Divort. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 142
Ședința publică din data 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Adriana Maria
- ---
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 312 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în comuna, județul B și autoritatea tutelară - Primăria comunei, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul reclamant, reprezentat de avocat din Baroul Buzău, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar, intimata pârâtă -, personal și asistată de avocat - din același barou, potrivit împuterniciri aflată la fila 16 dosar, lipsind autoritatea tutelară Primăria com..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/16.02.2010 la fila 21 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus din partea intimatei - pârâte întâmpinare, înregistrată sub nr. 1383/29. 01. 2010.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar. Solicită cuvântul în fond, cerere formulată și de apărătorul intimatei pârâte.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că a criticat decizia pronunțată de Tribunalul Buzău pe considerentul că nu s-a pronunțat asupra cererii de încredințare a minorului. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că minorul se află de mai mulți ani în Italia, la tatăl său, unde este bine îngrijit și are bune condiții de creștere și educare.
Referitor la lipsa sa de la termenul de judecată de la instanța de fond din data de 18 august 2009, arată că a făcut dovada în cadrul instanței de apel că la acea dată se afla în concediu legal de odihnă. Mai mult, arată că a fost singura cerere de amânare pe care a formulat-o în cauză și nu ar fi putut fi înlocuit, datorită faptului că recurentul reclamant a precizat în procura dată că nu dă dreptul la substituire.
Consideră că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nemotivate sub aspectul încredințării minorului, fără a se încuviința probatoriile solicitate, iar ce privește sentința pronunțată de instanța de fond, apreciază că are o motivare contradictorie.
În drept, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța atât cu privire la divorț cât și cu privire la încredințarea minorului.
Avocat -, pentru intimata pârâtă -, solicită respingerea recursului, conform întâmpinării depusă la dosar.
Referitor la susținerile apărătorului recurentului reclamant în sensul că la termenul de judecată din data de 18 august 2009 a fost în concediu de odihnă, arată că, fiind vorba despre o acțiune de divorț, avocatul îl reprezintă pe reclamant în baza unei procuri speciale, substituindu-se în drepturile și obligațiile procesuale ale acestuia. Față de această situație, consideră că obligația de a se înfățișa în persoană revenea mandatarului cu procură specială, iar efectuarea concediului de odihnă nu se regăsește printre condițiile stricte prev. de art. 614 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea recursului că nefondat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei P, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa comună, minorul, născut la data de 29.01.2002 să fie încredințat reclamantului spre creștere și educare, iar pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat instanței faptul că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2004 și a conviețuit împreună cu aceasta circa 3 ani, iar relațiile dintre părți s-au deteriorat de când reclamantul a plecat în străinatate să lucreze. A precizat reclamantul că în prezent, atât el, cât și pârâta, au relații de concubinaj cu alte persoane, iar din căsătoria lor a rezultat minorul.
Prin sentința civilă nr. 1023/18.08.2009, Judecătoria Par espins acțiunea reclamantului și a admis cererea reconvențională, încredințând pârâtei reclamante spre creștere și educare pe minorul, născut la data de 29.01.2002.
Pentru a hotâri astfel, instanța fondului a reținut faptul că la termenul de judecată din data de 18.08.2009 exista la dosar cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare. Fiind a doua cerere de acest gen în dosar, instanța a respins-o și, pe cale de consecință, a respins acțiunea de divorț ca nesusținută, în conformitate cu dispozițiile art.616 Cod procedură civilă.
Cât privește cererea reconvențională, instanța fondului a reținut că pârâta reclamantă îi poate oferi minorului condiții bune de creștere și educare, motiv pentru care a admis cererea așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, acesta criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reclamantul apelant a fost lipsit de dreptul de apărare, deoarece apărătorul ales a depus cerere de amânare, cu motivarea că este plecat în concediu. De asemeni, soluția a fost pronunțată în lipsa anchetei sociale, care trebuia să sosească din Italia prin comisie rogatorie.
Intimata a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat, având în vedere că instanța de fond a apreciat în mod corect că lipsa avocatului nu este justificată prin condițiile strict limitative ale art. 614 Cod de procedură civilă. Fiind vorba de o acțiune de divorț, avocatul îl reprezintă pe reclamant în baza unei procuri speciale, în lipsa ei reclamantul având obligația să se înfățișeze în persoană.
A mai aratat intimata că lipsa anchetei sociale nu reprezintă un motiv de netemeinicie a hotărârii, pentru că amânarea cauzei pe acest motiv s-a datorat atitudinii reclamantului. Acesta nu are serviciu și nici reședința stabilă, pentru a se efectua ancheta socială și a se verifica dacă are condiții de creștere și educare a minorului.
Tribunalul respins apelul ca nefondat, cu următoarea motivare:
Din datele oferite de reclamant la dosar, prin apărătorul său, a rezultat că adresa de reședință indicată, inclusiv pentru efectuarea anchetei sociale, este în Italia, nr.8, cod poștal 58020, însă din analiza actului de identitate depus chiar de către reclamant a rezultat că are ca adresă exact adresa firmei unde lucrează, respectiv nr. 2, motiv pentru care se va constata că reclamantul nu a dovedit că are reședința la adresa indicată pe parcursul procesului. La acestea se adaugă și faptul că încă de la introducerea acțiunii pe rolul instanței, adresa de domiciliu indicată a fost în comuna, jud.
De aici rezultă că își fac aplicabilitatea prevederile art. 616 Cod de procedură civilă, care prevede sancțiunea respingerii cererii de divorț că nesusținuta, dacă reclamantul nu se prezintă personal în fața primei instanțe și nici nu face dovada reședintei sale în străinătate, pentru a putea fi reprezentat pe baza unei procuri speciale.
Pe aceste considerente, apelul reclamantului apare ca nefondat, acestuia nefiindu-i încălcat dreptul la apărare, așa cum s-a încercat să se arate.
În legătură cu ancheta socială, instanța de apel a constatat că întârzierea administrarii unei asemenea probe s-a datorat tot reclamantului, care a solicitat, într-o primă fază efectuarea ei în comuna, jud. B, cauza suferind mai multe amânări pe acest motiv. Ulterior, a solicitat efectuarea anchetei în Italia, la o adresă pe care a indicat-o prin apărător, însă cu privire la care nu a făcut nicio dovada că este reședinta sa, cu atât mai mult cu cât din analiza permisului de ședere în Italia a rezultat că are reședința la firma unde lucrează, ceea ce nu poate echivala cu un domiciliu unde să poată fi efectuată o anchetă socială.
Și cu privire la această probă, reclamantul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că inițial a arătat că va achita costul expedierii adresei în Italia, mai ales că nu era o sumă importantă de bani, ci numai 16,60 lei, însă la termenul următor a revenit și a solicitat ca suma să fie achitată prin serviciul de contabilitate al Tribunalului Buzău, cu toate că era o probă care îi profita lui, nu una care se administra din oficiu de către instanța de judecată.
Din aceste motive, instanța a constatat că aceste solicitări nu au reprezentat decât o tergiversare nejustificată a soluționării prezentului proces, cu toate că este vorba și de interesul unui copil minor.
În legătură cu cererea reconvențională formulată de pârâta, instanța de fond a avut în vedere faptul că au fost audiați martori și s-a efectuat ancheta socială la domiciliul pârâtei reclamante, din care a rezultat că sunt condiții pentru ca minorul să poata fi încredințat spre creștere și educare mamei,această soluție fiind justificată, având în vedere și vârsta minorului, care necesită prezența mamei pentru o dezvoltare fizică și psihică corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
A arătat recurentul în motivele scrise depuse la dosar, că minorul a fost în întreținerea sa încă de la naștere și că are rezidența în Italia. A mai arătat că a împuternicit pe avocatul să-l reprezinte în cauză deoarece este rezident în Italia și nu poate lipsi de la serviciu și că avocatul are o singură cerere de amânare în dosar, motivată și dovedită de împrejurarea că a fost plecat în concediu.
Mai arată recurentul că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu s-au pronunțat pe capătul de cerere subsidiar al acțiunii principale de divorț, respectiv pe faptul că a cerut încredințarea minorului spre creștere și educare. Precizează că, deși instanța de fond a insistat în efectuarea anchetei sociale în Italia, această anchetă socială nu s-a efectuat, cauza fiind soluționată.
A solicitat a se avea în vedere că minorul a fost în permanență în creșterea și educarea sa, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, situație față de care apreciază că este în interesul minorului să rămână în continuare în întreținerea sa.
Totodată, arată recurentul că ancheta socială efectuată în Italia este o probă cu care face dovada condițiilor de creștere și educare ale minorului. Solicită a se avea în vedere și împrejurarea că s-a depus la dosar, la fila 11, o cerere de chemare în judecată pentru divorț, formulată de pârâtă, prin care aceasta a solicitat încredințarea minorului soțului.
Pentru motivele invocate în scris solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru a se pronunța atât asupra cererii de divorț cât și asupra cererii subsidiare privind încredințarea minorului.
La data de 1 februarie 2010, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în care a arătat că probele administrate în cauză au dovedit faptul că minorul nu se află în îngrijjirea tatălui său, ci se află împreună cu bunica paternă, care l-a luat în Italia pentru o perioadă limitată de timp, cu acordul său, însă a refuzat să se mai întoarcă cu el.
Mai arată intimata în întâmpinare, că acțiunea de divorț a fost respinsă ca nesusținută, invocându-se dispozițiile art. 616 Cod procedură civilă, că obligația de a se înfățișa la instanța de jucată, în persoană, revenea mandatarului cu procură specială, dacă reclamantul nu se putea prezenta personal, precum și faptul că efectuarea concediului de odihnă de către mandatar nu se regăsește printre condițiile stricte ale art. 614 Cod procedură civilă.
Solicită a se avea în vedere că în cazul divorțului, celelalte cereri sunt accesorii și în mod corect instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale ce avea ca obiect încredințarea minorului.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel ca legale și temeinice.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 614 proc.civ. în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate; în aceste cazuri, părțile se vor putea înfățișa prin mandatar.
Văzând copia cărții de identitate a recurentului-reclamant,aflată la fila nr. 7 din dosarul de fond, din care reiese rezidența acestuia în Italia, V-Le, 2, cu valabilitate până la data de 18.03.2012, reiese fără putință de tăgadă că în cauză sunt aplicabile disp. 614 proc.civ.,astfel încât recurentul-reclamant poate fi reprezentat prin mandatar,sens în care a și fost desemnat numitul,astfel cum rezultă din procura depusă la fila 14 dosar fond.
Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia apelului declarat de către reclamant, nu a observat împrejurarea că prima instanță a examinat cererea pe care avocatul a făcut-o în calitate de mandatar al reclamantului prin prisma disp. art. 156 proc.civ., ignorând existența procurii aflate la fila 7 din dosarul de fond și admițând cererea reconvențională a pârâtei- reclamante prin încredințarea acesteia spre creștere și educare a minorului,deși nu a dispus desfacerea căsătoriei.
Din considerentele susmenționate, apreciind că în cauză e incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 9 proc.civ., Curtea, în baza art. 312 proc.civ., va admite recursul declarat de reclamantul, va casa atât decizia nr. 312/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău,cât și sentința nr. 1023/18.08.2009 pronunțată de Judecătoria P și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria P pentru lămurirea aspectelor susmenționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, domiciliat în comuna, județul B,împotriva deciziei civile nr. 312 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta -, domiciliată în comuna, județul B și Autoritatea Tutelară - Primăria comunei, județul
Casează decizia civilă nr. 312 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința nr. 1023/18.08.2009 a Judecătoriei P și trimite cauza spre rejudecare la JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Adriana Maria
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Adriana Maria
C - - - ---
fiind în concediu medical,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
-
Red.MP
6 ex./ 15.03.2010
dos.fond- -
jud.fond-
-
jud.., -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait Adriana Maria
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
