Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 808
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, Cartier Broșteni, -.B,.2,.25, județul B și cu reședința în Comuna C, județul B, împotriva deciziei civile nr. 116 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna Gherăseni, județul B și cu Autoritățile Tutelare Primăria Gherăseni, Primăria C și Primăria
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică din 24 iunie 2009 și intimata pârâtă, asistată de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. 89 din 8 octombrie 2009, lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Com. Gherăseni, Primăria Com. C și Primăria Mun.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune întâmpinare, comunicată și recurentului-reclamant, precum și delegație de reprezentare a intimatei-pârâte, arată că a luat cunoștință de motivele de recurs și nu solicită amânarea cauzei în acest sens.
Avocat, având cuvântul, arată că recurentul a transmis la dosar un certificat de grefă eliberat de Tribunalul Buzău din care rezultă că atașat cererii de recurs s-au depus și motivele recursului în trei exemplare, care au fost transmise curții de apel împreună cu dosarul la data de 22 mai 2009, astfel că au fost transmise intimatei o dată cu citația.
Solicită proba cu înscrisuri noi în dovedirea motivelor de recurs, respectiv adeverința nr.213 din 28 octombrie 2009 eliberată de grădinița pe care minorul o frecventează în anul școlar 2009-2010, precum și în copie xerox documente de plată a salariului pentru perioada august 2008 - septembrie 2009, din care rezultă că societatea unde acesta lucrează a remis sumele reprezentând pensia de întreținere datorată minorului, deși acesta se afla la recurent.
Avocat, având cuvântul, arată că i-au fost comunicate înscrisurile depuse și nu se opune probei solicitate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisuri noi, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Avocat, având cuvântul, invocă excepția tardivității declarării recursului, având în vedere că s-a realizat comunicarea deciziei recurate la data de 24 aprilie 2009, iar cererea de recurs a fost depusă la Tribunalul Buzău la data de 14 mai 2009, deci peste termenul legal.
Avocat, având cuvântul, arată că motivele de recurs au fost transmise prin poștă, pe plic fiind trecută data de 11 mai 2009, astfel că recursul a fost declarat în termenul legal, motiv pentru care solicită respingerea excepției de tardivitate.
Curtea, verificând actele dosarului, respinge excepția de tardivitate a recursului invocată de intimata-pârâtă, deoarece potrivit înscrisului aflat la fila 6 dosar, motivele de recurs au fost trimise prin poștă în intervalul aflat înlăuntrul termenului procedural.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs arătând în esență că decizia Tribunalului Buzău este nelegală în raport de dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civilă, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, în măsura în care a dispus, atât prin considerentele deciziei, cât și în minută "stabilirea domiciliului minorului la aceasta", respectiv intimata-pârâtă, cu toate că prin petitul cererilor de chemare în judecată, cât și prin cererea reconvențională se solicitase încredințarea minorului spre creștere și educare și nu stabilirea domiciliului acestuia, părțile neavând calitatea de soți.
Hotărârea Tribunalului Buzău este nelegală și din punctul de vedere al dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - fiind încălcate dispozițiile art. 42, 97, 99-101 Codul familie, precum și dispozițiile cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Instanța de fond a reținut, analizând probele complexe care s-au efectuat, că interesul major al minorului este să locuiască cu tatăl său, care-i asigură toate condițiile pentru o bună creștere și dezvoltare, are venituri superioare celor pe care le are intimata, a înscris minorul la grădinița unde a frecventat cursurile și anul trecut, este bine integrat familial și social.
Mai arată că intimata a plecat în străinătate și a lăsat minorul în grija mamei sale, care este interesată de pensia pe care acesta o primește, dovadă în acest sens fiind chiar faptul că a încasat banii trimiși de societatea unde recurentul lucrează, deși minorul era la acesta.
Din ancheta socială rezultă clar că recurentul nu este o persoană violentă, are un serviciu stabil, este integrat social și are posibilitatea să-l integreze și pe minor în noua familie.
Totodată precizează că de 7 luni, de când minorul se află la recurent, intimata și familia acesteia nu s-au interesat de copil, nici măcar la grădiniță, unde aveau posibilitatea să-l vadă oricând și deși avea o hotărâre definitivă de stabilire a domiciliului minorului, nu a pus-o în executare.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea sau modificarea deciziei și pe fond menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Buzău. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de tribunal care este legală și temeinică, întrucât a apreciat corect și legal situația existentă între părți. Minorul are o vârstă fragedă și are nevoie de mama sa, care locuiește în casa străbunicilor și este ajutată de bunicii materni în creșterea și îngrijirea copilului. Cu probele administrate s-a demonstrat că recurentul este o persoană violentă, iar când acesta merge la serviciu, minorul este supravegheat de alte persoane, cu care nu are nici o legătură de rudenie și deși a fost luat de recurent în domiciliul său de la sfârșitul anului trecut, acesta nu s-a acomodat acolo. Precizează că educatoarea minorului este rudă cu recurentul și astfel s-au putut obține relații favorabile acestuia cu privire la situația minorului, iar banii trimiși de societatea unde lucrează recurentul cu titlu de pensie pentru minor nu au fost cheltuiți, fiind păstrați pentru acesta.
Mai arată că instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut și a arătat pe larg în considerente că este vorba despre încredințarea minorului, domiciliul minorului fiind stabilit implicit în cadrul procesului de încredințare.
Precizează totodată că intimata a fost plecată o scurtă perioadă de timp din țară în vizită la sora sa, dar acest lucru nu este de natură a crea ideea că și-a abandonat copilul, acesta fiind lăsat în grija bunicii materne, lângă care a crescut până la vârsta de 3 ani.
În consecință, solicită respingerea recursului,menținerea deciziei atacate și acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să îi fie încredințat spre creștere și educare minorul, născut la data de 28.06.2005, sistarea obligării sale la plata pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorului, fără obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta, din aceasta rezultând minorul, născut la data de 28.06.2005. Ulterior separării în fapt a părților, minorul a rămas, cu acordul reclamantului, în creșterea și îngrijirea pârâtei, în considerarea vârstei sale, a necesității prezenței mamei, iar prin sentința civilă nr.3594/22.06.2007 a Judecătoriei Buzău reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a pensiei de întreținere în favoarea minorului, în raport de venitul obținut de el ca angajat la. - Prin sentința civilă nr.6952/29.11.2007 a Judecătoriei Buzău, s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minorul de două ori pe lună și în cursul vacanțelor. Cu prilejul exercitării drepturilor părintești din vara anului 2008 și implicit prin contactele avute cu familia pârâtei, care își are locuința în com. Gherăseni jud. B, reclamantul a constatat lipsa pârâtei de la domiciliu; în urma investigațiilor pe care le-a întreprins, a aflat că din luna iulie 2008 pârâta a plecat în Italia lăsând minorul în grija părinților ei. Reclamantul nu este de acord cu această situație, pârâta nu poate delega exercițiul drepturilor părintești, cu atât mai mult cu cât în lipsa mamei, reclamantul este îndreptățit să se ocupe de creșterea și educarea minorului, iar în domiciliul bunicilor materni situația materială, socială și morală este precară, la limita subzistenței. Părinții pârâtei au venituri minime și sporadice, locuința nu este dotată corespunzător, metodele de educație și îngrijire a minorului sunt deficitare așa încât acesta dovedește greutate în comunicare,are un vocabular redus,necorespunzător vârstei sale de 3 ani. În prezent reclamantul este căsătorit și locuiește împreună cu soția și familia acesteia în com. C jud. B, acest mediu este cunoscut minorului cu ocazia exercitării drepturilor părintești, iar condițiile de care dispun sunt net superioare celor de la domiciliul părinților pârâtei. Pe perioada verii 2008 minorul a fost împreună cu reclamantul și soția sa în concediu, a locuit o perioadă mai îndelungată cu aceștia, a socializat foarte bine; deși din actuala căsătorie a reclamantului nu au rezultat copii, aceasta cunoștea despre existența minorului, a acceptat acest copil și a dat dovadă de un comportament rațional, educat față de copil, iar pretinsul handicap al soției sale nu are nici o consecință sau influență negativă asupra implicării ei în creșterea și îngrijirea minorului. Reclamantul este încadrat în muncă în calitate de electrician la. -B, are venituri considerabile, este recunoscut ca o persoană serioasă, lipsită de vicii, social și responsabil, a dezvoltat puternice sentimente de afecțiune față de minor. Datorită veniturilor obținute de el din muncă, și stabilității materiale deosebite, nu solicită obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art.44, 100, 107, 86 și 94 Codul familiei.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat încredințarea către ea a minorului spre creștere și educare și obligarea reclamantului la plata contribuției la cheltuielile de creștere a minorului. Arată că din relația de concubinaj cu reclamantul a rezultat minorul, iar după nașterea acestuia între părți au apărut neînțelegeri în urma cărora pârâta a fost agresată și alungată din domiciliu împreună cu minorul, separarea de fapt începând cu data de 07.04.2007. Urmare a unor judecăți anterioare, reclamantul a fost obligat să plătească pensie de întreținere în favoarea minorului, dar a obținut dreptul de a vizita minorul. De la data separării în fapt și până la data de 12.09.2008, minorul a locuit împreună cu pârâta și părinții acesteia în com. Gherăseni.
Arată că la începutul lunii septembrie 2008 reclamantul a hotărât să rețină abuziv minorul la domiciliul lui, sperând că în acest mod va scăpa de plata pensiei de întreținere la care fusese obligat prin sentința civilă nr.3594/22.06.2007. După ce reclamantul i-a luat copilul,a făcut demersuri repetate la poliție și Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, iar apoi a sesizat instanța, acțiunea fiind înregistrată sub nr-; solicită conexarea acelui dosar la prezenta cauză. Interesul superior al minorului este ca acesta să crească lângă mama sa, iar o eventuală schimbare a mediului în care a trăit nu poate influența decât negativ dezvoltarea lui. Vârsta actuală a minorului și nevoile specifice ale lui impun cu necesitate prezența și afecțiunea maternă, absolut necesare pentru o bună dezvoltare fizică și psihică, pârâta fiind foarte atașată de minor și ocupându-se de creșterea și educarea lui până la această vârstă.
La această vârstă fragedă, sentimentele de afecțiune ale minorului sunt mai puternice față de mamă decât față de tată.
Nu se poate susține că reclamantul ar oferi condiții mai bune de creștere și educare minorului atâta vreme cât el locuiește la părinții actualei sale soții, iar soția sa are un handicap fizic.
Pârâta și familia ei dețin o locuință complet utilată în com.Gherăseni jud. B, au condiții materiale și morale foarte bune pentru creșterea și educarea copilului și părinții pârâtei contribuind în mod constant la creșterea și educarea lui. În perioada în care doar pârâta și familia sa s-au ocupat de minor, reclamantul l-a vizitat doar de câteva ori, așa încât minorul nu este atașat emoțional de acesta.
moral al reclamantului este negativ, deoarece după separarea părților, acesta a provocat pârâtei și părinților ei numeroase scandaluri, chiar lovindu-i pe aceștia din urmă.
Prin încheierea din 18.12.2008 instanța a dispus conexarea dosarului nr- la prezenta cauză.
În cauză s-au dispus și efectuat anchete sociale, probatorii cu acte, martori și interogatorii.
Prin sentința civilă nr. 110/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a admis acțiunea și s-a respins cererea reconvențională, s-a dispus încredințarea spre creștere si educare reclamantului pe minorul, născut la data de 28.06.2005, cu obligarea pârâtei la o pensie de întreținere în favoarea acestuia de 116 lei lunar, cate 50 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 17.09.2008 și până la majorat. S-a mai dispus încetarea obligației pârâtului - reclamant de a mai plăti pensia de întreținere stabilită prin sentința civila nr. 3594/2007 a Judecătoriei Buzău cu începere din luna septembrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că între părți a existat o relație de concubinaj din care a rezultat minorul; în luna aprilie 2007, pe fondul nepotrivirilor dintre părți și a imposibilității de conviețuire, relația de concubinaj a încetat, reclamantul-pârât părăsind domiciliul pârâtei-reclamante și al părinților acesteia.
După încetarea concubinajului, reclamantul-pârât s-a căsătorit și locuiește stabil împreună cu soția și părinții acesteia în com.C sat jud. Prin sentințele civile nr.6952/2007 și 3594/2007 ale Judecătoriei Buzău, reclamantul-pârât a dobândit dreptul de exercitare a legăturilor personale cu minorul prin luarea acestuia la domiciliul său și respectiv, a fost obligat să plătească pârâtei-reclamante pensie de întreținere în favoarea minorului.
După cum rezultă din depozițiile martorilor și susținerile părților, primii ani de la naștere minorul a locuit cu ambele părți în com. Gherăseni în locuința părinților pârâtei-reclamante, iar după separarea în fapt și plecarea reclamantului pârât, minorul a continuat să locuiască în această locuință cu pârâta-reclamantă și părinții ei.
În luna septembrie 2008, reclamantul-pârât, în exercitarea dreptului său de legături personale cu minorul, l-a luat pe acesta în locuința soției și socrilor săi în com.C sat jud. B și întrucât în acea perioadă pârâta-reclamantă se afla în străinătate, a refuzat să îl mai aducă la părinții pârâtei-reclamante.
După cum rezultă din susținerile reclamantului-pârât,depoziția martorului și fotografiile depuse la dosar, în perioada în care a locuit la domiciliul reclamantului-pârât și al soției acestuia, minorul a fost corespunzător îngrijit și tratat cu afecțiune de reclamantul-pârât, soția sa și părinții acesteia.
Minorul urmează cursurile grădiniței din satul, educatoare fiind soția fratelui reclamantului-pârât, iar în perioada concediului reclamantului-pârât și al soției sale, minorul a fost împreună cu aceștia pe litoral.
În prezent, reclamantul-pârât este căsătorit, neavând însă copil rezultat din căsătorie.
După cum rezultă din depoziția martorului și fotografiile depuse, minorul este atașat afectiv de reclamantul-pârât și soția acestuia, iar după cum rezultă din aceleași fotografii și din depoziția martorului, minorul este în egală măsură atașat și de pârâta-reclamantă și de părinții ei.
După cum rezultă din rapoartele de anchetă socială, ambele părți beneficiază de condiții foarte bune de locuit; cu toate acestea, imobilul proprietatea socrilor reclamantului-pârât beneficiază de acces la utilități superioare celui al pârâtei-reclamante, tâmplărie - termopan, centrală termică, apă și caldă curentă, încălzire. Spre deosebire însă de pârâta-reclamantă care nu are loc de muncă, reclamantul-pârât obține venituri suficiente fiind salariat al - B, care îi permit să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare minorului.
Deși și tatăl pârâtei-reclamante este încadrat în muncă și obține venit salarial și de asemenea, deține animale în gospodăria sa, compararea veniturilor vizează în primul rând pe pârâta-reclamantă, deoarece venitul părintelui ei nu poate fi considerat ca obținut cu certitudine până la majoratul minorului și în plus acest singur venit este destinat întregii familii a pârâtei-reclamante.
Minorul locuiește împreună cu reclamantul-pârât, soția și părinții acesteia în com.C sat, urmează cursurile grădiniței din comună, este bine integrat familial și social, are o stare bună de sănătate, fiind corespunzător îngrijit de reclamantul-pârât, soția și părinții acesteia. Problemele de sănătate pe care le-a avut minorul atât în perioada cât se afla în îngrijirea pârâtei-reclamante, cât și în cea în care se afla în îngrijirea reclamantului-pârât, abces pleoapă inferioară și gastroenterocolită - sunt afecțiuni firești vârstei reduse a copilului și nu pot fi imputate nici uneia din părți, care s-au preocupat pentru a duce minorul la medic și a-i obține tratamentul corespunzător pentru vindecare.
Starea conflictuală care a existat între reclamantul-pârât și tatăl pârâtei-reclamante, probată prin rezoluția de încetare a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, nu este însă de natură a se răsfrânge asupra minorului, față de care reclamantul-pârât este atașat foarte mult.
În prezent, vârsta minorului nu mai este așa de redusă încât să necesite prezența continuă a mamei și o dovadă elocventă în acest sens este că în vara anului 2008, pârâta-reclamantă a avut posibilitatea de a lăsa minorul în grija părinților ei pe timpul deplasării în străinătate.
Întrucât a locuit o perioadă de câteva luni cu reclamantul-pârât și familia lui și a fost foarte bine îngrijit, a început cursurile grădiniței din satul, între minor și reclamantul-pârât s-a stabilit o puternică relație de afecțiune, după cum se vede din fotografiile dosarului.
Ținând cont de această situație de fapt, încredințarea minorului către pârâta-reclamantă ar însemna ruperea lui din climatul familial și social favorabil și cu care s-a acomodat o lungă perioadă de timp, lucru care l-ar afecta din punct de vedere al echilibrului afectiv care este esențial la o asemenea vârstă (3 ani).
Față de considerentele arătate, reclamantul-pârât beneficiază de condiții materiale și afective optime pentru a asigura minorului o dezvoltare fizică și morală corespunzătoare, între acesta și copil existând legături strânse și reciproce de afecțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta.
In dezvoltarea motivelor de apel se arata în esența că este nemulțumită de faptul că s-a încredințat spre creștere minorul reclamantului, fără a se tine seama că copilul este în vârsta de numai 3 ani, că reclamantul este încadrat în muncă și copilul este lăsat în grija altei persoane, că minorul a fost îngrijit încă de la naștere de mama și este atașat de aceasta, că are condiții materiale de creștere a acestuia și că minorul nu s-a adaptat la noul domiciliu, acest fapt observându-l din vizitele pe care le-a făcut la grădiniță.
Prin decizia civilă nr. 116 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Buzău a dmis apelul declarat de pârâta-reclamantă, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea formulată de apelanta -reclamantă și a stabilit domiciliul minorului la aceasta.
Prin aceeași decizie, s-a respins cererea formulată de intimatul, s-a menținut sistarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 3594/2007 până la data executării prezentei decizii și a fost obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei în fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește (în art. 2) că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
De aceea, la luarea măsurii încredințării spre creștere și educare prevalează interesul superior al copilului în cauză.
În speță, prima instanța trebuia să constate că este în interesul minorului să fie încredințat mamei deoarece acesta are o vârsta încă frageda și are nevoie de îngrijirea acesteia, că apelanta -. parata are o locuință corespunzătoare din punct de vedere igienic, locuind în casa străbunicilor săi și poate fi ajutată de aceștia, așa cum rezulta din referatul de ancheta sociala.
Trebuia să se aibă în vedere că reclamantul - tatăl copilului, este o fire violentă situație ce rezultă din rezoluția nr. 3825 /P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Totodată reclamantul este încadrat în muncă, iar copilul în timpul când acesta este la serviciu este lăsat în grija altor persoane.
Faptul că o perioada scurtă de timp pârâta a fost plecată în străinătate, nu este de natură a încredința copilul tatălui, deoarece aceasta nu l-a abandonat, insistând ca minorul să-i fie încredințat, făcând în acest sens o cerere înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr- din 25.09.2008.
Împotriva deciziei civile nr.116 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăua declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală, deoarece instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, în măsura în care a dispus, atât prin considerentele deciziei cât și prin minuta deciziei "stabilirea domiciliului minorului la aceasta".
Susține recurentul reclamant că atât el, cât și pârâta - reclamantă, prin cererea reconvențională sau cererea de chemare în judecată conexă care a făcut obiectul dosarului - al Judecătoriei Buzău, au solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorului.
Instanța de apel a încălcat legea, substituindu-se cererii pârâtei - reclamante, încredințarea minorului impunându-se cu atât mai mult cu cât ei nu au avut calitatea de soți, ci de concubini, arată în continuare recurentul.
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.42, 97, 99 - 101 din Codul familiei, precum și dispozițiilor cuprinse în Legea 272/2004 privind Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului.
Mai arată recurentul că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă, că în urma analizării tuturor probatoriilor administrate, instanța a reținut că interesul minorului este satisfăcut prin încredințarea acestuia lui, în locuința și familia sa, minorul beneficiind de condiții superioare celor de la domiciliul părinților și bunicei pârâtei intimate, că are venituri comparabile cu mult mai mari decât ale acesteia, iar din perioada în care minorul locuiește împreună cu el în noua familie urmează cursurile grădiniței din comună, este bine integrat familial și social, are o stare bună de sănătate, fiind corespunzător îngrijit atât de el, de soție cât și de părinții acesteia.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 proc. civ.în sensul că dispunând stabilirea domiciliului minorului iar nu încredințarea acestuia,așa cum au solicitat părțile, instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, Curtea urmează a constata că acesta e neîntemeiat, instanța de apel nefăcând decât o justă calificare a cererilor părților, în condițiile în care a stabilit că minorul a rezultat în afara relațiilor de căsătorie, fiind aplicabile disp. art. 100. fam. referitoare la stabilirea domiciliului minorului ai cărui părinți nu locuiesc împreună, iar nu art. 42. fam. ce reglementează instituția încredințării minorilor rezultați din căsătorie după momentul divorțului.
Din acest considerent și având în vedere că măsura privind stabilirea domiciliului minorului, raportat la probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că minorul are o vârsta încă fragedă, având nevoie de îngrijirea intimatei-pârâte-reclamante, care are o locuință corespunzătoare din punct de vedere igienic și poate beneficia de ajutorul părinților în îngrijirea lui, a fost dispusă cu respectarea disp. art.
42, 97, 99 - 101 din Codul familiei, precum și dispozițiilor cuprinse în Legea 272/2004 privind Protecția și Promovarea Drepturilor Copilului, ce instituie drept criteriu ce trebuie a fi avut în vedere în mod imperativ în stabilirea măsurilor privind persoana copilului acela al interesului superior al acestuia, Curtea urmează a constata că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 6 și 9 proc.civ. astfel încât, în baza art. 312 proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul-pârât împotriva deciziei nr. 116/01-04-2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Conform art. 274 proc.civ. va obliga pe recurentul-reclamant-pârât să plătească 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, Cartier Broșteni, -.B,.2,.25, județul B și cu reședința în Comuna C, județul B, împotriva deciziei civile nr. 116 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna Gherăseni, județul B și cu Autoritățile Tutelare Primăria Gherăseni, Primăria C și Primăria B, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant să plătească 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - C
Grefier,
Red.PM
7ex./18.11.2009
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 200/2008. Curtea de... → |
|---|
