Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 122/R-MF
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.197/A/ din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, și intimata-reclamantă () personal și asistată de avocat.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, ce este parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi 26 2008, când în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 17.03.2005 a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta (), împotriva pârâtului, solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu reținerea cotei de 50% fiecare.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul începând cu data de 24.10.1997, căsătorie desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr.127/17.01.2005, pronunțată de Judecătoria Vâlcea în dosar nr.9100/2004.
Se susține că în timpul căsătoriei au fost dobândite bunurile enumerate în acțiune, la filele 1-4, constând în terenuri, locuințe și bunuri mobile. La dosar a fost depusă sentința de divorț, filele 8-9, precum și o serie de acte aflate la filele 10 - 29.
Prin întâmpinarea de la fila 32 dosar, pârâtul arată că a dobândit în timpul căsătoriei terenul de 3570 mp arabil și 1000 mp curți-construcții pe care se află situate casa și anexele gospodărești, cu precizarea că terenul din punctul vărzărie are suprafața de 1200 mp și nu este proprietatea celor doi soți.
De asemenea, se susține că o serie de bunuri mobile enumerate în întâmpinare și suma de 60 milioane lei nu există.
Prin cererea de suplimentare a masei partajabile de la aceeași filă se pretinde o cotă de 70% în favoarea pârâtului, drept contribuție la dobândirea bunurilor comune, precum și reținerea la masă a sumei de 16.000.000 lei, pasiv al comunității de bunuri, reprezentând datoria comună făcută pentru activitatea de creștere și comercializare a puilor, respectiv procurarea furajelor combinate, achiziționate de la FNC și neachitate până în prezent.
Prin întâmpinarea de la fila 39-40 dosar, reclamanta, referitor la întâmpinarea și reconvenționala formulată de pârât arată că acesta nu are o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, iar cererea acestuia pentru suportarea sumei de 16.000.000 lei nu poate fi primită pentru că datoria nu este certă lichidă și exigibilă, iar creditorii nu i-au acționat în instanță.
Prin reconvenționala de la fila 40, reclamanta solicită obligarea pârâtului de a suporta cota de din datoria comună pe care cei doi soți o au, în baza contractului de credit, de la Bank din 5.12.2003.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 2 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 2304/2005, s-a admis în principiu în parte cererea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul. S-a admis în principiu în parte cererea reconvențională formulată de pârât la fila 32 dosar și s-a respins, în principiu, cererea reconvențională formulată de reclamantă la fila 40 dosar. S-a constatat că în timpul căsătoriei părților au fost realizate cu contribuție egală de câte 50 % bunurile menționate în dispozitivul încheierii.
S-a dispus efectuarea unor expertize topo, construcții, merceologie, identificare, evaluare a bunurilor și lotizare având în vedere cotele - proporțiile dispuse în două variante.
Pentru a se reține astfel, prima instanță a reținut că părțile în litigiu, foști soți, s-au căsătorit în anul 1987 și au divorțat în anul 2005, conform sentinței civile nr. 127/2005 a Judecătoriei Rm.
În această perioadă, soții au dobândit, așa cum au arătat și martorii, cu o contribuție egală o serie de bunuri, provenind din salariile celor doi soți și activități comerciale și valorificare de pui, porci, zarzavaturi și.
Prin sentința civilă nr.5063/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Rm. Vaf ost admisă în parte cererea principală precum și reconvenționala de la fila 32 formulată de pârât și respinsă reconvenționala de la fila 40 formulată de reclamantă.
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a celor doi soți cu omologarea raportului de expertiză, întocmit de expert, în varianta a II-a, lotul nr.1 atribuindu-se reclamantei iar lotul nr.2 pârâtului, cu acordarea de sultă și cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere încheierea de admitere în principiu, interogatoriul și depozițiile martorilor, precum și raportul de expertiză întocmit în cauză.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței, a declarat apel pârâtul.
Referitor la încheierea de admitere în principiu, apelantul a arătat că, în mod greșit, raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a stabilit că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că veniturile salariale ale pârâtului-apelant au fost substanțial mai mari decât ale reclamantei-intimate, venituri ce i-au permis apelantului să cumpere cele mai multe bunuri în timpul căsătoriei, așa cum rezultă și din chitanțele depuse la dosar.
Activitățile de creștere a păsărilor și animalelor din gospodărie au fost coordonate de către apelant care este de profesie inginer zootehnist.
Cât privește cererea de stabilire a unei contribuții mai mari în favoarea pârâtului apelant, s-a constatat că în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată, nefiindu-i pusă în vedere în prealabil pârâtului taxa de timbru de către instanța de fond.
Cu privire la sentința civilă care a definitivat partajul, criticile se referă la modalitatea de individualizare și de evaluare a terenului reținut la partaj, apelantul susținând că terenul respectiv, în mare parte reprezintă categoria de folosință arabil, dar expertul a mărit artificial suprafața de curți-construcții, supraevaluând terenul bun comun.
Compunerea loturilor îl prejudiciază pe apelant, dat fiind că din suprafața de teren de 339,58 mp, instanța de judecată nu a dispus atribuirea și în lotul pârâtului a unei porțiuni de teren care să-i permită trecerea spre proprietatea sa.
De asemenea, partajarea casei este greșită, nerespectând criteriul contribuției părților, astfel că, pârâtului apelant i-au revenit din imobil doar 25,3 mp, reprezentând aproximativ 25% din întreaga suprafață a construcției.
Varianta omologată de către prima instanță privind lotizarea, relevă o partajare incomodă pentru părți, împărțirea nefiind făcută de așa natură încât să permită crearea a două unități locative în care să stea cei doi foști soți nestingheriți.
Prin decizia nr.197/A/, Tribunalul Vâlceaa respins apelul declarat de pârâtul și a obligat pe apelantul - pârât la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata ().
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Mai întâi, cu privire la cererea pârâtului de suplimentare a masei partajabile și de stabilire a unei cote de contribuție de 70% la realizarea bunurilor în timpul căsătoriei, tribunalul a reținut următoarele:
Cu ocazia depunerii cererii de la fila 32 dosar fond, pârâtul prin apărător s-a angajat, mențiune consemnată în încheierea de ședință, că, va plăti taxa de timbru aferentă cererii formulate.
Prin încheierea de la fila 80, s-a pus în vedere pârâtului să evalueze bunurile contestate în vederea timbrării la valoarea respectivă.
Pârâtul a achitat taxa de timbru pentru valoarea bunurilor contestate, însă nu și timbrajul privind diferența cotei de contribuție pretinsă de către acesta.
Apelantul - pârât nu poate susține în apărarea sa, că nu i s-a pus în vedere de către instanța de judecată să plătească taxa de timbru în discuție, de vreme ce încheierile de ședință la care s-a făcut mai sus referire contrazic această susținere, iar, pe de altă parte, într-adevăr, pârâtul a avut apărare calificată la toate termenele de judecată, împrejurare ce exclude lipsa posibilități de înțelegere a dispozițiilor legale, implicit ale instanței, cărora partea trebuia să li se conformeze în ceea ce privește taxa de timbru.
Pe fondul chestiunii privind cota de contribuție, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit în mod temeinic și legal o cotă egală de contribuție a fiecăruia dintre soți la realizarea bunurilor comune reținute la partaj.
Astfel, din coroborarea depozițiilor tuturor martorilor audiați în cauză rezultă neândoielnic împrejurarea că, atât reclamanta cât și pârâtul au realizat venituri salariale, iar eventualele diferențe dintre salariul reclamantei și C al pârâtului, mai mare la un moment dat au fost pe deplin compensate de munca acesteia în gospodărie, la creșterea animalelor, grădinărit și nu în ultimul rând la îngrijirea și creșterea copiilor, aspecte necontestate nici chiar de către martorii pârâtului.
A rezultat din ansamblul probelor că amândoi foștii soți realizau venituri și munceau în gospodărie. În plus reclamanta se ocupă de creșterea și îngrijirea copiilor și a casei, activitate specifică preponderent unei soții, și care este avută în vedere de practica judiciară drept aport la cota de contribuție a soților la realizarea bunurilor matrimoniale. Pe de altă parte, apelantul pârât nu a făcut dovada certă și concludentă a pretențiilor că ar fi realizat în plus sume de bani ori alte venituri de care se prevalează și în motivele de apel.
Prin urmare, susținerea de către pârâtul apelant a unei cote mai mari la dobândirea bunurilor comune este netemeinică.
Având în vedere că neachitarea taxei de timbru la instanța de fond pentru solicitarea unei cote de contribuție mai mari de către pârât prin cererea de la fila 32 dosar fond, este imputabilă acestuia, contrar criticilor formulate în calea de atac și, față de efectul devolutiv al apelului, dat fiind că se critică această cotă în mod direct și independent în apel, tribunalul apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, partea în cauză nefiind prejudiciată din punct de vedere procedural. Prima instanță a analizat oricum prin prisma dovezilor administrate cota de contribuție a părților, iar în apel se critică această cotă efectiv, astfel că, față de considerentele ce preced, reținute în cercetarea acestui motiv de apel în ansamblu, s-a apreciat că aceste critici sunt neîntemeiate sub toate aspectele invocate.
Critica referitoare la sentința civilă pronunțată de către prima instanță vizează greșita individualizare și evaluare a terenului de 339,58 mp.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că, la data judecării cauzei pe fond, în cuvântul din dezbateri, fiecare parte a învederat instanței că nu are obiecțiuni asupra expertizei topometrice.
Dincolo de acest aspect, s-a reținut că, din chiar raportul de expertiză, lucru subliniat de către expert a rezultat că terenul are forme neregulate, iar măsurătorile nu pot fi perfecte, cu toate acestea, imobilul fiind individualizat conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1633/1996, din care face parte, a vecinătăților "pe baza celei mai bune utilizări".
În ceea ce privește lotizarea, sigur că, un criteriu prevăzut de art. 673,indice 9 este și mărimea cotei de contribuție a părților, dar acesta, nu este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere de către instanță, în contextul formării și repartizării loturilor.
Ori, lotizarea s-a făcut ținând seama de părerea părților în cauză, varianta omologată de către prima instanță răspunzând și celorlalte criterii, respectiv: interesele părților, natura bunurilor, atribuea lor pe cât posibil în natură, astfel încât să corespundă în mod echilibrat nevoilor părților.
În cauză s-a urmărit prin partajarea casei evitarea conflictelor dintre părți, prin folosirea nestingherită a încăperilor ce le-au fost atribuite în lot foștilor soți, ținând seama și de faptul că reclamanta locuiește împreună cu cei doi copii în partea din imobil ce i-a fost astfel repartizată.
Împotriva deciziei nr.197/A/ din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9 Cod pr.civilă, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, în sensul admiterii apelului declarat de acesta, cu modificarea încheierii de admitere în principiu din 02.02.2006, în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea masei partajabile, reținându-se în favoarea pârâtului o cotă de 70% și atribuirea cotei din casă, corespunzător cu dreptul care i se cuvine, urmând a se trimite cauza spre rejudecare pentru o nouă expertiză tehnică de evaluare și lotizare.
În primul motiv de recurs se susține că hotărârea pronunțată este nulă, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr.civilă, deoarece instanța de fond a luat cauza în pronunțare în lipsa părților, refuzând să dea cuvântul pe apel, deși ședința de judecată nu se terminase, încălcându-se astfel principiul contradictorialității, oralității, dreptul la apărare și la un proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art.6 din CEDO.
Se susține că la ultimul termen de judecată, avocatul pârâtului a solicitat strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, însă, deși apărătorul ales a fost substituit de avocata, instanța nu i-a permis acesteia din urmă să susțină apelul, același lucru întâmplându-se și cu avocatul reclamantei, situație care rezultă din încheierea de ședință.
Procedându-se astfel se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În prima critică circumscrisă celui de-al doilea motiv de recurs se susține că în mod nelegal a fost respins motivul de apel referitor la contribuția majoritară a recurentului, care a plătit o sumă considerabilă drept taxă de timbru.
De asemenea, se susține că instanța nu a dat o motivare legală, așa cum prevăd dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă, motivare nelegală, pe de o parte, reținând că pârâtul nu a făcut "dovada certă și concludentă a pretențiilor", iar pe de altă parte, motivarea este și contradictorie, deoarece reține că acesta a realizat venituri salariale mai mari, dar acestea se compensează cu munca femeii în gospodărie.
Recurentul menționează că deși a răsturnat prezumția de egalitate, cu probele administrate în cauză, instanța de apel a stabilit în mod nelegal că foștii soți au o contribuție egală la dobândirea bunurilor deduse partajului, iar pe de altă parte, tot în mod nelegal, instanța a respins motivul de apel prin care apelantul arăta că instanța de fond a anulat ca netimbrată cererea prin care acesta a solicitat o contribuție majoritară de 70% (cererea de la fila 32), situație care trebuia să atragă casarea cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Rm.
Recurentul consideră că instanța nu a dat un răspuns dovezilor efectuate de acesta cu privire la veniturile salariale realizate de fiecare dintre părți, acesta având salariul de aproape 10 ori mai mare decât al soției, așa cum rezultă din copia carnetelor de muncă, înscrisuri care justificau reținerea în favoarea acestuia a unei cote de 70%, făcând o comparație a nivelului veniturilor acestuia și ale soției, pe anumite perioade din timpul căsătoriei.
De asemenea, recurentul susține că a depus o activitate de creștere și valorificare a păsărilor și porcilor din gospodărie, activități efectuate și coordonate de către acesta personal, el fiind inginer zootehnist, ocupându-se și de achiziționarea de furaje, stabilind tehnologia de creștere a păsărilor și animalelor, recurentul fiind C care a mers prin țară, târguri și oboare pentru a valorifica produsele.
Se menționează că munca femeii în gospodărie și la creșterea copiilor este doar o componentă care trebuie evaluată în raport de ansamblul probelor, astfel încât aceasta nu conduce la ideea unei contribuții egale, care se stabilește numai în lipsa unor probe, din care rezultă că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare decât celălalt.
Se precizează că instanța a făcut o motivare extrem de superficială, încălcând disp.art.261 pct.5 Cod pr.civilă, refuzând să răspundă apărărilor și susținerilor pertinente făcute de către recurent, situație care echivalează cu necercetarea fondului apelului.
Se arată că instanța a ignorat chiar și răspunsul reclamantei la interogatoriu (54, întrebarea nr.3), care a recunoscut că pârâtul a avut un salariu de 7 ori mai mare, fiind director la SC SA, recunoscând astfel implicit acest lucru, atunci când a afirmat că acesta nu are un salariu atât de mare, răspund care implică o recunoaștere a unei contribuții mai mari. De asemenea, nu au fost avute în vedere declarațiile martorilor (55), G (75) și (76), din care rezultă că pârâtul realiza sume mari din creșterea păsărilor, iar reclamanta l-a părăsit pe acesta și a plecat cu un alt, cu care a locuit mai mult de un an de zile, martori care au apreciat că recurentul are o contribuție de 70-80% la dobândirea bunurilor comune.
Chiar și împrumuturile făcute la de către părți erau diferite, mai mari fiind ale pârâtului (filele 83 și 88 dosar), acestea atestând câștigurile salariale mai mari ale pârâtului, pe perioada 1997-2005.
În al treilea motiv de recurs se susține că instanța nu i-a pus în vedere niciodată o anume taxă de timbru pentru cererea formulată de către recurent, încât nu se justifică anularea acesteia ca netimbrată. Simpla împrejurare că i s-a pus în vedere, în lipsa recurentului, prin apărător, să evalueze și să timbreze la valoare, nu echivalează cu aplicarea unei sancțiuni procedurale atât de severe, anume anularea cererii, soluția instanței fiind vădit nelegală.
În al patrulea motiv de recurs se susține că în mod greșit nu s-a dispus efectuarea unei noi expertize, care să rezolve nemulțumirile legate de lotizare, aceasta fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art.728, 741 cod civil și cu încălcarea dispozițiilor art.6739Cod pr.civilă.
Astfel, nu au fost rezolvate obiecțiunile legate de terenul curți-construcții, expertiza topo stabilind că acesta ar avea suprafața de 762,14, în condițiile în care din contractul de vânzare-cumpărare nr.5751/2.07.1992 rezultă că părțile au cumpărat un teren care are și o parte curți-construcții, în suprafață de 483.
Experta a mărit artificial suprafața curți-construcții, cu un plus de 279,14, rezultând o supraevaluare a unui teren ce trebuia evaluat ca arabil, iar pentru suprafața în plus de 279,14, recurentul trebuie să o despăgubească pe reclamantă cu cca. 5.000 lei.
De asemenea, se susține că instanța nu a admis, ca din suprafața de 339,58 să-i atribuie și recurentului J, pentru a avea acces la restul de proprietate, motivându-se că s-ar reduce valoarea economică a terenului. În schimb, în varianta omologată, pârâtul trebuie să dărâme anexa de vară și trei garduri pentru a-și putea crea o cale de acces la restul de proprietate, mod de partajare permanent contestat de practica și literatura de specialitate.
Referitor la partajarea casei, se susține că nu s-a respectat criteriul cotei de contribuție, recurentului revenindu-i doar 25,3 din cei 97,53 suprafață utilă, ceea ce reprezintă aproximativ 25% din suprafața imobilului, ignorându-se practic principiul egalității. La această suprafață construibilă, instanța i-a mai acordat reclamantei și beciul în suprafață de 13,2.
Se susține că în varianta omologată, reclamanta nu va avea acces la camera nr.3, deoarece trebuie să treacă prin holul proprietatea pârâtului. Prin acest mod de partajare instanța nu a creat două unități locative distincte, fiind avantajată reclamanta.
Se precizează că în casă locuiește doar recurentul cu fiul minor, fiica acestora fiind majoră și locuind în Rm.V cu alt, de aproape 4 ani.
Prin întâmpinarea de la filele 342-345, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, iar cu privire la motivul B de recurs se invocă excepția inadmisibilității acestuia, criticile referitoare la contribuția majoritară de 70% solicitată de recurent, vizând interpretarea eronată a probelor, o pretinsă netemeinicie a hotărârii, art.304 pct.10 Cod pr.civilă, fiind abrogat, aceeași excepție fiind invocată și cu privire la motivul de recurs vizând efectuarea unei noi expertize de lotizare.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, a modifica decizia recurată, în sensul că se va admite apelul declarat de pârât și se va schimba încheierea de admitere în principiu din 2.02.2006, în parte, în sensul că se va reține o contribuție de 70% în favoarea pârâtului și de 30% în favoarea reclamantei, urmând a se menține în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu și a se casa sentința de la fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Rm.V, pentru refacerea raportului de expertiză, potrivit noilor cote stabilite.
Având în vedere dispozițiile art.137 alin.1 Cod pr.civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției de inadmisibilitate invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare.
Criticile formulate de către recurent referitoare la contribuția majoritară a acestuia la dobândirea bunurilor comune sunt încadrabile în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, ci nu art.304 pct.10 Cod pr.civilă, critici prin care se susține că au fost încălcate disp.art.261 pct.5 Cod pr.civilă, instanța făcând o motivare nelegală, care nu respectă cerințele articolului de lege amintit, iar pe de altă parte, motivarea instanței referitoare la acest capăt de cerere este contradictorie. De asemenea, a fost aplicată greșit prezumția de egalitate a soților în dobândirea bunurilor comune, instanța trebuind să analizeze probatoriul administrat, pentru stabili aplicabilitatea acestei prezumții sau reținerea unei contribuții diferențiate.
Pentru aceste considerente, excepția invocată este neîntemeiată urmând aor espinge ca atare.
Referitor la fondul recursului, instanța reține următoarele:
Primul motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304, pct.5 și 9 Cod pr.civilă este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța nu a încălcat formele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105, alin.2 Cod pr.civilă.
Astfel, se constată că la data de 12 septembrie 2008 (fila 326 dosar), instanța de apel a luat în pronunțare cauza, părțile fiind prezente și lipsind apărătorii acestora, apărătorul pârâtului - recurent solicitând strigarea cauzei, după ora 1130(fila 320), depunând și concluzii scrise la filele (321-325 dosar).
Se constată că instanța a amânat pronunțarea o săptămână, până pe data de 19septembrie 2008, pentru a se depune concluzii scrise de către apărătorii acestora, apărătorul reclamantei prezentându-se după strigarea cauzei și depunând concluzii scrise la data de 17.09.2008 (fila 327-328 dosar).
Din consemnările efectuate în încheierea de ședință din 12 septembrie 2008, nu rezultă că au lipsit părțile și nici prezența av., căreia instanța nu i-ar fi permis să susțină apelul în substituirea av. -, așa cum susține recurentul.
Se constată că nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din CEDO și nici dreptul la apărare, încât acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Al doilea motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304, pct.7 și 9 Cod pr.civilă, este întemeiat urmând a-l admite ca atare, în sensul reținerii unei contribuții de 70% în favoarea pârâtului și 30% în favoarea reclamantei la dobândirea bunurilor comune, urmând a fi respinsă excepția inadmisibilității acestui motiv de recurs, care nu se încadrează în dispozițiile art.304, pct.10 Cod pr.civilă, așa cum am arătat anterior.
Prima critică, circumscrisă acestui motiv de recurs, prin care se susține că instanța nu a dat motivarea legală, prevăzută de art.261, pct.5 Cod pr.civilă este întemeiată, constatându-se existența unei motivări superficiale superficiale și contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, se constată că instanța de apel, analizând cota de contribuție, pe de o parte reține că pârâtul nu a făcut dovada certă și concludentă a pretențiilor, în sensul că ar fi realizat în plus sume de bani și venituri (fila 330, alineat 3 din decizie), iar pe de altă parte reține că același pârât a realizat venituri salariale mai mari, dar acestea se compensează cu munca femeii în gospodărie (fila 330, alineat 2 din decizie).
În consecință, instanța de apel a făcut o motivare nelegală, motiv prevăzut de art.304, pct.9 Cod pr.civilă și contradictorie, motiv prevăzut de art.304, pct.7 Cod pr.civilă.
Referitor la cota de contribuție, se constată că pârâtul, cu probele administrate a răsturnat prezumția de egalitate, instanța reținând greșit cota egală a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune.
Cu actele depuse și cu martorii audiați s-a făcut dovada că pârâtul, inginer zootehnist și director la SC a realizat venituri salariale mult mai mari decât ale soției sale, așa cum rezultă din copia carnetelor de muncă (filele 92-100 și respectiv 57 - 66 dosar) uneori acestea fiind mai mari de 4,5 ori în 1992, de 6,5 ori în anul 1993, de aproximativ 2,5 în 1995; de 5,5 în 1996; de 9 ori în anul 1997, de 24 de ori în 2005.
Instanța de apel constată și ea că veniturile salariale ale pârâtului sunt mai mari, fapt recunoscut și de reclamantă, prin interogatoriul luat (fila 54), însă reține cotă egală, arătând că pârâta a crescut animale și s-a ocupat de creșterea copiilor, fără a reține că și pârâtul a desfășurat această activitate.
Astfel, cu actele de la filele 101 - 137 și cu martorii audiați (filele 55, 75, 76) s-a făcut dovada veniturilor suplimentare substanțiale realizate din creșterea porcilor și păsărilor, activitate coordonată de pârât și din valorificarea produselor, prin comercializare, pârâtul fiind C care a procurat utilajele, furajele, animalele și C care a mers în târguri pentru valorificarea acestora, prin vânzare.
De reținut faptul că o perioadă lungă de timp, respectiv un an, pârâtul a desfășurat singur aceste activități, deoarece pârâta a părăsit domiciliul conjugal, locuind cu un alt, așa cum declară martorii și.
Drept urmare se va schimba încheierea de admitere în principiu din data de 2.02.2006 (166-167), în parte, în sensul că se va reține o contribuție de 70% pentru pârât și 30% pentru reclamantă.
A doua critică, circumscrisă celui de-al doilea motiv de recurs, vizând cererea de la fila 32 dosar, respectiv greșita anulare a acesteia ca netimbrată este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare pentru următoarele considerente, cu mențiunea că nu se impunea casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și a faptului că instanța de apel a făcut o motivare contradictorie referitor la această critică.
Astfel, prin cererea de la fila 32 dosar fond, pârâtul a pretins o cotă de 70% la dobândirea bunurilor comune, precum și suplimentarea masei partajabile cu suma de 16.000.000 lei, pasiv al comunității de bunuri, cerere depusă la data de 14.04.2005, când instanța pune în vederea pârâtului să achite taxa de timbru aferentă cererii de suplimentare a masei partajabile, însă fără a preciza cuantumul acesteia (fila 36), pârâtul achitând suma de 183.000 lei (fila 37) pentru termenul de 19 mai 2005.
Se constată că instanța de fond nu a pus în vedere pârâtului să evalueze și să timbreze și cota de contribuție contestată, la data depunerii cererii de la fila 32 dosar, făcând acest lucru mult mai târziu, după câteva termene, în ședința din 10.11.2005 (fila 80), pârâtul conformându-se și achitând suma de 1.720.000 lei, în data de 15.12.2005 (fila 81 dosar și fila 162 dosar).
Drept urmare, în mod greșit a reținut instanța de fond că este netimbrat capătul de cerere vizând contribuția de 70%, anulându-l ca netimbrat, cu toate că în dispozitiv nu se regăsește această mențiune.
Însă, ambele instanțe, de fond și de apel, fac o motivare contradictorie referitor la acest capăt de cerere, reținând pe de o parte că este netimbrat, dat analizând cota de contribuție, pe de altă parte.
Astfel, instanța de fond reține "existența activităților extraserviciu, ca urmare a implicării mai mari a soțului, în problemele de serviciu, care a fost inginer-șef apoi director" (fila 167 dosar fond), reținând cota de 50%. Se observă că a analizat, implicit cererea de la fila 32 dosar, respectiv capătul de cerere vizând cota de 70%.
De asemenea, instanța de apel, analizând critica legată de cererea de la fila 32, stabilește în mod greșit că nu s-a timbrat pentru capătul de cerere vizând cota de 70%.
Cu toate acestea și instanța de apel analizează acest capăt de cerere, însă în mod contradictoriu și nelegal, așa cum s-a arătat la prima critică, circumscrisă celui de-al doilea motiv de recurs, considerentele arătate nemaifiind reluate.
În concluzie, cu toate că s-a statuat greșit netimbrarea capătului de cerere vizând contribuția de 70%, acesta a fost analizat, atât de instanța de fond, cât și cea de apel, pe fondul cauzei, ci nu pe excepție, încât nu se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare, nici la fond, având în vedere și efectul devolutiv al apelului și nu se impune nici casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie pentru considerentele arătate anterior.
Drept urmare, această critică va fi admisă în parte, în sensul constatării nelegalei anulări a capătului de cerere vizând cota de contribuție de 70%.
Însă va fi respinsă critica potrivit căreia se impunea casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare, pentru considerentele arătate anterior.
C de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, vizând expertiza efectuată în cauză, modul de evaluare a bunurilor și de lotizare va fi avut în vedere de către instanța de fond cu prilejul refacerii raportului de expertiză potrivit noilor cote de contribuție, curtea urmând a casa sentința de la fond și a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Rm. V, având în vedere dispozițiile art.305 Cod pr.civilă, coroborat cu art.312 Cod pr.civilă.
Se vor menține în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna, sat.Tătărani,-, Jud.V, împotriva deciziei civile nr.197/A/ din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind () cu domiciliul în comuna, sat.Tătărani,-, Jud.V,
Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de pârâtul; împotriva încheierii de admitere în principiu din 02.02.2006 și a sentinței civile nr.5063 din 11.10.2008, pronunțată de Judecătoria Rm.V; schimbă încheierea de admitere în principiu, în parte, în sensul că reține o contribuție de 70% în favoarea pârâtului și 30% în favoarea reclamantei; menține în rest dispozițiile încheierii de admitere în principiu.
Casează sentința de la fond, respectiv civilă nr.5063 din 11.10.2008, și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru refacerea raportului de expertiză, potrivit noilor cote stabilite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.;
/4ex/17.12.2008
Jud. apel:;.
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal a fost reținută contribuția soților la bunurile dobândite în timpul căsătoriei de câte 50%, toate probele administrate confirmând această reținere.
Trecând peste faptul că această critică se referă exclusiv la administrarea probelor, reprezentând motiv de netemeinicie a deciziei, și că recursul ar fi trebuit respins ca inadmisibil sub acest motiv, nu este reală susținerea că veniturile obținute de către soț au fost net superioare celor realizate de către soție, în sensul că această susținere nu trebuie privită în mod izolat și trebuie avut în vedere, întotdeauna, și cheltuielile efectuate de către soți în timpul căsătoriei.
Simpla împrejurare și susținere că recurentul-pârât are un salariu mai mare decât intimata-reclamantă nu are nici un fel de relevanță juridică atâta vreme cât acesta nu a dovedit în nici un fel că a investit aceste sume de bani în achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Dimpotrivă, atâta vreme cât aceste venituri au fost cheltuite de către recurentul-pârât în interes exclusiv personal este injust și nelegal ca acesta să mai beneficieze și de o contribuție superioară la masa bunurilor de împărțit.
Prezumția de comunitate instituită de Codul familiei, în speța dedusă judecății, nu a fost răsturnată în nici un fel, iar din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri și depozițiile martorilor (inclusiv ai recurentului-pârât), a rezultat clar că mai mult intimata-reclamantă s-a ocupat de creșterea, îngrijirea, curățenia și hrana păsărilor și animalelor, precum și de grădina de legume și pe care soții le valorificau ulterior pentru a realiza venituri.
Simpla calitate a recurentului-pârât de inginer zootehnist nu-i conferă în nici un fel acestuia o contribuție superioară la dobândirea bunurilor.
Mai mult, recurentul a făcut studiile superioare în timpul căsătoriei, pe perioada respectivă fiind întreținut de către soția sa, iar aceasta este cea care a făcut menajul și s-a ocupat în exclusivitate de creșterea și educarea celor doi copiii.
Ulterior, când veniturile acestuia au crescut, acesta le-a depus la, evident fără acordul soției, sau le-a cheltuit în relațiile extraconjugale.
În fine, părăsirea domiciliului conjugal de către intimata-reclamantă s-a făcut în mod fortuit, iar în perioada cât a fost în relații cu un alt soții erau despărțiți în fapt de mai multă vreme, situație în care este evident că nu mai puteau să achiziționeze bunuri.
Nici critica legată de lotizarea bunurilor, respectiv de varianta care a fost omologată de către instanța de fond, nu este fondată, nefiind vorba în nici un fel de încălcarea prevederilor art.728 și 741 Cod civil, fiind respectate toate criteriile prevăzute de lege și anume contribuția părților, stăpânirea bunurilor, atribuirea lor în natură și evitarea fărâmițării excesive a acestora.
Se pretinde că în mod nejustificat i s-a refuzat recurentului atribuirea unei porțiuni de J din terenul de 339,58, atribuiți intimatei, ori această solicitare depășește cadrul procesual.
Astfel, suprafața totală a terenului supus partajării este de 762,14 și a fost împărțită în mod legal între cei doi soți și anume: 422,56 recurentului și 339,58 intimatei.
Nici în ceea ce privește critica din motivul de recurs privind partajarea casei nu este fondată, deoarece este cert că s-a urmărit crearea a două unități locative distincte și imobilul s-a pretat la o astfel de împărțire.
În plus, cei doi copii rezultați din căsătorie locuiesc împreună cu mama lor, situația avută în mod legal în vedere de către instanță atunci când s-a omologat raportul de expertiză în varianta respectivă.
În ceea ce privește prima critică, aceasta nu se mai cuvine a fi analizată în opinia separată, întrucât decizia pronunțată de tribunal nu este lovită de nulitate absolută, nefiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art.105 alin.2 Cod pr.civilă, iar invocarea disp.art.6 din CEDO excede cadrului procesual de față.
Judecător,
-
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
| ← Interdicție. Decizia 941/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Ordonanță președințială. Decizia 233/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
