Interdicție. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.22/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ PAȘAPOARTE, cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.1592 din 26 oct.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit apelanta și intimatul-pârât
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelul este timbrat prin serviciul registratură s-au depus ordinul de plată nr.12/11.01.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și un timbru judiciar în val. de 0,15 lei, se solicită judecarea în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală întrucât reclamanta invocă un acord de readmisie anterior aderării la UE precum și că în cauză nu sunt incidente motivele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică pentru a se restricționa libertatea de circulație a pârâtului.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului
În motivarea cererii a arătat că pârâtul Gaf ost returnat din Franța la data de 21.09.2007 în baza Acordului de readmisie încheiat cu această țară.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr.1592/26.10.2007 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut următoarele:
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieții interne și a polițiștilor comunitari la nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățeni statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membri ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează litera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.
Baza legală a liberei circulații a persoanelor este constituită de articolul 14 (7 ) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, articolul 18 (8A) din Tratatul d l Roma, ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, articolul 61 (731) din Tratatul d l Roma și următoarele, cuprinse sub Titlul IV (III A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor" și articolul 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39 - 42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libertate de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea reclamantei de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene a pârâtului este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național se au în vedere și dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție.
De asemenea, se reține că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică pentru a se restricționa de către statele membre libertate de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de naționalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
A susținut că pârâtul a fost returnat anterior datei aderării României la Uniunea Europeană, iar legislația europeană trebuie avută în vedere pentru situațiile ivite după data de 1.01.2007.
Restul motivelor de apel cuprind doar o analiză a dispozițiilor Legii 248/2005,care ar fi incidente în cauză și nu înlătură în nici un fel considerentele sentinței civile, potrivit cărora normele interne sunt contrare dreptului comunitar, care se aplică cu prioritate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art.25 din Constituția României, art.48 din Tratatul CEE, art.4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă, ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne - art.38 și 39 din Legea nr.248/2005,cât și în cuprinsul legislației comunitare - art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Prin urmare, Curtea urmează să examineze în continuare următoarele chestiuni:
a) compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește excepția de la principiul libertății cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul Franței;
b) identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea dreptului la liberă circulație;
c) aplicarea normei juridice aplicabile situației de fapt în speța de față.
Procedând la acest demers juridic, Curtea reține următoarele:
a) Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește excepția de la principiul libertății cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul Franței, Curtea constată următoarele:
Art.38 lit.a) din legea internă nr.248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 anicu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
În schimb,art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie,pentru motive de ordine publică,siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectareaordinei publice,siguranței publice sau sănătății publice,pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacăcetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie,fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză,respectiv dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea,siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
b) În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, Curtea va face aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului"(Hotărârea Curții din 19 ianuarie 1982,cauza Becker -).
Examinând conținutul dispozițiilor art.27 din Directivă, Curtea constată că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, Curtea constată că România avea obligația ca până la data de 1 ianuarie 2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr.248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, Curtea urmează să facă aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, va constata că norma aplicabilă în prezentul litigiu,în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român, este norma comunitară, respectiv art.27 și urm. din Directivă.
c) În ceea ce privește aplicarea normei juridice comunitare la situație de fapt din speța de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Franței, motivând cererea exclusiv pe considerentul că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie. De asemenea, actele depuse în dovedirea cererii nu atestă o altă situație de fapt decât aceea că pârâtul ar fi încălcat dreptul de ședere pe teritoriul Franței (în perioada în care România nu era stat membru al UE) - aspect ce rezultă din declarația dată de acesta la intrarea în țară.
Așa cum s-a arătat mai sus,art.27 din Directivă prevede situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei circulații sunt bolile cu potențial epidemic, astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziții de protecție ce se aplică resortisanților din statul membru gazdă (art.29).
Prin raportare la aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea franceză referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine,siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Atâta timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, Curtea nu poate să rețină în nici un caz că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales în condițiile în care Directiva dispune că "nu pot fi acceptate alte motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
Cu privire la faptul că pârâtul a fost returnatanterior datei aderării, în aprecierea legislației aplicabile în speță are relevanță momentul la care instanța s-a pronunțat pe cererea de restrângere a dreptului la liberă circulație și legislația aplicabilă la acel moment.
Din aceste considerente, având în vedere disp.art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelulcivil declarat dereclamanta MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ PAȘAPOARTE,cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.1592 din 26 oct.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.SB-13.02.2008
Dact.MH-13.02.2008/7 ex.
Fond:
Com.5 ex:
- Ministerul Administrației și internelor - Direcția gen.de pașapoarte B,-, sector 1, cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple G - Domnească nr.102 - cod -
- - G, Av. nr.7, -.1,.2,.36 cod -
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Anica Ioan
| ← Divort. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Bacau | Interdicție. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
