Divort. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 423
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă () împotriva deciziei civile nr. 244 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă (),intimatul pârât reprezentat de avocat -, lipsind intimata Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurenta reclamantă () depune adeverință eliberată de Asociația de proprietari nr. 1 C și cu străzile.
Se înaintează spre observare actele depuse la termenul de față apărătorului intimatului pârât care nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta reclamantă () depune concluzii scrise în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca legale și temeinice a hotărârii pronunțate de Judecătoria Craiova.
Avocat -, pentru intimatul pârât, susține că hotărârea pronunțată de Judecătoria Craiovas -a dat cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea, în mod corect Tribunalul Dolja admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoriei Craiova la data de 07.09.2007, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 30.01.1988 din vina pârâtului, încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de și atribuirea provizorie către reclamantă a beneficiului locuinței până la soluționarea acțiunii de partaj.
În motivarea acțiunii s-a arătat că soții s-au căsătorit la data de 30.01.1988, căsătorie din care au rezultat doi copii, născut la data de 01.01.1994 și, născut la data de 28 iulie 1988, în prezent major și încă de la începutul căsătoriei, pârâtul a manifestat un dezinteres față de viața de familie, avea o atitudine jignitoare față de reclamantă și copii și de multe ori devenea violent, mai ales sub influența băuturilor alcoolice.
S-a mai precizat că manifestările de violență și teroare impuse de pârât s-au accentuat din an în an, în prezent fiind imposibilă conviețuirea cu acesta, iar de îngrijirea și educarea celor doi copii s-a ocupat numai reclamanta, pârâtul contribuind sporadic la nevoile acestora, veniturile obținute de acesta în foarte mică măsură erau folosite pentru nevoile zilnice, iar restul pentru plata obligațiilor și a altor dări.
Reclamanta a mai arătat că a încercat reluarea relațiilor de familie, însă atitudinea pârâtului nu s-a schimbat, astfel că în perioada în care era însărcinată cu cel de-al doilea copil, pârâtul a lovit-o producându-i leziuni.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38, art. 40 si 42,. familiei și art. 607 Cod pr. civilă.
În scop probatoriu s-a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul părților, conform art. 42. familiei, fiind depus la dosar referatul de anchetă socială cu adresa nr. -/26.11.2007 eliberată de Primăria Municipiului
Prin sentința civilă nr. 17412/05.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al Municipiului C, județul D, la nr. 110 din 30 ianuarie 1988 din culpa exclusivă a pârâtului.
S-a dispus ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de " .
S-a încredințat mamei reclamante spre creștere și educare minorul, născut la data de 01 ianuarie 1994, și a fost obligat pârâtul către reclamantă, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97,5 lei lunar, începând cu data promovării cererii (07.09.2007) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a dispus atribuirea, către reclamantă, în mod provizoriu, până la soluționarea acțiunii de partaj, a beneficiului spațiului de locuit, constând în apartamentul nr. 2 din C, strada - -,. d 1,. 1, județul D, compus din trei camere și dependințele aferente, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1964/11.06.2001 la.
S-a reținut că soții s-au căsătorit la data de 30 ianuarie 1988, iar din relațiile lor a rezultat minorul, născut la data de 01 ianuarie 1994 și, după cum rezultă din depoziția martorei -, propusă de reclamantă, în calitate de mamă a ei, aceștia s-au despărțit în fapt în urmă cu circa 1 an, locuind totuși în același domiciliu.
Că, pe parcursul căsătoriei, pârâtul era o fire foarte violentă fizic și verbal, permanent o lovea pe reclamantă, chiar în prezența martorei îl lovea și pe minor, din motive nesemnificative, consuma în mod excesiv alcool, fiind permanent în stare de ebrietate, fiindu-i desfăcut și contractul de muncă din acest motiv, crea tensiune în familie, nu contribuia la întreținerea familiei.
Martora a mai declarat că, de când i s-a desfăcut contractul de muncă pârâtului, acesta a devenit mult mai violent, fiind un real pericol continuarea conviețuirii lui în același imobil împreună cu reclamanta și minorul.
Din probele administrate a rezultat că, de la despărțirea în fapt a soților, minorul rezultat din căsătoria lor a rămas în îngrijirea mamei reclamante, care îi oferă condiții bune de creștere și educare.
În același timp, instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, nemaiputând fi reluate.
Având în vedere depoziția martorei audiate, rezultatele anchetei sociale, opțiunea și interesul minorului, în temeiul prevederilor art. 42 și art. 43 alin.1 din codul familiei, instanța a dispus încredințarea acestuia spre creștere și educare către mama reclamantă, iar potrivit dispozițiilor art. 86 și art. 94 din codul familiei, pârâtul a fost obligat către aceasta, în favoarea minorului, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97,5 lei lunar( la nivelul venitului minim pe economia națională, deoarece nu este încadrat în câmpul muncii), începând cu data promovării cererii (07.09.2007) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Întrucât în urma probelor administrate a rezultat faptul imposibilității continuării conviețuirii în comun a pârâtului cu reclamanta și minorul, datorită faptului că acesta este foarte violent, pe fondul consumului excesiv de alcool, în temeiul prevederilor art. 6131alin.3c.proc.civ. instanța a dispus atribuirea către reclamantă, în mod provizoriu, până la soluționarea acțiunii de divorț, a beneficiului spațiului de locuit, constând în apartamentul nr. 2 din C, strada - -, bloc d1,.1, jud. D, compus din 3 camere și dependințele aferente, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1964/11.06.2001 la BNP
Împotriva sentinței civile a declarat apel, pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că procesul de divorț s-a judecat cu procedura de citare nelegal îndeplinită, întrucât prin cererea de chemare în judecată a fost arătat greșit domiciliul comun în ceea ce privește indicativul blocului: "D1" în loc de "d1", iar, pe de altă parte, la toate termenele de judecată, procedura de citare cu pârâtul s-a realizat "prin afișare".
Or, deși textul art.6161Cod pr. civilă instituie obligația pentru instanță de a dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are domiciliul la locul indicat în cerere, dacă procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, aceasta nu a făcut nici un demers în acest sens și nici nu a observat că la fila 16 din dosar se află contractul de vânzare-cumpărare în care era menționat indicativul blocului ca fiind "d1" în loc de "D1".
Pe de altă parte, chiar dacă citațiile vor fi fost aduse de agentul procedural la domiciliu, trecând peste eroarea privind indicativul blocului, el nu a avut cunoștință de proces, intimata-reclamantă "subtilizând" probabil toate citațiile.
Nu a putut afla de divorț nici cu prilejul efectuării anchetei sociale, când referentul Serviciului Autoritate Tutelara din cadrul Primăriei C s-a "mulțumit" să poarte discuții numai cu intimata-parata, deși ar fi trebuit sa poarte discuții și cu pârâtul.
A aflat de faptul că intimata-reclamantă a divorțat absolut întâmplător, în data de 26.07.2008(sâmbăta) a observat printre acte, cartea de identitate a soției și, întrucât i-a atras atenția că era foarte nouă, s-a uitat atent la aceasta și a observat că își schimbase numele din în - numele avut anterior căsătoriei.
Totodată, prin adresa nr. 250/106/06.08.2008, a depus o plângere la Direcția Regională C a Companiei Naționale a Poștei Romane, pentru a dispune măsuri disciplinare împotriva poștașului care nu i-a înmânat citația și nici nu a afișat-o "pe ușa principală a locuinței".
A solicitat pârâtul să se rețină că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac a apelului și în consecință, să fie repus în termen, apreciind actualul demers judiciar ca legal exercitat.
Pe fond, a arătat că divorțul s-a pronunțat din vina sa exclusivă, deși instanța nu a audiat decât un martor, respectiv pe mama intimatei-reclamante, uitând de vechiul dicton "testis unus, testis nullus - un singur martor echivalează cu lipsa de martori"; depoziția sa este total subiectivă, mai ales că se află în relații de dușmănie cu ea, însă instanța a neglijat să o întrebe acest aspect, deși avea obligația legală potrivit art. 192 pct. 4 Cod pr. civilă.
A învederat că vinovată de destrămarea relațiilor este intimata - reclamantă, care a intrat într-o relație extraconjugală, refuzând să mai consume căsătoria și a întrerupt orice menaj în ceea ce-l privește pe pârât.
Totodată, s-a dispus atribuirea provizorie către reclamanta, până la soluționarea acțiunii de partaj a beneficiului spațiului de locuit, or, acest capăt de cerere a fost soluționat total nelegal întrucât reclamanta nu promovase la data pronunțării hotărârii (și nici în prezent) o acțiune de partaj privind bunurile comune, astfel încât, instanța nu putea să dispună o măsura provizorie raportându-se la un demers juridic inexistent la acea dată și incert în viitor.
De asemenea, apelantul pârât a mai arătat că nu este o fire violenta, poate conviețui cu familia în domiciliul comun (de altfel ei locuiesc împreună și in prezent), iar în calitatea sa de coproprietar devălmaș nu poate fi lipsit, nici măcar provizoriu, de unul din atributele fundamentale ale dreptului de proprietate, respectiv dreptul de folosință.
La data de 21.10.2008 intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că apelul este formulat peste termen, hotărârea instanței de fond este definitivă și irevocabilă, iar pe fond, a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr.244 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâtul, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local
S-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că citarea pârâtului s-a făcut prin afișarea citației pe ușa principală, fără însă ca instanța să facă aplicația art. 6161.civ.Cod Penal, în care se arată că "dacă procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are domiciliul la locul indicat în cerere și dacă constată că nu domiciliază acolo, va dispune citarea lui la domiciliul său, precum și, dacă este cazul, la locul de muncă", or, acest lucru era obligatoriu pentru a se putea trece la administrarea probatoriilor și la soluționarea cauzei.
Chiar dacă din probele administrate și din cererea de apel a reieșit că pârâtul are același domiciliu cu cel al reclamantei, aceasta nu înseamnă că instanța nu trebuia să întreprindă toate demersurile necesare (inclusiv citarea prin agent procedural), pentru a obține dovada că pârâtul are cunoștință de proces, cu atât mai mult cu cât părțile au locuit și locuiesc și în prezent împreună și datorită neînțelegerilor dintre ei, citațiile adresate pârâtului puteau fi însușite de reclamantă.
Pe de altă parte, dacă se făceau anumite cercetări, se constata că pârâtul lucra la data respectivă la Asociația de Proprietari nr.29, în funcția de administrator și astfel acesta putea fi citat la locul de muncă.
Faptul însușirii citațiilor de către reclamantă, pare cu atât mai credibil cu cât la fond aceasta a arătat că pârâtul nu lucrează și astfel a solicitat stabilirea pensiei de întreținere în raport de salariul minim pe economie, deși din actele depuse la dosarul de apel reiese, așa cum s-a arătat, că pârâtul era angajat la data respectivă la Asociația de Proprietari nr.29, în funcția de administrator, reclamanta ascunzând acest lucru, probabil, de teama ca pârâtul să nu fie citat la asociație.
Cu privire la excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât regulile privind citarea părților în proces se aplică și pentru comunicarea hotărârilor și a altor acte de procedură.
Or, în speță, atâta vreme cât pârâtul nu a fost citat corect, nici comunicarea hotărârii către acesta nu este corectă, fiind făcută tot prin afișare la domiciliul comun.
În atare situație, s-a considerat că hotărârea nu i-a fost comunicată în mod legal pârâtului și astfel acesta era în termen să formuleze calea de atac a apelului oricând, cu excepția situației în care s-ar fi cerut de către acesta comunicarea hotărârii, caz în care termenul ar fi început să curgă de la data când a cerut-o, ceea ce în speță nu este cazul.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că apelul declarat de pârât a fost formulat în termenul legal,deoarece acesta a fost depus la data de 16 septembrie 2008, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Că, instanța trebuia să analizeze tardivitatea declarării apelului și cererea de repunere în termen în raport de această dată, dar și prin dispozițiilor art. 103 pct. 2 Cod pr. civilă.
A precizat că apelantul a cunoscut faptul că pe rolul instanței de judecată există acțiunea de divorț a părților, întrucât locuiește în același apartament cu reclamanta și cu cei doi copii, dintre care unul este major.
Totodată, a învederat că instanța de apel nu s-a preocupat să solicite date din care să rezulte dacă pe str. - - există blocuri cu inițiala "D", deoarece este cunoscut că pe această stradă blocurile sunt numerotate numai cu inițiala "d", astfel încât actul de procedură nu se putea rătăci.
Recurenta reclamantă a arătat că în realitate, pârâtul a încercat un artificiu juridic pentru a împiedica executarea și a părăsi imobilul, deoarece sentința de divorț a fost investită cu formulă executorie, procedându-se la punerea acesteia în executare.
A mai susținut că în cazul în care apelantul pârât invoca nereguli de citare, avea o altă cale de atac prevăzută de dispozițiile art. 317 Cod pr. civilă.
Totodată, a făcut trimitere la dispozițiile art. 3733pct. 1 Cod pr. civilă, arătând că, potrivit acestui text de lege, încheierile prin care președintele instanței admite cererea de investire cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești, nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Făcând mențiunea "definitivă și irevocabilă" pe hotărârea de divorț, instanța de judecată a considerat în mod implicit că a fost legală comunicarea hotărârii către apelantul pârât.
Recurenta a susținut de asemenea, că afirmația instanței în sensul că citațiile puteau fi sustrase de reclamantă este nefondată, fiind doar o presupunere, fără a fi susținută de probe.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Astfel, soluția pronunțată de Tribunalul Dolja fost dată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege citat prevede limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Una din aceste situații, așa cum s-a arătat, este aceea în care judecata cauzei s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Teza a II-a Cod pr. civilă, soluționarea litigiului la instanța de fond făcându-se cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la citarea pârâtului.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta ( ) a menționat ca adresă de domiciliu a pârâtului, C, str. - -, -.1,.1,.2, județul
La instanța de fond toate actele de procedură cu pârâtul s-au făcut la adresa indicată, respectiv str. - -, -.1. fără ca pârâtul să se prezinte la vreunul din termenele de judecată.
În contractul de vânzare - cumpărare depus la fila 16 în dosarul de fond, domiciliul comun al soților este indicat ca fiind situat în C, str. - - bloc 1, și nu, așa cum a menționat reclamanta în cererea de chemare în judecată.
În atare situație, citarea pârâtului trebuia să se facă conform dispozițiilor art.90 alin. 1 Cod pr. civilă, la domiciliul celui citat, adică la domiciliul menționat în actul de proprietate al părților - în C, str. - - (- - ) bloc 1.
Întrucât pârâtul nu a fost citat la adresa corectă, soluționarea acțiunii la prima instanță s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce privește această parte, situație în care în cauză devin incidente prevederile art.297 alin. 1 Teza a II-a Cod pr. civilă, așa cum corect a reținut și Tribunalul Dolj.
În ceea ce privește comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, se constată că aceasta nu a fost făcută în mod legal, câtă vreme adresa pârâtului a fost menționată greșit, precizându-se pe dovada de comunicare că acesta locuiește în str. - -, -.1, în loc de bloc 1.
Prin urmare, la data de 8 august 2008 pârâtul se afla în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a apelului, întrucât sentința de divorț nu-i fusese comunicată până la acea dată.
Tribunalul Dolja respins în mod corect excepția tardivității apelului, invocată de reclamanta reclamantă prin întâmpinare și ca atare, în mod legal a reținut că acesta a fost exercitat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin.1 Cod pr. civilă.
Susținerile recurentei cu privire la dispozițiile art. 103 pct. 2 Cod pr. civilă, sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
Câtă vreme hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată intimatului pârât, este de necontestat că nu a început să curgă termenul de declarare a apelului prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod pr. civilă și-n atare situație, nu poate opera instituția repunerii în termenul de apel, în condițiile în care acest termen nu expirase.
Criticile recurentei bazate pe posibilitatea instanței de a face verificări cu privire la numerotarea blocurilor în zona în care părțile domiciliază, cât și cele ce vizează afirmația instanței referitoare la posibilitatea însușirii de către reclamantă a citațiilor emise pe numele pârâtului, sunt irelevante din punct de vedere juridic, în contextul considerentelor expuse anterior, din care rezultă fără putință de tăgadă că litigiul de față a fost soluționat la instanța de fond, cu lipsa de procedură a pârâtului.
Investirea cu formulă executorie a sentinței civile pronunțată de prima instanță, nu poate constitui un impediment legal pentru exercitarea căii de atac a apelului de către pârât, câtă vreme pârâtul nu a avut cunoștință de procesul soluționat prin hotărârea menționată, cauza fiind soluționată cu lipsă de procedură.
Așadar, criticile recurentei pârât întemeiate pe dispozițiile art. 317 Cod pr. civilă și respectiv art. 3733pct.1 Cod pr. civilă, sunt nefondate și nu pot fi reținute.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă () împotriva deciziei civile nr. 244 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
01.04.2009
Jud.apel
Șt.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 6/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
