Divort. Decizia 1269/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1756/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1269.
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant pârât, împotriva deciziei civile nr.530 A din 23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă () și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3
are ca obiect - încredințare minor după divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant pârât personal, avocat, pentru intimata pârâtă reclamantă (), în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind reprezentantul autorității tutelare Primăria sectorului 3
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant pârât depune la dosar chitanța în cuantum de 19,5 lei reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,15 lei timbru judiciar. Totodată, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Reprezentantul intimatei pârâte reclamante arată că nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea, după deliberare, încuviințează recurentului reclamant pârât administrarea probei cu înscrisuri.
Recurentul reclamant depune la dosar un set de înscrisuri comunicând reprezentantului intimatei pârâte reclamante un exemplar al acestora.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei pârâte reclamante invocă în principal excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedura civilă iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurentul reclamant pârât solicită respingerea excepției nulității recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10115/05.11.2008 Judecătoria sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul pârât împotriva pârâtei-reclamante, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - PRIMARIA SECTOR 3
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 14.02.2004, iar din această căsătorie au rezultat doi copii, respectiv, născută la data de 25.07.2004 și, născută la data de 06.03.2006.
Din răspunsurile parților la interogatoriile ce li s-au luat, coroborat cu declarațiile martorilor ascultați in cauza, instanța de fond a reținut că relațiile dintre soți sunt in prezent grav vătămate, întrucât nu se mai bazează pe prietenie si afecțiune reciproca, pe sprijin moral si material, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibila, situație care este imputabilă ambelor părți, dispunând desfacerea căsătoriei din culpă comună a soților.
In temeiul art.617 alin.2 Cod de procedură civilă, în ceea ce privește divorțul va pronunța o hotărâre nemotivată, la cererea comună a părților.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la nume, potrivit art.40 alin.3 din fam. dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a încuviințat fiecare dintre foștii soți își va relua numele avut anterior căsătoriei.
Întrucât din căsătorie au rezultat doi copii minori, în scopul încredințării acestora, instanța a avut în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile referatului de anchetă socială efectuat, luând în considerare și pozițiile părților exprimate atât în acțiunea introductivă, astfel cum a fost ea completată, și în întâmpinarea-cerere reconvențională, cât și în cadrul răspunsurilor oferite la interogatoriu.
Văzând dispozițiile art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care consacră preeminența interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de jurisdicțiile naționale, instanța apreciază că în cauza de față este în interesul minorelor ca ele să fie încredințate unuia dintre părinți pentru a crește împreună, o măsura in sens contrar nefiind benefica pentru dezvoltarea lor ulterioară, măsura solicitata în subsidiar reclamantul-pârât prin cererea precizatoare. În acest sens, din probele administrate (depoziția martorului, fila 52) rezultă că minorele nu au fost niciodată despărțite, au fost crescute împreună și se joacă împreună, aspect care nu este contestat de parți.
Prima instanța a reținut că de creșterea și educarea minorelor s-a ocupat îndeaproape și în mod constant pârâta-reclamantă, ajutată de o bonă și de reclamantul-pârât atunci când nu era reținut de probleme profesionale. Pârâta reclamantă a fost în concediu de maternitate în perioada 25.09.2004-01.12.2007, perioadă în care s-a ocupat nemijlocit de ambele minore, acestea nefiind niciodată despărțite de mamă. Din depoziția martorului s-a reținut că aceasta are o comunicare foarte bună cu fiica cea mică, însă și minora este profund atașată de pârâta-reclamantă, simțindu-i lipsa când aceasta nu se afla acasă (declarație fila 52), însuși reclamantul-pârât arătând, în răspunsul dat la interogatoriu, că legătura sufletească dintre pârâta-reclamantă și minore este una firească, normală.
De asemenea, instanța nu poate ignora faptul că, din întreg ansamblu probator administrat în cauză, rezulta ca reclamantul-pârât manifestă o implicare mai activă în stabilirea relațiilor afective față de minora, stimulând formarea unei legături de atașament mai puternica intre fiica mai mare si el, ceea ce nu poate fi reținut de instanța ca un aspect pozitiv. Instanța apreciază că o astfel de atitudine ar putea dauna intereselor copiilor care trebuie să crească uniți.
Totodată, instanța a constatat că în timp ce pârâta-reclamantă își desfășoară activitatea la locul său de muncă în mod constant în intervalul orar 800-1700(răspuns la interogatoriu, fila 44), din declarațiile martorilor rezultă că reci amantul pârât nu are un program fix, dar se sfârșește în jur de ora 2000- 2100(depoziție martor, fila 51), sau chiar la ora 22 (răspuns la întrebarea nr.10 din interogatoriu, 49), are două locuri de muncă, având o activitate profesionala intensa, respectiv la Universitate a de Medicină și farmacie și la SC SRL în cadrul căreia activitatea este destul de solicitantă (caracterizare fila 113). Aceste aspecte coroborate cu recunoașterea făcută de reclamantul-pârât la interogatoriu, potrivit căreia s-a implicat foarte mult în creșterea fiicei mai mari, apoi nemaidispunând de același timp nu a putut să se implice în aceeași măsură și în creșterea fiicei mai mici, conduc spre concluzia că pârâta-reclamantă își poate dedica mai mult timp creșterii și educării celor doi copii si cunoaște mai bine nevoile de îngrijire, creștere si educare ale ambilor copii.
Totodată, cum concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză relevă că pârâta-reclamantă prezintă suficiente garanții morale și materiale pentru asigurarea unui climat normal de dezvoltare, instanța, în temeiul art. 42 alin.1 fam coroborate cu dispozițiile art.38 alin.4 fam. instanța a dispus încredințarea minorelor și spre creștere și educare pârâtei-reclamante.
Instanța a apreciat că stabilirea exercițiului drepturilor părintești în favoarea pârâtei-reclamante nu este contrară recomandării medicale de specialitate inserate în raportul de evaluare psihologică a minorei (filele 111-112), întrucât art.43 alin.3 fam conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Acest drept fundamental este consacrat de asemenea de art. 8 CEDO, aplicabil în virtutea prevederilor art.11 și ale art. 20 din Constituție, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituind un element fundamental al vieții de familie (Eriksson Suediei).
Cu toate acestea, față de momentul procesual în care a fost formulat capătul de cerere privitor la stabilirea unui program de vizită și având în vedere și poziția pârâtei-reclamante raportat la acest petit, instanța nu a putut determina în mod concret, în acest cadru procesual, modalitate a practică a exercițiu lui dreptului reclamantului-pârât de a avea legături personale cu minorele.
Potrivit art.42 alin.3 fam, instanța a obligat reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere lunară în favoarea minorilor în cuantum de câte 555 lei/lunar pentru fiecare minoră, în total 1110 lei/lunar începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești și până la majoratul copiilor, cuantumul pensiei fiind stabilit, în conformitate cu prevederile art. 86 și ale art.94 fam, în mod proporțional cu mijloacele de care acesta dispune, având în vedere că rec1amantul are venituri constante din muncă și că nu prestează întreținere altor persoane față de care să fie obligat în mod legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III a Civilă, sub nr-, la data de 29.01.2009.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul a solicitat să se admită apelul formulat împotriva sentinței civile nr.10115/05.11.2008 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr.4686/-, să se schimbe în parte hotărârea apelata, în sensul încredințării minorelor si spre creștere si educare către apelant, în principal, iar în subsidiar, in măsura in care se va menține dispoziția instanței de fond în sensul încredințării minorelor către intimata pârâta-reclamanta, a solicitat sa se încuviințeze un program de tare al minorelor conform prevederilor legale si practicii judiciare, în sensul ca apelantul sa beneficieze de posibilitatea de a lua minorele la domiciliului său de doua ori pe lună, de vineri până luni, începând cu ora 16,30; o zi înainte de ziua de naștere a celor două minore; o săptămâna în timpul sărbătorilor de Paști și două în perioada Crăciunului; 3 săptămâni în timpul verii pentru a putea pleca cu minorele în concediu.
În continuare apelantul a arătat că în cuprinsul cererii precizatoare a solicitat încredințarea minorelor spre creștere si educare nu în scop șicanator, ci dimpotrivă datorită temerii ca intimata nu se ocupa in mod corespunzător de creșterea si educarea minorelor, apreciind ca această măsură ar fin în interesul superior al copilului conform art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004. În susținerea acestui prim motiv de apel se arată că intimata deși s-a aflat in concediu de maternitate, încă de la început a angajat si o care sa se ocupe de minore, cu toate ca, atâta timp cat o mama rămâne acasă sa își crească copii se presupune ca nu mai are nevoie de ajutor suplimentar. In realitate, de la nașterea, apelantul a fost cel care s-a ocupat in concret de creșterea si educarea ei, apelantul i-a făcut baie, a fost cu ea la medic ori de câte ori a fost necesar. Mai mult, lipsa unei îngrijiri corespunzătoare din partea mamei a determinat apariția unor probleme medicale locomotorii ale minorei.
În privința programului de lucru, se indică faptul că acesta este unul flexibil, chiar dacă uneori se poate prelungi ocazional.
În ceea ce privește solicitarea stabilirii unui program de vizitare a minorelor, se indică faptul că se impune o astfel de măsură având în vedere comportamentul abuziv intimata. De altfel, a menționat ca a ajuns in situația de a comunica exclusiv cu copilelor, sa nu le poată lua pe minore la sfârșitul săptămânii datorita comunicării aproape imposibile cu intimata, care nu răspunde la telefon, nu ii permite să intre în fostul domiciliu conjugal, proprietatea apelantului.
Prin decizia civilă nr.530/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
S-a motivat că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul încredințării celor două minore către mamă, având în vedere și prevederile art.6 alin.1 lit.i din Legea nr.272/2004, precum și situația de atașament al fiecărui părinte față de copii și al minorelor față de părinții săi.
Împotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub următoarele aspecte:
- au fost interpretate eronat probele administrate în cauză;
- instanța de apel trebuia să suplimenteze proba testimonială cu încă doi martori;
- intimata a renunțat la medicul de familie, schimbându-l cu un alt doctor, însă fișele de observație ale acestuia nu reprezintă oglinda fidelă a stării de sănătate a minorelor;
- în prezent, minorele se află la bunicii materni, ceea ce îngreunează vizitarea acestora de către recurent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9, art.312 Cod de procedură civilă, art.42 fam. dispozițiile Legii nr.272/2004 și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
La termenul de judecată din 8 octombrie 2009, intimata, prin apărător, a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate, potrivit art.137 Cod de procedură civilă, excepția invocată, Curtea urmează să o respingă, având în vedere că motivele de recurs invocate pot fi încadrate în cele prevăzute de art.304 Cod de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Referitor la încredințarea minorelor către tată, Curtea constată că acest aspect a fost temeinic motivat, atât pe elementele de fapt rezultate din probatoriul administrat, cât și în drept.
În esență, recurentul invocă greșita apreciere de către instanța de apel a probelor administrate, considerând că este în interesul superior al celor două minore să fie încredințate tatălui, dar fără a aduce probe legate de acest aspect.
Față de aprecierea recurentului, potrivit căreia neimplicarea mamei în creșterea minorelor ar fi dovedită de angajarea unei de către intimată, deși aceasta se afla în concediul de creșterea copilului, Curtea constată că acest aspect nu este de natură să dovedească lipsa unor calități materne din partea mamei sau neimplicarea în creșterea și educarea corespunzătoare a minorelor. Având în vedere datele relativ apropiate de naștere a celor două minore, 6.03.2006, respectiv 25.07.2004, este evident că ajutorul unei a treia persoane pentru creșterea corespunzătoare simultană a doi copii minori de vârstă foarte mică se impunea, mai ales având în vedere programul de lucru intens al recurentului, precum și faptul că este îndeobște cunoscut că primii ani din viață ai unui copil sunt foarte solicitanți, acest lucru fiind cu atât mai evident când în cauză sunt doi minori aproape simultan de vârstă foarte mică.
Faptul că apelantul s-a implicat în activitățile specifice de îngrijire a unui copil de vârstă mică (participarea la B zilnică, însoțirea minorei la medic) țin de normalitatea rolului de părinte și transpunând în practică principiul egalității între soți în toate relațiile de familie, inclusiv pe planul obligațiilor comune ale părinților de a-și crește împreună copiii și nu dovedeșteper a contrariocă intimata nu a avut un comportament parental corespunzător.
Curtea apreciază că soluția instanțelor este legală și temeinică sub aspectul încredințării celor două minore către mamă, având în vedere și prevederile art.6 alin.1 lit.i din Legea nr.272/2004 privind asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului precum și, pe de altă parte situația materială a ambilor părinți și gradul de atașament al fiecărui părinte față de copii și al minorelor față de părinții săi.
Conform prevederilor Codului familiei coroborate cu cele ale Legii nr. 272/2004,art.2, art.6 alin.1 lit.a, toate măsurile, deciziile, acțiunile privitoare la minor se subordonează principiului respectării interesului superior al copilului, care prevalează asupra chiar a drepturilor pe care părinții le-ar putea invoca în legătură cu minorul, instanța fiind chemată să protejeze în principal acest interes primordial.
Niciun element probator administrat nu relevă lipsa de implicare a mamei în îngrijirea minorelor, înscrisurile depuse în apel nefiind de natură a releva lipsa de preocupare a intimatei pentru creșterea și educarea celor două minore. Mai mult, măsura încredințării minorelor către mamă nu semnifică faptul că instanța cenzurează sau capacitatea recurentului de a fi un bun părinte pentru copiii săi, de a fi atașat de aceștia și implicat în creșterea lor, ci reprezintă doar o măsură care se impune din prisma interesului superior al copilului de a fi încredințat în baza criteriilor privitoare la vârsta minorului, dezvoltarea sa fizică, psihică, socială aceluia dintre părinți care oferă în mod propice garanțiile de dezvoltarea fizică și morală ale minorului.
În privința suplimentării probei testimoniale cu încă 2 (doi) martori, art.187 Cod de procedură civilă arată că instanța va putea mărgini numărul martorilor propuși. De asemenea, schimbarea doctorului de familie nu poate fi imputată intimatei, atâta timp cât este benefică stării de sănătate a minorelor, iar faptul că minorele mai stau și pe la bunicii materni nu este de natură să împiedice programul de vizitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant pârât împotriva deciziei civile nr.530/A/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă () și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/16.11.2009
----------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Ioana
| ← Plasament. Decizia 1184/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Ordonanță președințială. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
