S " SRL a sumei de 8.325.485,98 lei, devenind astfel din terț poprit debitor al obligației neexecutate de SC "" SA. Printr-o interpretare abuzivă a acestei hotărâri s-ar putea stabili că recurenta este obligată să plătească creditoarei suma poprită din fonduri proprii, deși nu se menționează concret fapta culpabilă. În aceste condiții de ambiguitate, executorul judecătoresc a emis în dosar de executare nr. 211/2002 somație, în data de 21.01.2009 prin care îi somează în temeiul art. 411 cod procedură civilă să plătească suma de 8.325.485,98 lei reprezentând suma poprită pentru debitoarea SC "" SA din Copșa. Dispozițiile art. 411 cod procedură civilă vizează exclusiv ipoteza în care executarea silită este îndreptată împotriva debitorului, iar banca nu are această calitate.
Se mai invocă încălcare normelor de procedură de către instanță pentru că nu a fost atașat dosarul de executare silită cererii de validare a popririi, pentru a se putea verifica incidența perimării executării silite.
Este justificată temeinicia cererii de suspendare a executării silite față de art. 300 alin. 2 cod procedură civilă. Se mai arată că, în condițiile în care SC "90 S " SRL se află sub incidența dispozițiilor Legii 85/2006 privind procedura insolvenței, fiind numit lichidator, întoarcerea executării silite de la un asemenea debitor este o procedură imposibilă, incertă sub aspectul reparării prejudiciului suferit de bancă prin realizarea executării. În plus, executorul judecătoresc a inițiat deja procedurile de punerea în executare a hotărârilor recurate. Temeinicia a fost deja stabilită prin procedura de dispunere a suspendării provizorii, prin sentința civilă 3/F/CC/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Împotriva aceleiași decizii nr. 416/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiua declarat recurs și debitoarea SC "" SA, solicitând modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul respingerii cererii de validare a popririi.
În motivarea recursului, debitoarea afirmă că, în mod nelegal instanța de apel a respins apelurile, pentru că în dosar de executare nr. 211/2002 al titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 142/2002 a Curții de Apel Alba Iulia este suspendat prin încheierea nr. 3/F/CC/2008 a aceleiași instanțe. Astfel, în data de 21.05.2008, prin încheierea menționată Curtea de Apel Alba Iuliaa admis cererea formulată de SC "" SA și a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței
-//-
civile nr. 142/2002 pronunțată în dosar nr. 719/2002 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosar nr-. În aceste condiții, recurenta susține că nu se poate dispune validarea popririi solicitată de către executorul judecătoresc având în vedere că titlul executoriu era suspendat în momentul introducerii cererii de validare. Mai mult decât atât, și la data promovării prezentului recurs încheierea premenționată își produce efectele, întrucât nu s-a soluționat cererea de suspendare formulată până la soluționarea contestației în anulare.
În al doilea rând, se arată că, față de adresa de înființare a popririi din data de 16.04.2003, cererea de validare a popririi formulată în anul 2008, este tardivă în lumina dispozițiilor art. 460 alin. 1 cod procedură civilă.
Intimatul a depus note de ședință pentru termenul din 19.03.2009, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. Menționează că pe parcursul executării silite, începând cu anul 2002 și până în prezent societatea debitoare și terțul poprit au refuzat sistematic îndeplinirea obligațiilor cele reveneau, sub diverse motive.
Și intimata creditoare a depus note de ședință, pentru același termen, prin care a solicitat, fără cheltuieli de judecată, respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor atacate. În esență, intimata susține că termenul de trei luni prevăzut de art. 460 alin. 1 cod procedură civilă împiedică formularea cererii de validare înainte de împlinirea lui, interpretare care rezultă din însăși economia textului. Terțul poprit trebuie să-și îndeplinească obligațiile de îndată ce primește adresa de poprire, și neîndeplinirea acestor obligații în termen de trei luni de la data la care trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, dă dreptul debitorului de a sesiza instanța în vederea validării popririi. Dispozițiile art. 103 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, termenul de trei luni, nefiind un termen de decădere.
În ce privește sentința civilă nr. 1370/2008 invocată de terțul poprit, aceasta vizează alt titlu executor și alt dosar execuțional.
S-a considerat neîntemeiată și excepția perimării invocată, deoarece s-a dispus suspendarea executării în perioada 30.07.2007-17.01.2008 în dosar nr- al Tribunalului Sibiu, precum și în dosar nr-. ICCJ a dispus suspendarea executării de la data de 22.11.2007 până la 13.03.2008, iar pe această perioadă nu curge termenul de perimare.
Pe fondul cauzei, intimata arată că în alin. 5 lit. b din art. 6 al titlul VI din Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice se specifică faptul că intră sub incidența legii soldurile creditoare ale conturilor de depozit, iar în speță avem un contract de creditare pentru o linie de credit, care la data înființării popririi nu era scadentă. Art. 13 și 14 din lege arată că o astfel de garanție se poate institui numai în baza unui contract de garanție încheiat în formă autentică sau sub semnătură privată și care trebuie să îndeplinească anumite condiții limitativ și specific enunțate de lege. Nu le poate fi opusă nici preferința prevăzută de art. 28, iar art. 30 exceptează de la art. 29 de publicitate față de terți și implicit de opozabilitate și preferință
-//-
față de aceștia.
S-au depus de părți copii ale hotărârilor invocate în motivarea recursurilor, practică judiciară, copiile contractului de credit și amendamentele la acesta, copii ale înscrierilor din arhiva electronică, extrase de cont ale SC "" SA.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 142/2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția comercială și contencios administrativ, în dosar nr. 719/2002, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1837/25.03.2003 pronunțată de ICCJ - secția comercială, a fost obligată pârâta SC "" SA să plătească reclamantei SC "90 S " SRL suma de 9 miliarde lei restituire preț, și dobânzi aferente.
În baza cererii formulate de creditoare, la data de 16.04.2003 în dosar de executare nr. 211/2002, a emis o adresă către Bank Romania SRL prin care a solicitat înființarea popririi asupra contului deschis la aceasta bancă până la concurența sumei de 42.464.485.880 lei.
Din interpretarea art. 460 alin. 1 cod procedură civilă, rezultă că termenul de 3 luni în care creditorul, debitorul sau terțul poprit poate sesiza instanța pentru validarea popririi este un termen de recomandare, după expirarea căruia se poate face cererea de validare. Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul în termen de trei luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi. Efectul hotărârii de validare a popririi este acela de a transforma terțul poprit în debitorul direct al creditorului. Așadar, termenul de trei luni menționat în art. 460/2 alin. 1 cod procedură civilă curge de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma datorată de debitorul său. Acest termen este unul de recomandare pentru o procedură eventuală, și nu obligatorie. Momentul în care terțul trebuia să consemneze sau să plătească suma poprită este acela în care debitorul are disponibil în cont.
La data de 16.04.2003 executorul judecătoresc a formulat cerere de poprire a contului debitoarei SC SA, și a revenit de mai multe ori la această solicitare de înființare a popririi, după cum s-a reținut în hotărârea instanței de fond. Revenirea la adresa inițială prin care a solicitat înființarea popririi nu semnifică înființarea unei noi popriri, ci o insistență de a executa cererea inițială de poprire.
BANK ROMANIA SA, antecesoarea SA, a încheiat la data de 9 aprilie 2002 un contract de credit cu SA pentru o valoare totală de 2.000.000 USD pe durata de 1 an. La capitolul 6 lit. c al contractului, s-a stipulat că împrumutatul constituie un drept de garanție reală mobiliară în favoarea băncii asupra soldurilor conturilor deschise sau care vor fi deschise de către împrumutat la bancă, că garanția este constituită
-//-
conform prevederilor Legii 99/1999 titlul VI, banca fiind autorizată să înregistreze garanția pe conturi în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare.
Contractul a fost prelungit succesiv la data de 15.04.2003, 15.07.2003, 15.04.2004, 15.07.2004, 16.08.2004, 31.08.2004, 15.09.2004, 5.10.2004, 15.09.2005, 20.09.2005, 14.02.2006, 15.05.2006 până la 30.06.2006 prin acte intitulate "amendament" la contractul de credit. Aceste "amendamente" începând cu nr. 8 până la 12 nu au nici un fel de ștampilă de înregistrare la bancă, însă existența lor nu a fost contestată de debitor.
De la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a fost depus un act din care rezultă că la data de 9.04.2002 a fost înscris un "aviz inițial" care expiră la data de 9.aprilie 2007, creditor fiind BANK ROMANIA, iar debitor SA, pentru garantarea creditului de 2.000.000 USD plus dobânzile, comisioanele, și costurile aferente contractului de credit încheiat între părți la data de 9.04.2002. La data de 5.04.2007 a fost prelungită această garanție până la 9 aprilie 2012.
Contul debitoarei SC SA a fost alimentat la data de 26.06.2007 cu suma de 2.034.073,94 USD, iar terțul poprit apreciind că dreptul său de creață este scadent, exigibil și preferențial față de alte creanțe(datorită înscrierii la arhiva electronică a creanței sale), inclusiv față de poprirea care fusese înființată de executorul bancar, și-a recuperat creditul acordat la data de 9.04.2002.
În ceea ce privește garanția reală mobiliară constituită de bancă asupra conturilor debitoarei, se constată că, potrivit art. 16 din Legea 99/1999 titlul VI, contractul de garanție reală trebuie să conțină o descriere a bunului afectat garanției, iar când acest bun constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct. Art. 17 din lege stabilește expres că este titlul executoriu contractul de garanție reală.
Între părți nu a fost încheiat la data acordării creditului nici un contract de garanție mobiliară, iar mențiunea cuprinsă în contractul de credit referitoare la garanție nu are valoarea unui contract și nu îndeplinește exigențele legii, întrucât nu menționează conturile asupra cărora s-a constituit garanția. Astfel, legea 99/1999 prevede expres în capitolul II - constituirea de garanții reale imobiliare, în art. 13 alin. 1 că garanția reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanție. Ori, un asemenea contract nu s-a încheiat la data acordării creditului, ci numai ulterior, la data de 15.09.2005. Acest contract de garanție reală mobiliară s-a încheiat între bancă și debitoarea SA, asupra conturilor cu nr.(au fost indicate numerele de cont pentru conturile debitoarei deschise în RON, USD și la creditoare) având în vedere creditul acordat de bancă de 2.000.000 USD conform contractului de credit încheiat în 9.04.2002 și pentru că contractul de credit prevede că sumele reprezentând capital plus dobânzi, comisioane și celelalte costuri, sunt garantate prin garanție reală mobiliară asupra soldurilor identificate.
Susținerea băncii că în contractul de credit este cuprins și contractul de garanție și că acea clauză are valoarea unui contract de garanție, este de
-//-
circumstanță. Dacă această afirmație ar fi conformă legii, nu avea rost încheierea noului contract de garanție în anul 2005 pentru contractul de credit din 9.04.2002. Așadar, garanția pentru contractul de credit din 9.04.2002 s-a constituit prin contractul de garanție mobiliară din 15.09.2005.
La capitolul IV - Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare - al Titlului VI din Legea 99/1999 art.49 alin.2 se prevede că înscrierea unui aviz de garanție reală la arhivă se face fără a se exercita nici un control asupra actelor sau informațiilor a căror înscriere se cere. În continuare, în art. 56 din lege se menționează că înscrierea intenției de a constitui garanția își pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării. Dacă se constituie garanția, aceasta va avea rangul de la data înscrierii garanției.
Față de aceste dispoziții legale, trebuie subliniat că legea se referă lacontractde garanție și nu laclauzăde garanție, iar pe de altă parte, înscrierea intenției de înscriere a garanției are efect timp de două luni de la înregistrarea cererii, mai ales că a fost încheiat contractul de garanție mobiliară după 3 ani.
În data de 16.04.2003 când executorul judecătoresc a dispus poprirea contului debitoarei, contractul de credit încheiat între terțul poprit și debitoare era în derulare, nu ajunsese la scadență, fiind prelungit prin acte adiționale. Deci, în acel moment orice sumă care ar fi alimentat contul debitoarei SC trebuia poprită. Această prioritate se păstrează indiferent de momentul în care va fi alimentat contul debitoarei și chiar dacă apar alte creanțe, chiar privilegiate, pentru că nu este imputabil primei creditoare lipsa disponibilităților în contul debitoarei sale sau faptul că au intervenit alte creanțe până la momentul în care își va putea recupera datoria. În situația în care exista disponibil în cont, SC "90 S " SRL își recupera creanța, iar la scadența contractului de credit încheiat cu banca, și această creditoare își recupera datoria. În concluzie, lipsa disponibilului în cont nu este de natură a schimba succesiunea creanțelor, chiar dacă ar avea preferențial.
Banca susține că și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau în urma înființării popririi, respectiv de a indisponibiliza conturile SC SA și a comunicat executorului judecătoresc acest lucru,cu adresa nr. 56007/23.05.2005, însă cu toarte acestea în anul 2007 acoperit creditul pe care l-a acordat debitoarei, peste popirea ce fusese înființată mult anterior. Această atitudine este una culpabilă, prin încălcarea prevederilor art. 457 alin. 2 cod procedură civilă, care a îndreptățit executorul judecătoresc să solicite validarea popririi înființate în 2003.
Executarea silită prin poprire nu se perimă: astfel art. 389 alin. 1 cod procedură civilă prevede că executarea se perimă de drept, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat de alt act de executare, însă art. 390 cod procedură civilă exclude de la aplicarea acestei sancțiuni procedurale situațiile în care executarea se face somație. Art. 454 alin. 1 cod procedură civilă stabilește că poprirea se înființează fără somație, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la perimare. Procedând în alt mod ar fi încălcate dispozițiile legale și ar fi golită
-//-
de conținut instituția popririi.
Pe de altă parte, dosarul execuțional nu a fost lăsat în nelucrare, dimpotrivă, creditoarea a insistat în recuperarea datoriei sale, cu toate că executarea a fost suspendată de mai multe ori de către instanța de judecată.
În ceea ce privește dispozițiile sentinței civile nr. 1879/2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș, nu au relevanță în prezenta cauză, pentru că a fost respinsă cererea de validare a popririi înființate la data de 22.08.2003 (deci o altă solicitare de poprire), reținând nulitatea actului de procedura efectuat de executorul judecătoresc.
Potrivit practicii judiciare unitare consacrate în materia executării silite prin poprire, lipsa disponibilităților bănești în contul debitoarei nu este motiv de invalidare a proprii, aceasta urmând a se executa la momentul alimentării contului.
Recurenta, susține că validarea popririi s-a făcut de judecătorie, respectiv tribunal cu încălcarea dispozițiilor art. 456 alin. 1, art. 457 alin1/1 cod procedură civilă, poprirea fiind validată cu privire la sume care nu se regăsesc în conturile societății debitoare. Aceasta este esența validării popririi, respectiv de a opera o cesiune de creanță, de a transforma terțul poprit în debitorul direct al creditorului debitorului său, așa cum am mai menționat anterior. Terțul poprit, însă în acest caz nu va plăti suma de bani din bani proprii datoria societății, ci din fondurile acestei societăți de care a dispus, acoperind propria creanță. Altfel spus, banii aflați în contul trebuiau virați societății creditoare potrivit ordinului de poprire, însă banca a dispus de acești bani recuperând propria creanță. Din acest motiv a fost validată poprirea doar în limita sumei de care banca recurentă a dispus. Disponibilul aflat în prezent în contul debitoarei la momentul de față nu are importanță, potrivit textelor legale menționate.
dosarului execuțional nu era obligatorie, în condițiile în care au fost depuse actele de executare, iar sancțiunea perimării nu poate fi luată în discuție din motive care au fost deja expuse, astfel că nu s-a cauzat nici un prejudiciu recurentei.
Părțile nu au mai stăruit la soluționarea cererii de suspendare în condițiile în care a fost suspendată provizoriu executarea, pe calea ordonanței președințiale.
Art. 80 din Legea 99/1999 invocat de recurentă se referă la necesitatea notificării debitorului cu privire la intenția de a recupera creditul acordat societății din contul acesteia, însă nu a depus o dovadă că ar fi efectuat asemenea demersuri. În ce privește art. 82 din aceeași lege, s-au menționat considerentele pentru care instanța de recurs a stabilit o altă ordine de prioritate decât cea preconizată de terțul poprit.
Față de aceste argumente de fapt și de drept expuse recursul terțului poprit este fondat și va fi admis în parte, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, și va fi modificată în parte decizia atacată, respectiv sentința civilă nr. 1648/2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în sensul reducerii sumei pentru
-//-
(continuarea deciziei civile 237/2009 dată în dosar -)
care s-a validat poprirea la contravaloarea în lei a sumei de 2.034.073,94 USD. În România plățile se fac în lei, motiv pentru care s-a dispus în acest fel. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
În ce privește recursul debitoarei, acesta va fi respins ca nefondat în baza art. 312 cod procedură civilă, din următoarele motive. Chiar dacă la data de 21.05.2008 s-a dispus suspendarea executării în dosar execuțional 211/2002, iar cererea de validare a popririi s-a înregistrat la data de
28.05.2008, poprirea era înființată din 2003, iar validarea nu este un act de executare propriu-zisă a debitorului, ci pregătește o altă executare. În această perioadă nu s-a făcut nici un act de executare.
Prin încheierea nr. 3/F/CC/21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile 142/2002 până la soluționarea cererii de suspendare în dosar nr-. În dosar nr- Curtea de Apel Piteștia respins la data de 4.03.2009 contestația în anulare formulată de SC SA, potrivit informațiilor verificate în programul ECRIS, soluția fiind atacată cu recurs, aflat pe rolul ÎCCJ. Așadar, în momentul pronunțării prezentei decizii nu mai este suspendată executarea, astfel că poate fi executată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de terțul poprit BANK SA împotriva deciziei civile nr. 416/22.12.2008 și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de terțul poprit împotriva sentinței civile nr. 1648/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă terțul poprit să plătească creditoarei SC 90 S SRL contravaloarea în lei a sumei de 2.034.073,94 USD.
Menține în rest hotărârile atacate.
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SA împotriva deciziei civile nr. 416/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehn.; 2 ex/15.06.2009; -, Gh.; -
A
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
COPIE DUPĂ MINUTA DECIZIEI CIVILE NR. 237/2009
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de terțul poprit BANK SA împotriva deciziei civile nr. 416/22.12.2008 și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de terțul poprit împotriva sentinței civile nr. 1648/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă terțul poprit să plătească creditoarei SC 90 S SRL contravaloarea în lei a sumei de 2.034.073,94 USD.
Menține în rest hotărârile atacate.
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SA împotriva deciziei civile nr. 416/2008 pronunțată de TRIBUNALUL Sibiu secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Ioan
