Divort. Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1165/2009-
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă cu domiciliul procedural ales la. Av., cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în localitatea Popești, nr. 169, județul B, autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, județul B, PRIMĂRIA COMUNEI, județul B, împotriva deciziei civile nr. 601/A din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă personal, și reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 15 din data de 04.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, intimatul pârât personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 125 din data de 14.05.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 25,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Instanța procedează la audierea, în camera de consiliu, a minorului, acesta arătând că dorește să fie încredințat spre creștere și educare tatălui său.
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosar statul de salarii pe luna mai 2009 al recurentei reclamante, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatului pârât depune la dosar diploma acordată minorului pentru rezultatele obținute la învățătură și purtate, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Marghita, încredințarea minorului spre creștere și educare recurentei reclamante, cu cheltuieli de judecată. Instanța de apel, în contradicție cu probele administrate în cauză, o face vinovată în exclusivitate pe recurenta reclamantă de desfacerea căsătoriei, fără a analiza motivele care au determinat-o pe aceasta să plece în Spania și care au fost probate cu martorii audiați în cauză. Intimatul pârât a fost cel care a insistat ca recurenta reclamantă să plece în Spania pentru a munci, întrucât aveau rate de plătit. Minorul a rămas în grija bunicilor materni, iar cu banii trimiși de recurenta reclamantă s-au achitat toate ratele la bancă și au efectuat investiții la imobil. Datorită muncii depuse în Spania, recurenta reclamantă s-a îmbolnăvit, intimatul pârât suspectând-o pe aceasta că ar fi avut amant și că de fapt a făcut avort. Nu contestă că intimatul pârât îl iubește pe minor și că se preocupă de creșterea și educarea acestuia, însă și recurenta are toate condițiile necesare creșterii și educării minorului. Bunicul patern îi inoculează minorului tot felul de idei, spunându-i acestuia că mama sa îl va duce în Spania și-l va vinde sau îl va pune la cerșit. Consideră că minorul a răspuns unor comenzi cu ocazia evaluării acestuia de către psihologul instanței, recurenta a fost înștiințată telefonic cu o zi înainte, de faptul că minorul urmează a fi evaluat, ea neparticipând la această evaluare, astfel încât solicită casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, având în vedere că raportul întocmit de psihologul instanței este nelegal. Minorul este foarte marcat de despărțirea părților, martorii audiați în cauză arătând că acesta este foarte atașat de mama lui, după care plânge de câte ori se desparte de aceasta.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că nu s- făcut dovada susținerilor recurentei reclamante. Arată că, din probațiunea administrată în cauză rezultă că recurenta reclamantă a lucrat în Spania, nu s- ocupat de creșterea și educarea minorului. Și din raportul de evaluare întocmit de psihologul instanței reiese că minorul dorește să fie încredințat tatălui spre creștere și educare. Arată că intimatul pârât nu se opune ca minorul să aibă legături cu mama sa, însă, nu este de acord ca acesta să fie luat de la domiciliu întrucât, cu o ocazie, recurenta reclamantă la dus pe minor în la părinții ei și timp de 10 luni nu i-a permis intimatului pârât să i-a legătura cu acesta. Minorul este foarte atașat de tatăl său, recurenta reclamantă nu i-a plătit nici măcar o dată pensia de întreținere la care a fost obligată prin hotărârea dată în apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1148/24 oct. 2007, Judecătoria Marghitaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, și admisă în parte acțiunea în dosarul conexat - formulată de pârât, împotriva reclamantei, având același obiect.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 13 septembrie 1997 în localitatea județul B din culpa comună a soților.
S-a încuviințat ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de, încredințându-se la mamă spre creștere și educate minorul, născut la 23 februarie 1999 în
A fost obligat pârâtul să plătească pensie lunară de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 95 lei - începând cu data de 23 octombrie 2007 până la majorat.
În motivarea hotărârii instanța arătat că, pârâta a plecat în anul 2005 la muncă în Spania, unde a intrat în relații extraconjugale cu un alt.
La întoarcere au avut loc discuții aprinse între cei doi soți care s-au soldat în acte de violențe, soțul spărgându-i soției telefonul mobil.
În perioada cât soția a fost plecată în Spania, de copil s-a îngrijit tatăl.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, apelantul, solicitând modificarea ei în sensul desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei reconvenționale, pârâta reconvențională să-și reia numele avut anterior căsătoriei, să-i fie încredințat lui spre creștere și educare minorul, născut la 23 februarie 1999 - cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de întreținere.
Prin decizia civilă nr.. 601/A din data de 05.12.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul, domiciliat în Popești nr.169, județul B în contradictoriu cu intimata, domiciliată în nr.132, județul cu domiciliul ales în O-, județul B împotriva sentinței civile nr.1148 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
A admis acțiunea din dosarul conexat nr.- formulată de pârât împotriva reclamantei și în consecintță:
A desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 13.09.1997 în localitatea, județul B, din culpa exclusivă a reclamantei.
A încredințat spre creștere și educare pe minorul născut la data de 23.02.1999 în D la tatăl pârât.
A obligat reclamanta la plata pensiei de întreținere lunară în favoarea minorului în sumă de 135 lei lunar, începând cu data de 23.10.2007 și până la majorat sau noi dispoziții.
A menținut restul dispozițiilor privind revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "".
A obligat intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei în favoarea apelantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Părțile s-au căsătorit la data de 13 septembrie 1997 în localitatea, județul Din relația de căsătorie s-a născut minorul, născut la 23 februarie 1999 în localitatea
Datorită greutăților financiare reclamanta-intimată a plecat la lucru în Spania.
Din declarația martorei, în Spania reclamanta a intrat în relații extraconjugale cu un alt, ceea ce a provocat discuții între soți, la următoarea plecare în străinătate - intimata ne mai având acordul soțului.
Ca urmare a neînțelegerilor dintre soți, minorul a fost încredințat pe calea ordonanței președințiale tatălui - spre creștere și educare.
În mod corect a reținut instanța de fond că relațiile dintre soți, sunt grav și iremediabil vătămate însă în considerarea motivelor care au dus la desfacerea căsătoriei, a considerat că vina aparține ambilor soți.
În fapt, vinovată de desfacerea căsătoriei se face reclamanta care a plecat în Spania, lăsând în îngrijirea tatălui un minor în vârstă de șase ani, care avea mare nevoie de grija și afecțiunea mamei sale.
După reîntoarcerea în țară, mama neavând condiții, în special materiale, de creștere și îngrijire a copilului l-a lăsat în grija bunicilor materni - situație în care, aceștia neavând la rândul lor condiții de creștere și îngrijire a copilului minor a fost încredințat tatălui - prin ordonanță președințială.
Din probele administrate în cauză rezultă că este în interesul minorului să fie îngrijit de tată, acesta s-a ocupat o perioadă îndelungată de minor și există necesitatea asigurării unei continuități în creșterea și educarea lui.
Minorul este foarte atașat de tată și de bunicii paterni și se află la o vârstă la care și tatăl își poate îndeplini în mod corespunzător obligațiile de părinte.
Mama nu a dovedit, în ciuda susținerilor sale că are un loc de muncă, venituri stabile și o locuință, în general, condiții pentru creșterea și îngrijirea minorului.
Minorul însuși și-a exprimat dorința de a rămâne la tată.
Față de cele de mai sus s-a apreciat că vinovată de desfacerea căsătoriei se face reclamanta, eventualul comportament reproșabil al apelantului a constituit o reacție emoțională firească față de starea de fapt creată, de aceasta, care rezultă din probe, motiv pentru care instanța a apreciat că se impune desfacerea căsătoriei din vina acesteia.
Față de prevederile art.296 pr.civ. și ale art.38, 42,86 și 94 cod fam. s-a admis apelul conform dispozitiv.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs intimata, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul menținerii sentinței.
Prin motivele de recurs s-a invocat că fost calificată ca fiind vinovată de destrămarea căsătoriei întrucât a plecat în Spania lăsând minorul în îngrijirea tatălui, fără a fi analizate motivele plecării. Soțul nu lucra, aveau rate de achitat și doar la insistențele soțului s-a dus la lucru în Spania unde a locuit la acestuia, tot ceea ce a câștigat a trimis acasă.
Minorul a fost lăsat în grija părinților ei nu a pârâtului, când s- întors a constatat că banii au fost cheltuiți pentru plăcerile pârâtului, distrându-se cu femei ușoare, astfel că, s-a supărat și a plecat la părinții ei în M luând cu ea minorul.
Referitor la încredințarea acestuia, atașamentul minorului este evident față de ea, când era plecată plângea după aceasta, îi era dor, sprijinul bunicilor paterni fiind minim. Tatăl nu gătește, îi dă doar hrană, caldă de la cantină pe care copilul nu o place, a vomitat.
Nu reiese de unde a concluzionat instanța că după ce s-a întors din Spania în iunie 2007 nu ar fi avut condiții materiale și financiare de creștere a copilului, că l-ar fi lăsat în grija bunicilor, ori, ancheta socială a arătat contrariul, părinții ei i-au pus la dispoziție casa lor, minorul locuind singur în cameră.
Are loc de muncă, greșit s- reținut contrariul, evaluarea de către psiholog s-a făcut în lipsa ei, a fost încunoștințată telefonic cu o zi înainte, fiind imposibil să ajungă din M la Cu siguranță, fiind dus de tată minorul, i s-a impus ce să spună, când merge să-l viziteze, pârâtul îl duce de acasă pentru a nu se întâlni, astfel că, va crede că este părăsit.
Minorul este atașat de părinții ei, circa 10 luni cât ea a fost în Spania, l-au îngrijit exemplar, interesul tatălui este cel al obținerii unei pensii de întreținere fără a se ocupa de minor pe care nu îl duce la spectacole, în concediu, decât în sat, devenind un introvertit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A solicitat intimatul respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 13.09.1997 în localitatea, județul B, sub durata căsătoriei lor s-a născut minorul - la 23.02.1999 în localitatea D, județul
Din ancheta socială efectuată sub nr. 3041/03.09.2007 de colectivul de al Autorității tutelare Popești - fila 19 dosar fond - se reține că la acea dată minorul locuia cu tatăl, într-un imobil compus din 2 camere, bucătărie, dependințe, întreținut corespunzător.
Se mai reține că tatăl se ocupă de creșterea și educarea minorului, fiind propusă plasarea acestuia spre creștere și educare, menționând că în perioada cât se află la serviciu, de copil se ocupă bunicii paterni.
Martora - fila 74 dosar fond - a declarat că a locuit cu recurenta 8 luni în Spania, perioadă în care aceasta a trimis bani acasă, pachete, a fost bolnavă însă intimatul îi trimiterea mesaje urâte. I-a spus totodată că muncește doar pentru asigura viitorul copilului întrucât soțul nu muncea, în 2007 când a fost cununia ei civilă, telefonic intimatul și-a amenințat soția că vine din cu mafia să ia copilul și că o va distruge. Se mai reține din aceeași depoziție că minorul i-a spus că mama i-ar fi promis că-i va cumpăra calculator, și că nu-i place ce-i dă tatăl de mâncare de la cantină.
Faptul că în perioada în care recurenta a lucrat în Spania aceasta a trimis soțului sume de bani reiese din înscrisurile aflate în dosar fond filele 75 - 85, la 27.03.2005 - 47,25 EURO, 27.02.2005 - 470,25 EURO, la 21.08.2005 - 300 EURO, la 24.04.2005 - 470,25 EURO, la 28.08.2005 - 500 EURO, la 26.02.2006 - 500 EURO, 02.02.2006 - 300 EURO, 01.07.2006 - 300 EURO, 28.02.2006 - 500 EURO.
Martorul - fila 108 dosar fond -, tatăl recurentei declarat că aceasta a plecat la muncă în Spania în anul 2005 pentru că soții aveau greutăți financiare, rate de achitat, copilul a rămas la bunicii materni 1 an, după care, fiica s-a întors și a plecat în februarie 2006 din nou în Spania, soțul spunându-i telefonic că dacă nu se întoarce va divorța. S-a întors în iulie 2007 când avut un conflict cu soțul ce i-a spart telefonul, i-a luat banii, deși a plecat în Spania cu acordul lui.
Martorul a mai declarat că minorul i-a spus că tatăl nu îl lăsa să se joace cu alți copii, îi aducea mâncare de la cantină.
Aspectele referitoare la motivul financiar pentru care recurenta a plecat să muncească în Spania, sunt confirmate și de martorul - fila 109 - fratele acesteia, care a mai confirmat că intimatul a folosit banii trimiși în alte scopuri decât cel convenit. A fost de față când s-a întors a doua oară din Spania, ocazie cu care a avut loc o ceartă, intimatul i-a spart soției telefonul, după care a părăsit domiciliul plecând în cu minorul ce plângea dorind să fie cu mama. A fost de față când intimatul și-a cerut iertare pentru că fost cu o altă femeie, în casă era dezordine.
intimatului - fila 110 dosar fond - a relatat că recurenta a ajuns în Spania la muncă în ianuarie 2005 unde locuit cu ea, a lucrat o perioadă, după 8 - 9 luni și-a căutat alt loc de muncă, însă, între ea și alt chiriaș, s- stabilit relație, în prezent întreține o relație cu numitul și chiar copilul i-a spus că pe prietenul mamei îl cheamă, ca pe el. trimis însă pachet și bani o perioadă în țară, însă, la a doua plecare în Spania, nu crede că avut acordul soțului.
Tatăl pârâtului - fila 111 dosar fond -, a declarat că relațiile dintre soți s-au răcit după plecarea în Spania, cât timp s-a aflat acolo, ei au avut grijă de copil, când tatăl era la serviciu. La prima plecare în Spania, minorul a rămas la părinții recurentei, între părți s-au purtat discuții din care a reieșit că recurenta are o relație cu un alt. Acest ultim aspect, referitor la relație este confirmat și de martorul - fila 112 - care a aflat de la intimatului.
Raportat la probele administrate, se poate reține că ambii soți au convenit datorită problemelor financiare ca soția să plece să muncească în Spania, o perioadă locuind la lui, a trimis sume de bani importante acestuia, însă, a început o relație cu un alt, iar pe de altă parte și soțul a avut același comportament.
Ca urmare, plecarea în Spania nu a fost una în scop distractiv, în beneficiu personal ci pentru munci, urmare acordului convenit între soți, pentru a înlătura insuficiențele financiare, ori, aceste aspecte nu pot fi calificate ca fiind o culpă în sarcina exclusivă a recurentei în destrămarea relațiilor de familie, greșit instanța de apel opinând contrariul. Culpa aparține conform probelor expuse mai sus, ambilor soți, care s-au raliat în relații extraconjugale și nu au încercat să depășească problemele ivite după plecarea și întoarcerea recurentei din Spania, aspect ce se impune a fi modificat în ceea ce privește dispoziția instanței de apel.
Cât privește dispoziția prin care s-a încredințat minorul spre creștere și educare tatălui, se rețin următoarele:
De mai bine de 4 ani de zile minorul s-a aflat în grija tatălui, în localitatea Popești, județul B, tot aici urmând și cursurile școlare și având rezultate foarte bune la învățătură. În această perioadă de timp, minorul s-a obișnuit cu o anumită rutină, și-a format un anumit stil de viață, s-a înconjurat de un anumit cerc de prieteni, cu alte cuvinte și- cimentat anumite relații și legături personale, găsindu-și un anumit echilibru și stabilitate în viața familială și socială.
Tatăl, care i- fost alături în toată această perioadă, a reușit să-i asigure această stabilite și siguranță în contextul anumitor schimbări, rupturi obiective și subiective prin care a trecut familia minorului.
Faptul că, minorul s-a atașat mai mult de tată, drept dovadă dorința lui exprimată în fața instanței de recurs de a rămâne în cazul despărțirii părinților cu, denotă că i-a asigurat un cămin potrivit, l-a sprijinit, îndrumat și educat corespunzător, astfel încât și la evaluările psihologice s-a constatat că e vorba de un copil echilibrat, organizat, ambițios și sociabil.
În relațiile cu mama, copilul este de asemenea afectuos, bucuros de a petrece timpul și în preajma mamei ori a bunicilor materni, dar dacă se pune problema de a alege între a sta cu mama ori a sta cu, alege varianta din urmă, tocmai pentru că aici are deja o anumită stabilitate, siguranță, rutină, cu alte cuvinte o constantă care-l face să se simtă confortabil și care-i asigură o anumită armonie relațională și echilibrul de care orice copil are nevoie.
E posibil ca și mama să-i poată asigura un cămin confortabil, dar după atâția ani în care legăturile cu minorul au fost asigurate doar prin convorbiri telefonice și în condițiile în care mama a înțeles într-un mod brutal să-l smulgă pe copil din mediul în care se obișnuise, ducându-l la domiciliul ei, fără a-l încunoștința că șederea va fi mai lungă decât câteva zile, iar revenirea la domiciliul tatălui s-a făcut doar după intervenția autorităților, demonstrează cel puțin două lucruri și anume, că recurenta își iubește foarte mult fiul și că în perioada cât a lucrat în străinătate realizat că s-ar fi putut produce o anumită înstrăinare a copilului față de ea, dar și faptul că, nu a știut să gestioneze situația cu tact și grijă pentru a nu dezorienta copilul, pentru a nu- distruge echilibrul emoțional și afectiv și pentru a nu-i amplifica starea de vinovăție pe care, în situația despărțirii părinților, orice copil la o vârstă atât de fragedă, o resimte tocmai pentru că nu înțelege de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă și de ce trebuie să aleagă între cei doi părinți pe care el îi iubește deopotrivă și de la care primește și afecțiune deopotrivă și cu toate acestea, el constată că este "obiectul" unei dispute și i se cere să facă o alegere între cei doi părinți.
Ori, în condițiile date, având în vedere necesitatea de a-i asigura o continuitate în creșterea și educarea copilului, respectarea echilibrului emoțional și afectiv pe care copilul și l-a găsit, în care reușește să se dezvolte armonios, instanța de recurs apreciază că este în interesul superior al copilului să rămână deocamdată și pe mai departe în grija tatălui, fără ca prin această măsură să i se obstrucționeze copilului legăturile normale și firești pe care trebuie să le aibă în continuare cu mama.
, nici locul de muncă al mamei ( muncă de teren prin toată țara) nu este de natură a asigura, la acest moment acea stabilitate, siguranță și relaționare familială zilnică de care ar avea nevoie copilul în eventualitatea că ar fi fost încredințat mamei spre creștere și educare, după cum nici încercările mamei de a-l atrage pe copil de partea ei, cu diverse promisiuni nu constituie un "atuu" pe care instanța să le poată lua în seamă, cu atât mai mult cu cât nici pe copil aceste promisiuni nu l-au putut determina să opteze pentru părăsirea familial în care s-a obișnuit și să aleagă un alt cămin, alături de mamă.
Pentru toate aceste considerente instanța constată că, criticile referitoare la încredințarea copilului la tată spre creștere și educare, nu sunt fondate și ca atare vor fi respinse, urmând a fi păstrate dispozițiile deciziei recurate în privința acestui aspect.
Așa fiind, va fi admis recursul reclamantei în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va fi modificată în parte decizia recurată în sensul că va fi înlăturată dispoziția privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, rămânând valabilă dispoziția de desfacere a căsătoriei din culpă comună dispusă prin sentința civilă nr. 1148/24 octombrie 2007 Judecătoriei Marghita și păstrându-se restul dispozițiilor deciziei recurate.
Întrucât o parte din criticile recurentei au fost fondate iar parte nefondate, instanța, în baza prevederilor art. 276 Cod procedură civilă va compensa reciproc cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă cu domiciliul procedural ales la. Av., cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în localitatea Popești, nr. 169, județul B, autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, județul B, PRIMĂRIA COMUNEI, județul B, împotriva deciziei civile nr. 601/A din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură mențiunea privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă reclamantei și păstrează dispoziția sentinței civile nr. 1148/24 octombrie 2007 Judecătoriei Marghita privind desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Compensează reciproc cheltuielile de judecată
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 06.07.2009
- judecător fond -
- judecători apel - a, a
- dact. gref. - 06.07.2009 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 6/2009. Curtea de... → |
|---|
