Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1737/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(1727/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1737

Ședința publică din 15.12.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu

JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan

JUDECĂTOR 3: Bianca

Grefier -

- XX -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 409 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant.

Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.

La apelul nominal se prezintă avocații, în calitate de reprezentant al recurentei reclamante pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/1.10.2009, eliberată de Baroul București, respectiv, în calitate de reprezentant al intimatului pârât reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 20.10.2009, eliberată de Baroul București.

Se face referatul cauzei, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Avocatul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat și nu solicită administrarea unor probe noi în recurs.

Avocatul intimatului declară că nu a formulat întâmpinare, însă înțelege să invoce excepția inadmisibilității motivelor 2 și 3 de recurs, care vizează netemeinicia hotărârii.

Curtea, față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, precum și asupra excepției inadmisibilității, invocată astăzi de către apărătorul intimatului, întrucât această excepție nu vizează în întregime recursul.

Avocatul recurentei reclamante pârâte solicită admiterea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, susținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, astfel cum a detaliat în motivele de recurs depuse în scris la dosar.

Astfel, tribunalul nu a analizat unul dintre motivele de apel, respectiv cel care viza neincluderea în masa partajabilă a dividendelor, iar, prin încheierea de ședință din 17.01.2008, a respins cererea privind efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului dividendelor, motivând această măsură prin faptul că nu s-a dovedit că dividendele nu au fost folosite pentru nevoile căsătoriei și nici că acestea au fost obținute în timpul căsătoriei. Instanța nu a ținut seama, însă, de faptul că pârâtul reclamant a ridicat aceste dividende după desfacerea căsătoriei, deși ele erau calculate pentru anii 2002, 2003, deci înainte de pronunțarea divorțului.

Solicită, așadar, a se reveni asupra măsurii dispuse prin încheierea de ședință și a i se acorda dreptul de a proba cererea sa.

Precizează că, în apel, a formulat această critică a sentinței apelate, în mod explicit, iar instanța nu a analizat acest motiv de apel.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la cota de contribuție a părților, consideră că instanța nu a ținut cont de probele administrate, ci s-a bazat pe o prezumție.

Subliniază că acest motiv poate fi invocat în recurs, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, care vizează atât nelegalitatea cât și netemeinicia hotărârii atacate.

Susține și cel de-al treilea motiv de recurs, arătând că, în apel, a depus la dosar extrase din publicitatea imobiliară care dovedesc faptul că imobilul din Pipera a fost supraevaluat.

Menționează că și această critică se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, deoarece vizează netemeinicia, motivat de faptul că instanța de apel a respins cererea reclamantei pârâte privind efectuarea unei noi expertize.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că înțelege să formuleze separat cerere privind cheltuielile de judecată.

Avocatul intimatului pârât reclamant solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Susține inadmisibilitatea punctelor 2 și 3 din motivele de recurs, arătând că acestea nu se încadrează în prevederile art. 304 din Codul d e procedură civilă, întrucât se tinde la o reinterpretare a probelor, aspect care nu vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii.

Cu privire la motivul de recurs legat de neincluderea în masa partajabilă a dividendelor, solicită a se observa că în niciuna dintre cele două acțiuni introductive de instanță nu se regăsește un astfel de capăt de cerere, părțile incluzând în cererile lor numai partajarea acțiunilor deținute la societatea comercială

Recurenta susține că tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, dar se contrazice arătând că instanța s-a antepronunțat, respingându-i cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea cuantumului dividendelor.

Cu privire la cotele de contribuție a părților, apreciază că instanța a ținut seama de toate probele administrate în cauză, reținând corect contribuția fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor.

În legătură cu critica privind supraevaluarea imobilului, solicită a se observa că, în mod corect, au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către specialiști desemnați de instanță, iar nu anunțuri publicitare prezentate de partea adversă.

Depune la dosar concluzii scrise și arată că urmează a solicita pe cale separată obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2542/02.04.2007, Judecătoria sectorului 2 Baa dmis, în parte, cererea reclamantei pârâte împotriva pârâtului reclamant și, în parte, în principiu, cererea conexă formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.

Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile și imobile: imobil construcție situat în sat, comuna, județul A, edificat în baza autorizației de construire nr.1/5.05.1998, emisă de Primăria comunei, pe terenul dobândit de către reclamantul-pârât, conform actului de donație autentificat sub nr.1194/28.04.1998 de BNP; cota indiviză de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 500 mp și construcția edificată pe acesta, compusă din subsol, parter, etaj, astfel: subsol - garaj și anexe; parter - locuință cu cinci camere; etaj - locuință cu cinci camere, suprafața utilă totală fiind de 474,31 mp, situat în sat Pipera, comuna,-/12, județul I, dobândit conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.342/14.02.2001 de BNP; bunuri mobile aflate în imobilul din sat, comuna, județul A: mobilier de sufragerie, dormitor, set canapea și fotolii, mobilier bucătărie și, aragaz - 2 bucăți, frigider, televizor, hotă, cafetieră, precum și bunurile mobile aflate in imobilul construcție din sat Pipera, comuna,-/12, județul I, respectiv: televizor, mobilier sufragerie, mobilier living, mobilier cameră de zi, televizor, set canapea și fotolii, mobilier bucătărie, combină muzicală, frigider, aragaz, congelator, radiocasetofon, hotă, cafetieră, prăjitor pâine, set bijuterii; acțiuni în procent de 59,8% din capitalul social deținut de pârâtul - reclamant în cadrul SC SA, cu sediul în județul I, comuna Tunari, Calea nr.74.

S-a constatat că reclamanta-pârâtă are o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 30%, iar pârâtul-reclamant 70% și s-a dispus sistarea stării de devălmășie a părților asupra masei partajabile.

Au fost omologate raportul de expertiză imobiliară, întocmit de expert, raportul de expertiză mobiliară, întocmit de expert, raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert, raportul de expertiză tehnică construcții civile, întocmit de expert, raportul de expertiză tehnică bunuri mobile, întocmit de expert.

Au fost atribuite în lotul reclamantei-pârâte următoarele bunuri: cota indiviză de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 500 mp și construcția edificată pe acesta, compusă din subsol, parter, etaj, astfel: subsol-garaj și anexe; parter - locuință cu cinci camere; etaj - locuință cu cinci camere, suprafața utilă totală fiind de 474,31 mp, situat în sat Pipera, comuna,-/12, județul I, precum și următoarele bunuri mobile: televizor, mobilier sufragerie, mobilier living, mobilier cameră de zi, televizor, set canapea și fotolii, mobilier bucătărie, combină muzicală, frigider, aragaz, congelator, radiocasetofon, hotă, cafetieră, prăjitor pâine, set bijuterii, în valoare totală de 692.647 lei/Ron.

Au fost atribuite în lotul pârâtului-reclamant următoarele bunuri: imobil construcție situat în sat, comuna, județul A, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert, precum și următoarele bunuri mobile aflate în acest imobil: mobilier de sufragerie, dormitor, set canapea și fotolii, mobilier bucătărie și, aragaz - 2 bucăți, frigider, televizor, hotă, cafetieră; acțiuni în procent de 59,8% din capitalul social deținut de pârâtul-reclamant în cadrul SC SA.

A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 251.015 lei, cu titlu de sultă și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.150/03.03.2003, definitivă și irevocabilă, a Judecătoriei Sector 2 B s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 09.11.1970, în timpul căsătoriei părțile dobândind bunurile mobile și imobile enumerate anterior.

Tot în acea perioadă pârâtul-reclamant a devenit acționar al SC SA, având în vedere adresa nr.17885/12.11.2003 emisă de Oficiului Național al Registrului Comerțului, din care reiese că, în calitate de asociat al acestei societăți, deține un procent de 59,8% din capitalul social.

Prin încheierea pronunțată în temeiul dispozițiilor art.673⁶Cod procedură civilă, la data de 04.11.2005, instanța a reținut că la dobândirea bunurilor comune, reclamanta-pârâtă are o cotă de contribuție de 30%, iar pârâtul-reclamant de 70%. Cu privire la aceste cote, instanța a constatat că părțile, deși au avut locuri de muncă pe toată durata căsătoriei, au contribuit diferit la dobândirea bunurilor comune. Astfel, reclamanta-pârâtă s-a ocupat îndeaproape și în majoritatea timpului de creșterea și educarea celor doi copii ai părților, precum și de întreținerea gospodăriei, în condițiile în care pârâtul-reclamant efectua deplasări dese în interes de serviciu, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați. Pârâtul-reclamant a avut în cadrul căsniciei o contribuție mai mare sub raport material, instanța constatând, de asemenea, că majoritatea bunurilor au fost dobândite după anul 2000, în perioada în care acesta își desfășura activitatea la SC SA. A apreciat instanța că achiziționarea unor bunuri cu importanță valorică într-o perioadă scurtă de timp raportat la durata căsniciei ca urmare a activității profesionale a unuia din soți trebuie să înlăture prezumția de dobândire a bunurilor în cote egale. S-a mai reținut că bunurile astfel achiziționate fac dovada unor câștiguri mult peste medie, care se datorează, în parte, și abilităților personale pe plan profesional ale pârâtului - reclamant.

În aceste condiții, fiind recunoscută și contribuția celuilalt soț datorită sprijinului material și moral acordat pe întreaga perioadă a căsniciei, instanța a constatat că pârâtul-reclamant a răsturnat prezumția contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor comune.

Pentru identificarea, evaluarea și formarea loturilor s-a dispus efectuarea expertizelor de specialitate imobiliară-construcții civile, auto, mobiliară și contabilă.

La termenul din 06.09.2006, în temeiul art.673⁷Cod procedură civilă, autoturismul Renault a fost scos din masa partajabilă, având în vedere acordul părților în acest sens, precum și înscrisul aflat la fila 389 (Volum III dosar).

Prin raportul de expertiză imobiliară, întocmit de expert, a fost identificată suprafața de teren de 500 mp și construcția situată pe aceasta situată în sat Pipera, comuna,-/12, județul I, în valoare totală de 1.363.620 lei/Ron, cota indiviză de 1/2 având o valoare de 681.810 lei/Ron.

Conform raportului de expertiză mobiliară, întocmit de expert, valoarea bunurilor mobile reținute în masa partajabilă și aflate în imobilul din comuna, sat Pipera,-/12, județul I, a fost de 10.837 /Ron.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, întocmit de expert, valoarea de circulație a acțiunilor deținute de pârâtul-reclamant la SC SA, reprezentând 59,8 % din capitalul social, a fost de 465.571,10 lei/Ron.

Conform raportului de expertiză tehnică construcții civile, întocmit de expert, construcția situată în sat, comuna, județul A, edificată în baza autorizației de construire nr.1/5.05.1998, în suprafață utilă de 234,1 mp. are o valoare de 309.774 lei/Ron.

Prin raportul de expertiză tehnică bunuri mobile, întocmit de expert, s-a concluzionat că bunurile mobile situate în imobilul din sat, comuna, județul A au o valoare de 4.116 lei/Ron.

Față de valorile constatate prin rapoartele de expertiză omologate, instanța a reținut că valoarea masei partajabile este de 1.472.108 lei/Ron.

Potrivit art.36 Codul familiei, la desfacerea căsătoriei bunurile se împart între soți potrivit învoielii, iar dacă soții nu se învoiesc va hotărî instanța de judecată. În temeiul art.728 Cod civil, instanța a dispus sistarea stării de devălmășie asupra masei partajabile.

Față de dispozițiile art.741 cod civil și față de opțiunile părților, instanța a dispus formarea loturilor astfel cum s-a arătat mai sus, loturi pe care le-a atribuit părților, fiind obligată reclamanta - pârâtă să plătească pârâtului - reclamant o sultă pentru egalizarea loturilor.

Împotriva acestei hotărâri, precum și a încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 04.11.2005, a declarat apel reclamanta - pârâtă, solicitând schimbarea în parte a acestora, în sensul constatării unor cote egale de contribuție pentru fiecare dintre foștii soți la dobândirea bunurilor comune și împărțirea bunurilor potrivit acestor cote, în principiu conform loturilor constituite de prima instanță, dar cu stabilirea sultei potrivit noilor valori ale loturilor.

S-a arătat de către apelantă că în mod eronat instanța a apreciat că intimatul - pârât - reclamant a avut o cotă mai mare de contribuție, respectiv de 70%, de vreme ce din probele administrate nu a rezultat o diferență semnificativă la dobândirea întregii mase de bunuri, ci doar diferențe izolate (constatate greșit de instanță). Deși instanța reține că părțile au desfășurat o activitate remunerată pe toată durata căsătoriei (din 1970 până în 2003), iar în mare parte a acestei perioade veniturile soților au fost aproape egale (astfel cum rezultă din copiile cărților de muncă), totuși stabilește o contribuție mai mare pentru intimat.

Mai mult decât atât, deși instanța reține că apelanta a avut o contribuție totală și exclusivă la munca în gospodărie, atât prin activitatea de îngrijirea a celor doi copii, cât și a întregii familii, a casei de locuit, această contribuție nu o adaugă la cea rezultată din veniturile din muncă, ci o comprimă nejustificat, apreciind, în final, că are o cotă mai mică de contribuție.

Sub acest aspect, împrejurările izolate pe durata mare a căsătoriei, în sensul că pârâtul-reclamant a beneficiat de venituri mai mari, nu au relevanță, astfel cum a apreciat instanța, deoarece contribuția soților se calculează raportat la întreaga perioadă a căsătoriei, iar nu doar la un an - doi.

În opinia apelantei, nu există probe care să răstoarne această prezumție de egalitate a cotelor de contribuție, declarația singurului martor audiat la cererea intimatului nefiind relevantă sub acest aspect. Astfel, martorul nu cunoștea venitul intimatului și, deși acesta afirmă că din experiența sa poate spune că bani obținuți de soț pe șantier erau destinați casei, nu se poate ști cum experiența proprie a martorului atrage concluzii asupra vieții și activității familiei părților. Așadar, analiza declarației martorului nu a fost făcută de instanță în mod corespunzător, câtă vreme trebuia să se țină seama că aceasta viza fapte nepercepute în mod direct prin propriile simțuri, echivoce, cu referiri la păreri personale asupra unor aspecte necunoscute.

Dimpotrivă, din declarația martorilor audiați la propunerea apelantei a rezultat că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, mai ales că părinții reclamantei - pârâte au ajutat soții permanent, atât cu bani, cât și la creșterea copiilor.

În plus, concluzia instanței, în sensul că pregătirea profesională a intimatului ar fi un element care ar atrage majorarea cotei sale de contribuție, este una criticabilă, deoarece nu a rezultat că sumele de bani obținute de pârâtul - reclamant pentru întreaga durată a căsătoriei ar fi fost net superioară celor obținute de soție, mai ales că achiziționarea tuturor bunurilor comune s-a făcut treptat, din banii strânși în timp (din economii gestionate de apelantă, din sume de bani obținute din vânzarea altor bunuri dobândite înainte de 2000), iar nu din sume obținute numai în anul 2000 și următorii, numai de intimat. Din declarația martorei rezultă că atât acțiunile dobândite la SC SA, cât și imobilele dobândite de soți au fost achiziționate din banii comuni obținuți din vânzarea unor bunuri deținute anterior, din veniturile soților, precum și din ajutorul dat de părinții și de rudele apelantei.

Referitor la proveniența unor sume de bani pe care intimatul a susținut că le-a dobândit din munca sa, apelanta a aratat că nu a fost dovedită în totalitate această situație, astfel că, în lipsa unor asemenea dovezi, instanța trebuia să aprecieze contribuția soților la dobândirea bunurilor comune ca fiind egală.

În acest sens, prezumția egalității contribuției soților la dobândirea bunurilor comune rezultate din chiar regimul comunității de bunuri (aceasta din urmă fiind o prezumție legală absolută) nu poate fi răsturnată în mod facil numai prin dovedirea unei contribuții mai mari la dobândirea doar a unui bun, de vreme ce comunitatea de bunuri în devălmășie privește întreaga masă a bunurilor de împărțit, întreaga perioadă a căsătoriei.

O a doua critică a vizat împrejurarea că instanța a cuantificat contribuția apelantei doar cu referire la sprijinul material și moral acordat pe perioada căsniciei, întreținerea gospodăriei, creșterea copiilor, ca și când aceasta ar fi fost casnică, deși activitatea sa era dublată cu succes de o activitate profesională remunerată corespunzător (astfel cum rezultă din carnetul de muncă), care făcea ca și contribuția sa la dobândirea bunurilor să fie egală cu a soțului său.

În al treilea rând, apelanta a apreciat că raportul de expertiză contabilă a fost întocmit în mod greșit, sub aspectul valorii dividendelor obținute de soți din acțiunile deținute de intimat la SC SA, astfel că nu trebuia omologat. La calcularea activului net contabil, expertul a folosit o formulă de calcul greșită, deoarece raportat la acesta se calcula și valoarea de circulație a unei acțiuni la societate. Valoarea corectă și reală a acțiunilor ar fi fost în total de 14.500.000.000 lei vechi, în loc de 4.650.000.000 lei, iar partajul ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea corectă, pentru a nu fi dezavantajată apelanta prin scăderea valorii lotului său.

De asemenea, valoarea dividendelor supuse partajului a fost greșit stabilită. Astfel, pe de o parte, trebuia avută în vedere cota procentuală din dividende aferentă perioadei 01.01.2003 - 16.09.2003, iar, pe de altă parte, trebuia urmărită și repartizarea acestor dividende (obținute în timpul căsătoriei) în cursul anilor financiari 2004 - 2005.

În plus, expertul nu a avut în vedere că la sfârșitul anului 2001 intimatul ridicase dividende în valoare de 8.000.000.000 lei, numai de la SC SA, din cele 12 miliarde pe care societatea le obținuse în acel an financiar.

Așadar, apelanta a apreciat că în apel se impune refacerea raportului de expertiză contabilă, urmând a se ține seama și de criticile sale în această fază procesuală.

O ultimă critică a vizat modul în care a fost evaluat, prin expertiza tehnică imobiliară efectuată în fața primei instanțe, imobilul din satul, comuna, județul A, în mod greșit fiindu-i respinse apelantei obiecțiunile la acest raport. Astfel, expertul nu a luat în considerare toate construcțiile și amenajările realizate în timpul căsătoriei, respectiv împrejmuire executată îngrijit, cu placaj din piatră naturală, stâlpișori din beton, glafuri, fosa septică, garajul pentru două mașini, foișor cu bucătărie de vară complet echipată, amenajări curte executate de o societate specializată, fântână cu acoperiș și instalație de aducțiune apă, instalație exterioară cu gaz. Calculele au fost eronate atât în ceea ce privește suprafețele imobilului, cât și cu privire la coeficientul de individualizare, mai ales raportat la prețul practicat în zonă pe piața imobiliară (imobilul fiind situat într-o zonă turistică importantă, cu acces direct spre drumul național).

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.

Cât privește critica referitoare la constatarea greșită a cotelor de contribuție, intimatul a arătat că în sprijinul acesteia au fost expuse considerente pur generale și irelevante în raport de împrejurările concrete ale speței. Astfel, sub aspectul susținerii privind salariile "aproape egale ale soților", intimatul a precizat că falsitatea acesteia rezultă din simpla analiză comparativă a carnetelor de muncă, pe baza cărora se poate constata, în anii 1970 - 1990, un raport procentual favorabil net în contul intimatului. Aceasta, întrucât în vreme ce apelanta a ocupat servicii comune (tehnician, muncitor, merceolog etc), intimatul a deținut permanent funcții de conducere pe șantierele țării, câștigând salarii foarte mari pentru acele perioade. intimatul a beneficiat și a adus la bugetul familiei dividendele obținute din compania SA (un de proporții specializat în lucrări de mare anvergură tehnologică în domeniile termoficării, construcțiilor, automatizărilor, etc). Astfel, dividendele au reprezentat partea cea mai importantă a sumelor de bani de care soții au dispus pentru a putea achiziționa bunurile ce se partajează.

A arătat intimatul că acțiunile au fost dobândite de acesta prin însăși dobândirea calității de asociat - cofondator al companiei, adică la înființarea firmei, astfel că nici soții în ansamblu și nici intimatul nu au cumpărat aceste acțiuni de pe piață de la terț, soții nedobândindu-le prin vreo altă manieră de efort comun ori în schimbul sumelor deținute/câștigate de ei.

Din actele de la dosar se observă că nici una din cele două clădiri valoroase nu a fost de fapt "achiziționată" de către soți de la vreun vânzător (cum se pretinde), ci ele pur și simplu au fost edificate de intimat și de firma sa construcții cu oamenii, costurile și tehnologia SC SA, iar unul dintre cele două terenuri aferente imobilelor este oricum moștenit de intimat de la părinți.

Sub aspectul împrejurării că apelanta s-a ocupat la începutul căsniciei de creșterea și educația copiilor (minori, în acea perioadă) și de întreținerea gospodăriei, este de observat că instanța în mod corect nu a exclus nici propria contribuție a intimatului în această materie.

Instanța a ținut cont de contribuția de ansamblu a apelantei, tocmai pentru că această parte nu a făcut deloc proba contribuției proprii de orice fel la dobândirea oricăror bunuri pe care foștii soți le partajează, adică după momentul anului 2000. Instanța a reținut o evidență: faptul că indiferent cât de mult a durat căsnicia, toate bunurile de valoare care se împart s-au dobândit exclusiv în ultimii ani de căsătorie, adică numai în perioada când copiii majori nici măcar nu mai gospodăreau ori locuiau cu părinții și mai ales când intimatul a început să lucreze în cadrul propriei companii.

Sub aspectul greșitei omologării a raportului de expertiză contabilă, intimatul a apreciat că apelanta reia susținerile haotice de la faza fondului, vorbind despre "împărțirea valorii dividendelor", deși cu prilejul expertizei s-a stabilitvaloareadecirculație a acțiunilorSC SA. au fost deja atribuite intimatului în cadrul SC SA în fiecare an de la înființarea societății și au fost folosite deja de părți pentru dobândirea bunurilor care astăzi s-au partajat.

Cât privește "celelalte societăți", problema acestora s-a discutat și s-a lămurit în fața primei instanțe pe baza informațiilor furnizate de Registrul Comerțului: aceste firme ori sunt unele la care intimatul nu mai avea calitatea de asociat ori acționar cu mult timp înaintea procesului de divorț, la altele intimatul nu a deținut niciodată părți sociale ori acțiuni, iar la restul însăși compania SC SA a deținut ori deține acțiuni în calitate de acționar și nu intimatul, ca subiect de drept.

Sub aspectul evaluării imobilului din județul A, intimatul a arătat că susținerile apelantei sunt simple reluării ale obiecțiunilor la raportul de expertiză, care au fost detaliate și just soluționate de prima instanță.

În apel, tribunalul a încuviințat cererea de probe a apelantei, dispunând efectuarea unor expertize tehnice imobiliare și contabilă.

Prin decizia civilă nr.409 A/26.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 4.526.683 lei, iar sulta datorată pârâtului - reclamant de reclamanta-pârâtă este de 4.411,1 lei, a menținut celelalte dispoziții, a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 24.689,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar și a onorarilor de expert.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește critica referitoare la constatarea eronată pe care prima instanță a făcut-o asupra cotelor pe care cei doi soți au avut-o la dobândirea bunurilor comune, susținerile apelantei în sensul că nu au fost apreciate corect probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați, au fost găsite neîntemeiate.

Astfel, împrejurarea că martorul, audiat la propunerea intimatului, a declarat că poate afirma că banii obținuți de intimat erau destinați casei, pe baza "experienței" sale, nu este de natură a conduce la concluzia că declarația acestuia trebuia înlăturată, referirea la experiența sa fiind în mod evident rezultatul unei exprimări defectuoase.

De asemenea, aprecierea pe care martorii audiați la propunerea apelantei ( și - ) au făcut-o, în sensul că cei doi soți au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, nu era de natură a obliga instanța să rețină cota indicată de martori, ținând seama că aceasta se stabilește pe baza tuturor probelor administrate în cauză sub acest aspect, iar aprecierea situației de fapt, ce rezultă din probe, este atributul instanței de judecată.

Cât privește susținerea apelantei referitoare la achiziționarea acțiunilor la SC SA (constituirea societății comerciale), cât și a imobilelor dobândite de soți cu sume obținute din vânzarea unor bunuri, din veniturile soților și din ajutorul dat de părinții și de rudele apelantei, împrejurări ce ar rezulta tot din declarația martorei, tribunalul a considerat că nu poate constitui o critică fondată. Astfel, este de remarcat, pe de o parte, că nu se poate vorbi de acțiuni achiziționate la constituirea societății, dat fiind că aceasta a fost înființată cu minimul de capital permis de lege (acțiunile la SC SA dobândind valoare semnificativă ulterior, ca rezultat al activității profitabile a societății, ce rezultă din contractele comerciale încheiate cu diverși beneficiari). Pe de altă parte, nu se face dovada de către apelantă a bunurilor ce ar fi fost înstrăinate, a banilor obținuți folosiți la "achiziționarea" celor două imobile, neputând fi luată în considerare teza susținută în fața instanței de fond (pe baza declarației martorei ) că apartamentul din str.- -, dobândit de soți în timpul căsătoriei, a fost vândut și achiziționat cel din Calea, iar suma rezultată din vânzarea acestuia din urmă s-a folosit (din câte știe martora de la apelantei) la înființarea firmei. Aceasta, întrucât, dreptul de proprietate asupra imobilului din Calea a aparținut, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare nr-, numitei, fiica părților, iar, pe de altă parte, societatea comercială a fost înființată în anul 1995 (conform adresei Oficiului Registrului Comerțului) în timp ce apartamentul a fost înstrăinat în anul 2000.

În plus, în ceea ce privește cele două imobile supuse partajului, apelanta a recunoscut la interogatoriu că acestea au fost edificate de două firme de construcție.

Referitor la critica vizând aprecierea greșită pe care prima instanță a făcut-o cu privire la valoarea cu care eforturile apelantei în gospodărie și cu îngrijirea și creșterea copiilor se reflectă în cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a considerat, de asemenea, susținerea neîntemeiată.

Astfel, din analiza copiilor de pe carnetele de muncă depuse la dosar, tribunalul a constatat că veniturile realizate de intimat din salariu pe perioada anilor 1970-1998 au fost constant superioare (aproximativ duble) în raport cu cele realizate de intimată. Or, ținând seama că ulterior acestei perioade veniturile ce au fost obținute din dividende, raportat la cota pe care intimatul o deținea din capitalul societății comerciale, au reprezentat valori considerabile (ca urmare a activității pe care intimatul a desfășurat-o, în calitatea de director general al societății), în această perioadă fiind, de altfel, edificate și cele două imobile supuse partajului (1998, cel din și 2000, cel din Pipera), tribunalul a apreciat ca fiind stabilită corect, ca urmare a luării în considerare a întregii perioade a căsătoriei sub aspectul veniturilor și muncii în gospodărie, cota de contribuția a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune.

În ceea ce privește criticile pe care apelanta le-a făcut referitor la erorile cuprinse în raportul de expertiză contabilă și în cel privind imobilul din, tribunalul nu le-a mai analizat, ținând seama că a încuviințat, prin încheierea de ședință de la 15.11.2007, refacerea acestor expertize. Rapoartele de expertiză contabilă și imobiliară au fost depuse la dosar la filele 165 și următoarele, respectiv 122 și următoarele, dispunându-se, în plus, în ședința publică de la 17.01.2008, reevaluarea imobilului din Pipera, pentru a fi respectată regula conform cu care trebuie să se țină seama de valoarea pe care bunurile supuse partajării le au la data când se efectuează partajul, ținând seama că în fața primei instanțe acest din urmă imobil a fost evaluat la data de 27.02.2006.

Luând în considerare valorile rezultate prin efectuarea celor trei expertize (care au constatat o valoare de 134.623 euro sau 485.746 lei la cursul de 3,6082 pentru imobilul din Comuna, de 370.500 de euro sau 1.351.579 lei la un curs de 3,6480 lei/euro pentru cota de 1/2 pe care părțile o dețin din imobilul situat în Pipera și, respectiv, de 2.674.405 lei pentru acțiunile de 59,80 din capitalul societății ), tribunalul a apreciat că, numai în ceea ce privește acest aspect, apelul declarat de apelanta - reclamantă este fondat. În acest sens, ținând seama de cotele pe care foștii soți le-au avut la dobândirea bunurilor comune, de 30% apelanta - reclamantă și de 70% intimatul - pârât, tribunalul a constatat că valoarea totală a masei partajabile este 4.526.683 lei, iar sulta datorată de reclamanta - pârâtă pârâtului - reclamant este de 4.411,1 lei.

În baza art.274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 24.689,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar și a onorariilor de expert.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta pârâtă, arătând că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală.

Invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurenta a precizat că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unuia dintre motivele de apel invocate, și anume pe cel privind dividendele.

Astfel, sentința instanței de fond a fost criticată deoarece instanța nu a inclus în masa partajabilă dividendele aferente acțiunilor deținute de părți, în indiviziune, la, pentru anul 2002 și 2003, deci până la desfacerea căsătoriei, ca și cele ce au fost încasate de pârâtul-reclamant după desfacerea căsătoriei, până la partajul bunurilor, în temeiul art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Deși din raportul de expertiză efectuat de expertul rezultă că la 30.09.2003 pârâtul-reclamant mai avea de încasat 265.377.521 lei vechi, ca dividende pe anul 2002, iar din evidența depusă la reieșea că acesta avea dreptul la suma de 4.717.000.000 lei dividende pentru anul 2003, aceste sume nu au fost incluse în masa partajabilă. Expertul nu a stabilit cuantumul dividendelor pentru anul 2003, motivând că data divorțului, respectiv 30.09.2003, nu este fine de an financiar.

Potrivit art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990, dividendele se cuvin proprietarilor acțiunilor, în raport de cota lor de participare la capitalul social, iar, conform art.91 din această lege, capitalul este constituit din acțiunile emise de societate. Prin urmare, orice proprietar al acțiunilor primește dividende, în raport de numărul de acțiuni, atât timp cât este proprietarul acelor acțiuni, dreptul la dividende după cesionarea acestora cuvenindu-se cesionarului, potrivit art.67 alin.6 din Legea nr.31/1990.

Articolul 102 alin.4 din același act normativ prevede că atât timp cât o acțiune este proprietate indiviză a mai multor persoane, acestea sunt răspunzătoare în solidar.

Din interpretarea prevederilor legale menționate reiese că proprietarii acțiunilor au dreptul de a primi dividende și obligația de a vărsa contravaloarea acțiunilor. Cum valoarea acțiunilor s-a stabilit că a fost vărsată din bani comuni, iar dreptul de proprietate asupra acestora este unul indiviz, chiar dacă în fața societății apare numai unul din proprietari, drepturile și obligațiile specifice acțiunilor sunt comune.

Potrivit doctrinei și practicii judecătorești, s-a statuat că dividendele sunt bunuri comune pe toată durata căsătoriei, chiar dacă acțiunile sunt bunuri proprii, numai ale unuia dintre soți. Așadar, dividendele se cuvin și după desfacerea căsătoriei proprietarilor acțiunilor, până la sistarea stării de devălmășie. La partajarea acțiunilor, instanța poate dispune atribuirea acestora numai unuia dintre coproprietari și obligarea lui la plata contravalorii acțiunilor ce se cuvin celuilalt coproprietar sau partajarea în natură a acțiunilor, atribuind fiecărui coproprietar un număr de acțiuni.

În consecință, prin atribuirea unui număr de acțiuni în mod logic reclamanta pârâtă ar fi trebuit să primească și dividendele pentru acțiuni, deoarece legea nu permite ca acestea să fie încasate de o altă persoană decât de deținătorul lor.

A arătat recurenta că instanța de apel i-a respins proba cu expertiză pentru stabilirea cuantumului dividendelor, considerând, prin încheierea din 17.01.2008, că reclamanta pârâtă nu a dovedit că aceste dividende nu au fost folosite pentru achiziționarea de bunuri și pentru nevoile căsătoriei, precum și pentru faptul că dividendele pentru perioada pe care aceste acțiuni le-au produs după data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, respectiv 30.09.2003, nu mai fac obiectul partajului, în acest mod tribunalul antepronunțându-se înainte de administrarea probelor.

Recurenta a mai precizat că instanța de apel nu a ținut cont de împrejurarea că parte din dividendele pentru anul 2002 nu au fost ridicate de intimat în timpul căsătoriei, ci după desfacerea acesteia, iar cele pe anul 2003 au fost încasate de acesta după Adunarea Generală din 30.03.2004, astfel că nu mai puteau fi folosite la achiziționarea bunurilor supuse partajului și nici la nevoile căsătoriei.

Hotărârea recurată a fost criticată și sub aspectul reținerii eronate a cotei de contribuție a reclamantei pârâte la dobândirea bunurilor comune.

Raportându-se la probele administrate, instanțele anterioare, conform susținerilor recurentei, nu au observat că în afara veniturilor pe care reclamanta pârâtă le-a obținut, și care au fost mai mici decât cele ale pârâtului reclamant, aceasta a prestat aproape întreaga muncă în gospodărie, ocupându-se de creșterea și educarea copiilor, în lipsa soțului care era plecat o mare parte de timp pe șantier.

De asemenea, aceste instanțe au reținut că imobilul din Pipera a fost construit de pârâtul reclamant din dividende, deși din contractul de vânzare-cumpărare nr.342/14.02.2001 reiese că acesta a fost achiziționat de părți în anul 2001, chiar dacă a fost construit în anul 2000. Imobilul din a fost edificat în anul 1998, la acel moment dividendele de la societatea SA pentru anul în curs fiind ridicate de pârâtul reclamant, în cuantum de 135.000.000 lei.

Recurenta a adus critici și în legătură cu declarația martorei, în combaterea depoziției acesteia invocând actele din dosar, din care reiese că imobilul din Calea a fost plătit de aceasta prin rate lunare și doar înstrăinat de intimat, conform procurii dată de fiica părților la 26.01.2000.

Așadar, probele administrate în cauză au reliefat faptul că cel puțin imobilul din Pipera a fost achiziționat după vânzarea apartamentului din Calea, banii fiind folosiți de pârâtul reclamant în scopul dezvoltării firmei și achiziției acestui bun, cu atât mai mult cu cât fiica părților s-a călugărit și a lăsat banii părinților ei.

O ultimă critică susținută de recurentă a vizat supraevaluarea imobilului din Pipera, fapt ce rezultă din compararea prețurilor de pe piața imobiliară pentru bunuri asemănătoare. Deși ofertele înfățișate au fost mult diferite, instanța de apel a respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize, în lipsa unui preț real stabilit de expert.

Intimatul pârât reclamant a depus concluzii scrise.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Prin avocat, intimatul pârât a arătat că motivele 2 și 3 de recurs sunt inadmisibile, întrucât acestea vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu nelegalitatea acesteia.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea, raportându-se la situația de fapt stabilită de instanța de apel, față de temeiurile juridice invocate de recurentă, constată următoarele:

Primul motiv susținut de reclamanta - pârâtă a vizat nepronunțarea instanței de apel asupra criticilor legate de neincluderea în masa partajabilă a dividendelor aferente acțiunilor deținute de părți, în indiviziune, la SC "" SA, pentru perioada 2002 - 2003.

constată, verificând considerentele deciziei recurate, că tribunalul s-a referit la modalitatea de achiziționare a acțiunilor în cauză, reținând în acest sens înființarea societății cu minimul de capital pretins de lege. În plus, instanța de apel a apreciat că reclamanta - pârâtă nu a probat constituirea SC "" SA, implicit dobândirea acțiunilor, cu suma obținută din vânzarea unor bunuri, din veniturile soților ori din ajutorul dat de părinții și rudele recurentei.

Chiar dacă aceste argumente nu sunt suficiente pentru justificarea soluției pronunțate, Curtea are în vedere și considerentele tribunalului din încheierile de ședință de la 15.11.2007, când s-a încuviințat administrarea unei noi probe (o expertiză contabilă, prin care să se determine valoarea de circulație a acțiunilor, în procent de 59,8% din capitalul SC "" SA), respectiv de la 17.01.2008, când instanța a respins cererea de completare a obiectivelor expertizei contabile, privind stabilirea cuantumului dividendelor, apreciind că, pe de o parte, nu s-a probat că acestea nu au fost folosite pentru achiziționarea de bunuri și pentru nevoile căsătoriei, iar, pe de altă parte, pentru că cele produse după data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, respectiv 30.09.2003, nu mai fac obiectul partajului.

În acest context, din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va suplini, în cele ce urmează, lacunele și inadvertențele motivării instanței de apel, reținând că un soț poate să aducă un bun comun ca aport într-o societate comercială, în condițiile Codului Familiei. Dacă bunul este mobil, se aplică prezumția de mandat tacit, deoarece aducerea bunului ca aport social este un act de dispoziție. Dacă bunul este imobil, pentru aducerea lui ca aport în societatea comercială este necesar consimțământului expres al celuilalt soț.

La constituirea unei societăți comerciale, chiar dacă un soț aduce drept aport social un bun comun, titlul de valoare constituie bun propriu al acestuia. Soluția rezultă din dispoziția potrivit căreia contractul de societate trebuie să nominalizeze, să arate aportul fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri și valoarea lor, Prevederile din Legea nr.31/1990 constituie norma specială în raport de Codul Familiei, astfel căspecialia generalibus derogant. Beneficiile realizate de soțul asociat prin societatea comercială sunt bunuri comune, conform art.30 și 31 din Codul Familiei.

În speță, chiar plecând de la premisa susținută de recurentă, în sensul că valoarea acțiunilor a fost vărsată din bani comuni, titlul de valoare este bun propriu al intimatului, numai dividendele putând constitui bun comun și numai dacă sunt încasate în timpul căsătoriei.

Cum în cauză s-a reținut calitatea de bun comun a acțiunilor deținute de pârâtul - reclamant în cadrul SC "" SA (în procente de 59,8% din capitalul social), aspect necriticat de ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe, se constată că dividendele încasate în timpul căsătoriei urmează regimul juridic al fructelor civile produse de bunurile comune.

În consecință, în mod corect a apreciat tribunalul că nu pot face parte din masa partajabilă dividendele pentru anul 2002, întrucât acestea nu au fost ridicate de intimat în timpul căsătoriei, și nici cele pentru anul 2003, deoarece au fost încasate ulterior datei de 30.09.2003.

Invocarea dispozițiilor art.67, 91 și 102 din Legea nr.31/1990 de către recurenta nu este de natură a conduce la o altă soluție în prezenta cauză, cât timp singurul titular al acțiunilor deținute la SC "" SA este intimatul, partajarea bunurilor proprii nefiind posibilă sub acest aspect. În speță, reclamanta pârâtă nu a probat calitatea sa de coproprietar al acțiunilor - cotă de participare la capitalul social al societății menționate, astfel încât nu poate solicita nici atribuirea unei părți din acestea.

Față de cele arătate anterior, Curtea constată că nu se poate vorbi de o greșită aplicare a dispozițiilor legale în privința partajării dividendelor produse de acțiunile deținute de intimat la SC "" SA pentru a fi incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Cea de-a doua critică a recurentei s-a referit la reținerea eronată a cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.

Curtea constată că în situația împărțirii bunurilor comune ale soților se va stabili în prealabil contribuția acestora la dobândirea lor. Prezumția că ambii soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât al celuilalt.

Ca atare, cota parte ce se cuvine fiecărui codevălmaș ține de stabilirea situației de fapt și de probatoriul administrat, netemeinicia hotărârii neputând face obiect al cenzurii în recurs.

Se observă că recurenta face trimitere la înscrisuri, la depozițiile martorilor audiați în cauză, sens în care consideră că situația de fapt nu a fost corect stabilită de instanța de apel.

În lipsa unor critici de nelegalitate a deciziei recurate, dată fiind abrogarea dispozițiilor art.304 pct.11 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este inadmisibil în această fază procesuală.

Referitor la ultimul motiv de recurs invocat de recurenta, ce vizează supraevaluarea imobilului din Pipera, Curtea reține că în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili valoarea acestui bun la data la care se realiza partajul, întrucât, anterior, tribunalul a încuviințat refacerea altor două probe. După depunerea răspunsului la obiecțiunile formulate în legătură cu expertiza întocmită de expert tehnic, instanța de apel a respins argumentat solicitarea recurentei - pârâte, reluată în motivele de recurs, astfel încât nu se poate reține aplicarea greșită a dispozițiilor art.212 Cod procedură civilă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamanta - pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă pârâtă, împotriva deciziei civile nr.409 A din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

-

GREFIER

Red.

Tehnodact./CS

2 ex/19.03.2010

-------------------------------

-Secția a III-a -

-

Sector 2 -

Președinte:Simona Gina Pietreanu
Judecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 808/2009. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță