Divort. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 52
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.250 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Minori și Familia, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimatul lipsind contestatoarea -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat nemotivarea contestației, după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru intimatul, a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 460/20.03.2008 Judecătoria Strehaiaa respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei -, reținând că vinovat de alterarea relațiilor de familie este chiar reclamantul și că pârâta nu a formulat o cerere reconvențională, prin care să solicite desfacerea căsătoriei.
Prin decizia civilă nr. 155/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 460 din 20 martie 2008, s-a schimbat sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, încheiată la data de 07.11.1987, înregistrată în Registrul stării civile al orașului S, jud. M, la nr. 69/07.11.1987, din culpă comună.
S-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", dispunându-se obligarea acesteia la 520 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel coroborând probele administrate în cauză a reținut că între părți există discuții și neînțelegeri pe fondul neajunsurilor materiale, a insuficienței banilor pentru asigurarea unui trai decent, reclamantul reproșându-i pârâtei că nu gestionează corespunzător banii pe care el îi trimite acasă și în plus a mai contractat și datorii, iar pârâta susținând că reclamantul nu contribuie la întreținerea familiei. Această stare tensionată durează de circa un an de zile, ducând la răcirea relațiilor dintre cei doi soți și vătămarea raporturilor de familie, ambii soți făcându-se vinovați de alterarea relațiilor de căsătorie.
În aceste condiții, s-a constatat că, față de dispozițiile art. 38 alin. alin. (1) fam. există motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a formulat și motivat recurs în termen pârâta, susținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor privitoare la motivele desfacerii căsătoriei, legea făcând referire la motive care fac dovada imposibilității continuării căsătoriei.
S-a arătat și că motivele de divorț trebuie să fie imputabile soțului pârât sau ambilor soți, legislația română necunoscând divorțul din vina reclamantului.
Făcându-se referiri la probele administrate s-a arătat că din acestea reiese că singurul vinovat de răcirea relațiilor de familie este reclamantul, care fiind plecat în Italia, a stabilit relații de concubinaj și pe fondul acestor relații a refuzat să mai trimită bani pentru întreținerea copiilor rezultați din căsătoria părților, în prezent majori, dar care se află în continuarea studiilor
S-a arătat și că motivele reținute de instanța de apel nu pot fi considerate motive temeinice de divorț în sensul art. 38 alin. 1 fam.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
La data de 02.09.2008 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat, arătând în esență că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Făcându-se referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă invocate în recurs s-a arătat că instanța de apel nu a pronunțat decizia recurată în baza culpei exclusive a reclamantului, ci ca urmare a interpretării probatoriului administrat, în baza culpei comune a soților.
S-a arătat că "subiectivitatea" instanței de fond, invocată în motivele de recurs nu constituie motiv de recurs în sensul art. 304 cod procedură civilă.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au solicitat și nu s-au administrat probatorii.
Prin decizia civilă nr.250 din 13 octombrie 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul formulat de pârâtă, reținând că potrivit art.38 alin. 1 Codul familiei instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Or, existența motivelor temeinice de divorț și imposibilitatea continuării căsătoriei într-o speță determinată nu poate fi analizată decât prin prisma probatoriului administrat în cauză, operațiune ce constituie atributul exclusiv al instanțelor de fond, nefiind supusă controlului judiciar al instanței de recurs, învestită cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, ce se exercită doar pentru motive de nelegalitate (preambulul art. 304 cod procedură civilă), și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de această dispoziție legală, ce nu pot fi extinse prin analogie.
Ca atare, Curtea, analizând recursul formulat în cauză în aceste coordonate a constatat că motivele reținute de instanța de apel ca motive temeinice de divorț, respectiv neînțelegerile grave de ordin material dintre soți culminând cu jigniri reciproce, ce au condus la o răcire puternică a relațiilor dintre soți ce persistă de cel puțin un an anterior promovării acțiunii de divorț constituie astfel de motive, deoarece fac dovada lipsei prieteniei și afecțiunii reciproce ce constituie fundamentul relațiilor de familie potrivit art. 2 cod familiei, context în care nu se poate reține că instanța de apel a dispus desfacerea căsătoriei dintre soți în absența unor motive temeinice de divorț, cu nerespectarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei.
S-a constatat că nu poate fi reținut ca fondat nici motivul de recurs prin care se invocă faptul că instanța de apel a pronunțat divorțul numai în temeiul culpei exclusive a reclamantului, deoarece observându-se considerentele și dispozitivul hotărârii recurate se reține că, în speță, divorțul a fost pronunțat din culpa comună a soților în conformitate cu art. 617 alin. 1 cod procedură civilă, pentru motivele mai sus reținute, motive față de care în mod temeinic s-a reținut culpa comună.
Celelalte argumente prezentate prin cererea de recurs privind "superficialitatea" și "subiectivitatea" în interpretarea probatoriului administrat în cauză nu pot fi reținute ca motive de recurs în sensul art. 304 cod procedură civilă pentru considerentele mai sus arătate, cu atât mai mult cu cât constituie referiri de maximă generalitate ce nu conțin trimiteri la nelegalitatea operațiunii de interpretare a probatoriului efectuată de instanța de apel, cu privire la care se reține că pentru a pronunța decizia recurată a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză.
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de recurs a respins recursul formulat în cauză ca nefondat și potrivit art. 274 cod procedură civilă s-a dispus obligarea recurentei către intimat la cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
Prin cererea înregistrată sub nr- petenta - a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Deși prin cererea formulată petenta a precizat că va depune motivele contestației în anulare până la primul termen de judecată și deși cauza a suferit o amânare, instanța punându-i în vedere contestatoarei să depună motivele contestației, nici până la data luării dosarului în pronunțare aceasta nu a depus motivele pe care-și fundamentează cererea.
Ca atare, Curtea urmează a proceda la examinarea din oficiu a temeiniciei cererii formulată de contestatoare, privită prin prisma dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară de atac exercitată de aceasta.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Astfel, contestația în anulare reprezintă calea extraordinară de atac, de retractare, ce se poate formula împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pentru motivele prevăzute expres prin dispozițiile art. 317 cod proc. civilă -respectiv când procedura de chemare a părții pentru data judecății nu a fost legal îndeplinită, ori când instanța s-a pronunțat cu nerespectarea competenței materiale - și art.318 cod pr. civilă, atunci când dezlegarea dată prin hotărârile instanțelor de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speță se constată că nici una dintre aceste situații nu-și află aplicabilitatea, din examinarea lucrărilor dosarului rezultând că soluționarea pricinii s-a făcut cu respectarea procedurii de citare a părților, neîncălcându-se dispozițiile de ordine publică referitoare la competență.
Nici condiția ca hotărârea să fie rezultatul unei greșeli materiale nu se regăsește în cauză, în înțelesul textului de lege eroarea materială constând în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată, textul vizând greșeli de fapt, involuntare, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, ori de rezolvare a unui incident procedural, iar nu și atunci când instanța a avut cunoștință de existența și conținutul actului procedural, în acest caz putând fi vorba de o eventuală greșeală de judecată care nu mai poate fi îndreptată prin intermediul căilor de retractare.
De asemenea, nu este incidentă nici ultima ipoteză, care se referă la omisiunea cercetării unui motiv de recurs, în sensul neexaminării vreunuia din motivele de casare susținute de parte, din conținutul hotărârii instanței de recurs rezultând că s-a răspuns tuturor motivelor de recurs de vizează nelegalitatea, conformându-se dispozițiilor art.304 pct.1-9 cod proc. civilă.
În atare, constatându-se netemeinicia contestației în anulare introdusă de contestatoare, urmează a fi respinsă.
Întrucât prin promovarea prezentei cereri contestatoarea se află în culpă procesuală, urmează ca, potrivit art.274 cod proc. civilă să se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimat, reprezentând c/valoarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.250 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Minori și Familia, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul având ca obiect divorț.
Obligă contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23.01.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
rec.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
| ← Divort. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Suceava | Stabilire program vizitare minor. Decizia 899/2009. Curtea de... → |
|---|
