Validare poprire. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(40/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 530
Ședința publică din 23.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta creditoare Bank România și de recurenta terț poprit, împotriva deciziei civile nr. 1366 din 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul debitor.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru validare poprire.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurenta terț poprit a depus la dosar, prin registratura instanței, copia deciziei nr. 62/29.08.2008, prin care a încetat contractul de muncă al intimatului debitor.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare, având în vedere împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Buftea, creditoarea Bank România - a chemat în judecată pe debitorul și terțul poprit - - - Sucursala, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună validarea popririi și, pe cale de consecință, să fie obligat terțul poprit să plătească creditoarei, în limita creanței, suma datorată de debitor, în cuantum de 2.255,23 RON.
Motivându-și acțiunea, creditoarea a susținut că între Bank România - - Agenția și debitorul s-a încheiat contractul nr.0098/21.02.2006 pentru emiterea cadrului Credit, creditul fiind garantat, potrivit prevederilor art.5.1 din contract, printr-o garanție reală mobiliară, fără deposedare asupra venitului net lunar al deținătorului, până la concurența a 1/3 din salariu.
S-a susținut că, pe parcursul derulării contractului, debitorul nu a rambursat sumele datorate la termenele stabilite, fapt ce a determinat-o pe creditoare să declare creditul exigibil, conform dispozițiilor art.4.13 din contract.
În această situație, s-a procedat la executarea silită, iar prin adresa din data de 22.04.2008, efectuată în dosarul de executare nr.797/2007, s-a comunicat terțului poprit, de către executorul bancar, dispoziția de înființare a popririi veniturilor salariale ale debitorului, prin reținerea lunară a 1/3 din venituri, până la concurența sumei de 2.776,32 RON.
Terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile imperative, prevăzute de art.456 Cod procedură civilă, în sensul că nu a comunicat în termen de 15 zile dovada efectuării popririi, situație în care a fost necesară intentarea acestei acțiuni.
Prin sentința civilă nr.4094/27.08.2008, Judecătoria Bufteaa respins cererea de validare a popririi ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin înscrisurile depuse la dosar, creditoarea nu a dovedit susținerea făcută prin acțiune, în sensul că terțul poprit - - - Sucursala datorează sume de bani debitorului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel creditoarea Bank România -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a ignorat adeverința de venit nr.361 eliberată la data de 20.10.2006, existentă la dosar, din care rezulta că terțul poprit indicat în acțiune datorează sume de bani, sub forma salariului, debitorului.
Prin decizia civilă nr.1366 A/04.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința instanței de fond, a admis în parte acțiunea formulată de creditoare și a validat poprirea pentru suma de 2.000 lei, obligând terțul poprit - - - Sucursala să plătească creditoarei această sumă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit cererii de emitere Credit și contractului nr.0098/21.02.2006, depuse la dosar, creditoarea Bank România - a acordat debitorului o limită de credit în valoare de 2.000 lei, cu obligația acestuia de a achita o lunară de 70 lei.
În condițiile în care debitorul nu s-a conformat contractului și nu a achitat suma datorată, creditoarea a procedat la executare silită, fiindu-i comunicată debitorului o somație la data de 18.09.2007, iar la data de 22.04.2008 aducându-i-se la cunoștință faptul că s-a luat măsura înființării popririi asupra veniturilor sale salariale.
Executorul bancar a comunicat angajatorului debitorului dispoziția de înființare a popririi, iar, în raport de adeverința de venit nr.361/20.01.2006, din care rezultă că debitorul este angajat pe perioadă nedeterminată la terțul poprit, acesta din urmă ar fi trebuit să de conformeze și să rețină din salariul debitorului sumele datorate.
În condițiile în care apelanta - creditoare nu a precizat în ce constă suma solicitată în plus prin acțiune față de contractul de creditare, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea în parte a sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii creditoarei doar pentru suma dovedită.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs atât creditoarea - Bank România -, cât și terțul poprit - - - Sucursala, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta - creditoare s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a admis acțiunea doar în parte, deși, la dosar existau înscrisuri privind modul de calcul al sumei pentru care s-a solicitat validarea popririi.
Au fost invocate în acest sens, somația comunicată de executorul bancar al creditoarei, în dosarul de executare nr.797/2007, la data de 18.09.2007, în care se făcea vorbire de suma de 2.255,23 RON, acesta fiind debitul datorat de debitor până la data emiterii somației.
A fost invocată, totodată, cererea de înființare a popririi comunicată de executorul bancar terțului poprit, la data de 22.04.2008, în care se solicita reținerea lunară a 1/3 din veniturile debitorului, până la concurența sumei de 2.776,32 RON, aceasta fiind suma datorată până la acea dată.
S-a susținut de recurenta - creditoare că diferența existentă între sumele solicitate în cadrul executării silite se datorează în exclusivitate culpei debitorului, care, cu rea-credință, a refuzat să plătească sumele datorate băncii, impunând astfel recalcularea dobânzii.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta - terț poprit s-a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.460 Cod procedură civilă, atunci când a reținut obligația acestei societăți de a reține din salariul debitorului sume lunare, pe care ulterior să le transmită creditoarei.
S-a susținut în acest sens că prin adeverința de venit nr.361/20.01.2006 - - - Sucursala nu s-a angajat ca, în caz de neplată, să rețină și să vireze eventuale sume ale debitorului în contul indicat de intimată, iar la data de 30.10.2008, cu adresa nr.1919, această societate a comunicat intimatei - apelante faptul că debitorul nu mai este angajatul său încă din data de 29.08.2008, iar în perioada martie - august s-a aflat în concediu medical.
În dovedirea motivelor de recurs, recurenta - terț poprit a depus la dosar adresa nr.1919/30.10.2008, prin care comunica recurentei - creditoare faptul că debitorul a fost salariat al - - - Sucursala până la data de 28.08.2008, iar din data de2 9.08.2008 contractul individual de muncă al acestuia a încetat prin acordul părților.
Din aceeași adresă rezulta că în perioada martie 2008 - august 2008 debitorul s-a aflat în concediu medical.
Analizând decizia instanței de apel în raport de criticile formulate de recurenta - - și de înscrisurile noi administrate în recurs, conform dispozițiilor articolului 305 Cod Procedură Civilă, Curtea va reține că recursul formulat de această societate este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 452 Cod Procedură Civilă sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de oat reia persoană sau prescripție extinctivă care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Prin cererea adresată primei instanțe recurenta - creditoare Bank România - a solicitat instanței obligarea recurentei - - la plata sumei datorate de intimatul - debitor, în baza contractului pentru emiterea cardului Credit nr.0098/21.02.2006, susținând că debitorul său este salariat al acestei societăți.
Reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat anterior, în mod corect, tribunalul a apreciat că se impune validarea popririi și a obligat pe recurenta - -, în calitate de terț poprit să achite creditoarei suma menționată în dispozitivul deciziei, contestată de creditoare în recurs, sub aspectul cuantumului stabilit de tribunal.
În recurs, s-a depus însă la dosar adresa nr.1919/30.10.2008 emisă de - - și decizia nr.62 emisă la data de 29.08.2008 de aceiași societate, înscrisuri din care rezultă că din data de 29.08.2008 a încetat contractul individual de muncă nr.1424/01.03.1995 încheiat între această societate și intimatul - debitor.
În această situație, reținând că între debitor și - - nu mai există un raport juridic care să justifice conform dispozițiilor articolului 452 Cod Procedură Civilă obligarea acestei societăți la plata sumelor datorate de intimatul debitor, iar suma poprită nu face parte din cele prevăzute de articolul 453 pct.2 Cod Procedură Civilă, pentru care validarea dispusă de instanță rămâne valabilă și în cazul în care debitorul își schimbă locul de muncă sau se pensionează, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă admiterea recursului declarat de - -, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de apelanta - creditoare împotriva sentinței instanței de fond ca fiind nefondat.
Pentru aceleași considerente, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta - creditoare ca fiind nefondat, lipsa calității - - de terț poprit făcând de prisos analiza legalității sumei pentru care tribunalul validase anterior poprirea, validare ce nu mai poate fi menținută conform articolului 455 coroborat cu 453 pct.2 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - creditoare BANK ROMÂNIA -, împotriva deciziei civile nr.1366/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu recurenta - terț poprit - - și intimatul - debitor.
Admite recursul formulat de recurenta - terț poprit - -, împotriva aceleiași decizii.
Modifică decizia, în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - creditoare BANK ROMÂNIA -, împotriva sentinței civile nr.4094/27.08.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./08.04.2009
TB-3 -;
Jud.B -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
