Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - bunuri comune -

(Număr în format vechi 218/MF/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA CIVILĂ NR. 158

Ședința publică de la 16 Iunie 2008

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu

- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu

- - - - PREȘEDINTE SECȚIE

GREFIER: -

**********************************

Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul și intervenienta, ambii cu domiciliul în C,-, - 22,. 1,. 5, județul D, împotriva deciziei civile nr. 55 din 18 martie 2008, pronunțată te Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, cu intervenienții și, toți cu domiciliul în C,-, județul D.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, recurenta intervenientă, reprezentată de același avocat, intimata reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimații intervenienți și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;

Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.

Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru recurentul - pârât și recurenta - intervenientă, solicită să se constate ca fiind fondat recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel care respins apelul declarat de pe motivele care erau invocate, legate de supraevaluare și a admis apelul declarat de reclamanta

Susține că recursul vizează nelegalitatea hotărârii pentru că instanța de apel admițând apelul reclamantei era necesar să se pronunțe și să motiveze cu privire la cererile formulate de părți. Instanța deși a modificat cotele de contribuție nejustificat, nu s-a pronunțat prin dispozitivul deciziei recurate asupra cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interesul pârâtului formulată de, mama pârâtului, în interesul acestuia în susținerea cotei de 3/4, cotă contributivă solicitată și de pârâtul prin cererea reconvențională.

Mai susține că nelegalitatea este determinată de faptul că instanța a schimbat încheierea de admitere în principiu fără a se pronunța pe celelalte cereri, existând o contradicție între considerente, respectiv dintre motivare și dispozitiv pe de o parte, iar pe de altă parte motivele pe care se sprijină hotărârea recurată sunt și străine de natura pricinii. Această hotărâre nu îndeplinește cerințele art. 261 cod procedură civilă în sensul motivării în fapt și în drept și a tuturor celorlalte elemente pe care trebuie să le conțină o hotărâre judecătorească.

Arată că instanța de apel a admis apelul reclamantei împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond și a schimbat cotele de contribuție ale părților fără nici o justificare probatorie, pe simple presupuneri, ignorând probele administrate în mod direct în instanță.: înscrisuri, declarații martori. Au făcut dovezi că au fost niște sume provenite și venituri realizate înaintea căsătoriei. Pârâtul și-a lichidat fondul constituit la. în mare parte anterior căsătoriei, a vândut autoturismul Oltcit cumpărat ca o facilitate creată lui personal, la preț mic și vândut la dublu preț încât din diferență a depus suma de 70.000 lei în contul prețului apartamentului și ultima depunere realizată din sumele încasate de de la fondul.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

Susține că împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel și care a criticat constant o supraevaluare a apartamentului. Au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întrucât s-a făcut aplicarea unor coeficienți în mod abuziv. Instanța de apel a admis o nouă expertiză ce s-a efectuat de către expert, care a stabilit altă valoare, dar cu ocazia deliberării, fără nici o justificare s-a ignorat această expertiză și s-a dat eficiență expertizei întocmită la fond. Instanța de apel și-a argumentat luarea în considerare a acestei expertize pe alte expertize din alte dosare și pe susținerea că nivelul prețurilor la apartamente este de notorietate.

Arată că, privind contribuția aduce o critică întemeiată, întrucât nu este posibil ca pe bază de probe să se spună este greu de presupus că tatăl pârâtului le-a dat banii câștigați la pentru a achita suma pentru lichidarea debitului de la CEC în contul apartamentului. Nu există nici un fel de argument de logică juridică să afirmi într-o hotărâre că, o anumită împrejurare se poate presupune, iar nu dovedi.

Avocat pentru intimata - reclamantă solicită respingerea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că minuta este în concordanță cu motivarea din hotărâre. Nu există nici o contradicție între dispozitiv și considerente.

Critica referitoare la faptul că motivele pe care se sprijină decizia recurată sunt străine de natura pricinii este neîntemeiată. Din punctul său de vedere, motivele nu sunt străine de natura pricinii, întrucât instanța de apel se referă la partaj bunuri comune.

În ceea ce privește sumele de bani pretins a fi câștigate la, arată că în raport cu art. 269 Cod procedură civilă, partea era erau ținută să facă dovada privind acei bani. În orice caz, salariul părții pe care o reprezintă, la acel moment era de 89.000 lei.

Privitor la cererea de intervenție a intervenientei este neîntemeiată și în mod corect nu a fost primită.

La acest moment, având în vedere calea extraordinară de atac a recursului, prin care se analizează numai nelegalitatea unei hotărâri judecătorești, din punctul său de vedere nu mai pot fi aduse critici cu privire la eficiența probelor pe cota contributivă, acest aspect vizând nelegalitatea.

În ceea ce privește expertiza, valoarea la fond este de aproape 59.000 Euro, iar în apel d e cca. 30.000 de Euro. Dacă se pretinde în recurs că aceasta valoare este cea corectă, propune ca apartamentul să fie atribuit părții pe care o reprezintă.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin încheierea de admitere în principiu de la data de 12.03.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar nr-, s-a admis în parte și în principiu acțiunea civilă formulată de reclamanta - împotriva pârâtului, pentru partaj bunuri comune, a admis în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul, a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienții și și a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta.

S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în C,-, - 22,. 1,. 5, jud. D și s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/4 pentru reclamantă și 3/4 pentru pârât.

S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții pentru evaluarea și lotizarea bunului și s-a tabilit onorariu provizoriu de expert în sarcina pârâtului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 08.04.1989, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 8283 din 07.09.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă și irevocabilă.

În timpul căsătoriei, reclamanta și pârâtul au dobândit un apartament situat în C, str. -, - 22,. 1,. 5, jud. D, potrivit contractului de vanzare-cumpărare nr. 1320/1990, încheiat cu D, la data de 31.10.1990 (fila 5 dosar).

Acest apartament fusese deținut cu chirie de părinții pârâtului, titular de contract fiind mama pârâtului, intervenienta, potrivit contractului de închiriere nr. 50283/11.05.1986 (fila 55 dosar). Intervenienta a fost de acord, la data de 10.09.1990, ca fiul său, pârâtul să cumpere apartamentul, urmând ca părinții pârâtului să rămână în continuare în spațiu (fila 60 dosar), iar pârâtul s-a angajat să mențină în spațiu pe părinții săi (fila 61 dosar).

În perioada cumpărării apartamentului cu împrumut de la. reclamanta și pârâtul locuiau cu părinții pârâtului, și, decedat între timp.

În această perioadă, intervenienta și soțul său, își aduceau veniturile în casă, iar intervenienta era încadrată în muncă și efectua menajul în casă. a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că în acea perioadă era încadrată în muncă (filele 67-70), iar soțul ei beneficia de pensie (fila 66).

Cu înscrisurile depuse de pârât la dosar (filele 53-54) coroborate cu proba testimonială, s-a dovedit că a primit de la jocul în anul 1994, sume de bani, fiind câștigător, iar la data de 13.09.1994, pârâtul a achitat integral apartamentul, suma depusă fiind de 44.750 lei (fila 64).

În perioada întocmirii actelor de cumpărare a apartamentului și achitării unor sume în contul prețului, pârâtul a ridicat fondul social de la (fila 121 dosar), iar din carnetele de muncă depuse la dosar rezultă că pârâtul avea venituri mai mari decât ale reclamantei (filele 71 și 101).

Pârâtul a beneficiat de facilitățile create la unitatea unde lucra, cumpărând preferențial un autoturism OLCIT, la prețul de fabricație, pe care părțile l-au vândut, iar din prețul obținut au achitat împrumuturile și din diferență au achitat și în contul prețului apartamentului.

Intervenienții și nu au făcut dovada faptului că ar fi avut suma de 40.000 lei, că apartamentul a fost cumpărat cu bani obținuți din darul de nuntă și din darul obținut la botezul fiului părților, întrucât declarațiile martorilor propuși de aceștia nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.

Martora a declarat că a împrumutat pe și pe tineri cu suma de 30.000 lei, sumă care i-a fost restituită după vânzarea autoturismului și că, din spusele intervenientei, ar fi aflat că aceasta avea deja suma de 40.000 lei.

Potrivit art. 30.fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor.

Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 30.fam. poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.

În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor comune. De aceea, cotele-părți pot fi neegale, dacă aportul foștilor soți este diferit.

Prin sentința civilă nr. 10078/02.07.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului, pentru partaj bunuri comune.

A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul.

A fost respinsă cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienții și.

A fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta.

A fost omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert, în varianta

S-a atribuit pârâtului lotul nr. II, compus din apartamentul situat în C,-, - 22,. 1,. 5, jud. D, în valoare de 221.000 lei.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanta - a sumei de 55.268,4 lei cu titlu de sultă.

S-a stabilit termen de plată a sultei de 4(patru) luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 75 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:

La data de 07.06.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert.

La raportul de expertiză au formulat obiecțiuni reclamanta, pârâtul și intervenienta, care, după ce au fost puse în discuția părților, au fost respinse de instanță ca fiind neîntemeiate, întrucât expertul a respectat obiectivele stabilite de instanță și a arătat modalitatea și criteriile de evaluare a bunului.

inând cont de încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 12.03.2007 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 728.civ. art. 36 alin.1 teza finală Cod. fam. și art. 673¹⁰alin. 4.proc.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, a admis cererea reconvențională, respins cererea de intervenție în interesul reclamantei și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului.

Instanța atribuit bunul direct prin hotărâre asupra fondului cauzei, astfel cum au solicitat părțile, potrivit art. 673¹⁰alin. 4.proc.civ. apreciind că există motive temeinice față de împrejurările cauzei.

Instanța a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert, în varianta I și a atribuit pârâtului apartamentul, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata sultei corespunzătoare către reclamantă.

Instanța s-a oprit asupra acestei variante de lotizare având în vedere acordul părților, posesia bunului, precum și faptul că pârâtul a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunului.

Instanța a stabilit, conform art. 673¹⁰alin. 4.proc.civ. un termen de plată a sultei de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Întrucât în procesele de partaj părțile au o dublă calitate, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul ambelor părți, instanța, potrivit art. 276.proc.civ. a mai obligat pe reclamantă la plata sumei de 75 lei cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând parte din onorariul de expert care a fost achitat de pârât.

Împotriva încheierii de admitere în porincipiu și a sentinței au declarat apel atât pârâtul, cât și reclamanta.

În motivarea apelului său, pârâtul, a arătat că la instanța de fond a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul, contestând argumentat valoarea stabilită de expert pentru apartamentul atribuit în lotul pârâtului, apartament care a fost supraevaluat, stabilindu-se valoarea de - lei.

Prin obiecțiunile formulate la instanța de fond a susținut că expertul a reactualizat prețul, aplicând coeficientul de actualizare corectat la 20.05.2007, ajungând la prețul de 1.163.546.000 ROL, după care aplică diferiți coeficienți care nu se justifică. Întrucât, aplicând coeficientul de actualizare corectat la 20.05.2007 la prețul de la care a plecat, este evident că acest coeficient de corecție include toți coeficienții ce caracterizează locuința în litigiu, coeficienți care au fost avuți în vedere cu ocazia stabilirii prețului la vânzarea către populație a apartamentului din fondul de stat. Experta nu a ținut cont de faptul că apartamentul nu prezenta finisaje, nu era îmbunătățit și, dimpotrivă, are pereții afectați de igrasie, iar zona în care este situat este zona a III- Experta a aplicat greșit coeficienții de amplasare în localitate, de mplasare în zonă cu dotări social-urbane, cu toate că în zona în care se află apartamentul nu există case de cultură, teatru sau alte astfel de dotări care să justifice coeficientul de plus 10%.

Pe de altă parte, aplică coeficient de plus 15 %, apropiere față de o piață cu unități comerciale, cu toate că apartamentul nu este chiar în apropierea pieței, iar apoi mai aplică încă un coeficient de plus 6 % pentru apropiere de magazine, deși acesta este absorbit de primul coeficient, acela de apropiere fată de piață cu unități comerciale.

De asemenea, nu se justifică indicele de plus 40% pentru raportul cerere ofertă, deoarece apartamentul este situat în imediata apropiere a și a unei căi ferate, fiind și puternic poluată, ceea ce nu justifică aplicarea acestui coeficient, nici a coeficientului de 10 %, determinat, în concepția expertei, amplasare pe o stradă liniștită.

Experta nu a avut în vedere coeficientul de uzură, având în vedere că vechimea apartamentului este de 20-25 de ani, nu a făcut nici o descriere a apartamentului, nu a efectuat măsurători și nu a ținut cont de faptul că apartamentul nu este îmbunătățit.

In situația existentă în speță, s-a solicitat instanței de apel să încuviințeze o nouă expertiză pentru evaluarea apartamentului și propunerea unei lotizări corecte, în raport de valoarea reală a acestuia.

În motivarea apelului său, reclamanta a arătat următoarele:

In mod greșit instanța de fond, prin încheierea de admitere în principiu a constatat că apartamentul bun comun trebuie împărțit în cotă de 1/4 pentru ea și 3/4 pentru pârât. Stabilirea acestei cote diferențiate a fost făcută cu aplicarea greșită a legii și cu aprecierea eronată a probelor astfel:

In ce privește aplicarea greșită a legii, trebuie observat că apartamentul în litigiu a fost cumpărat în baza Decretului-lege 61/1990, act normativ prin care locuințele construite din fondul de stat erau vândute la prețuri preferențiale, subvenționate.

Instanța de fond a reținut o cotă mai mare în favoarea pârâtului cu motivarea că părinții pârâtului ar fi deținut cu contract de închiriere acest apartament și că "reclamanta și pârâtul locuiau cu părinții pârâtului".

Prin soluția adoptată instanța a mărit cota pârâtului fără nici o justificare. Dacă cei doi foști soți ar fi vrut să cumpere apartamentul împreună cu părinții pârâtului ar fi făcut acest lucru. Ori, se încearcă pe o cale ocolită să se mărească artificial cota pârâtului, în condițiile în care, prețul apartamentului, așa cum a arătat, nu reflectă valoarea reală de circulație a bunului pe piață, ci era un preț subvenționat.

In ce privește contractul de închiriere, Decretul-lege 61/1990 nu instituie o obligație, ci un drept în favoarea titularului contractului de închiriere de a cumpăra, drept pe care părinții pârâtului nu au înțeles să și-1 exercite, în condițiile în care ei aveau deja asigurată o altă locuință (pe care mama pârâtului o are și în prezent) și, în condițiile în care, oricum atribuirea unui apartament și respectiv cumpărarea unui astfel de apartament (cu 3 camere), se putea face numai în considerarea numărului membrilor de familie. Cert este că ea și fostul soț aveau nevoie mai mare de locuință, cu atât mai mult cu cât copilul rezultat din căsătorie, la rândul său, avea nevoie de spațiu.

În mod greșit, instanța de fond a reținut că s-au gospodărit cu părinții pârâtului și că aceștia ar fi contribuit la plata apartamentului. Cât privește pretinsa gospodărire în comun, ea n-a fost dovedită cu nici o probă concludentă, iar cât privește pretinsa atribuție la plata apartamentului (contribuție care în cel mai rău caz ar putea avea ca efect un drept de creanță susceptibil de reactualizare, iar nicidecum mărirea cotei pârâtului). Apartamentul a fost achitat astfel: - contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la 31.10.1990, plătindu-se un comision de 2.334 lei la 04.10.1990 și un avans de 16.265 lei la 09.10.1990;-la 27.10.1990 a fost plătită suma de 70.000 lei;- la 13.09.1994 a fost plătită suma de 44.750 lei.

Din aceste cifre, s-a observat că sumele au fost cele pe care și le permiteau din salariile și economiile lor. De exemplu, la momentul plății ultimei rate în 13.09.1994 suma de plătit reprezenta mai puțin de J din salariul său pe o luna, în condițiile în care și pârâtul era angajat și avea și el salariu.

Reținerea instanței de fond în sensul că această ultimă sumă ar fi fost plătită de din câștigul de la nu are absolut nici un corespondent în probele administrate. Depunerea filei din ziar în sensul că acesta ar fi fost declarat câștigător nu înseamnă că s-ar fi încasat efectiv vreo sumă, fiind de notorietate că ziarele erau pline de numele unor persoane care erau declarate câștigătoare dar care nu au încasat vreodată vreun. Presupunând că ar fi încasat, ce rost ar fi avut să plătească suma de 44.750 lei fostului său socru când, așa cum s-a arătat, suma reprezenta mai puțin de un sfert din veniturile sale și ale fostului soț.

Cu privire la autoturismul OLTCIT, acesta a fost cumpărat cu bani dați de părinții reclamantei și l-au revândut plătind, într-adevăr, suma de 70.000 lei la 27.12.1990 pentru apartament în condițiile în care am revândut autoturismul OLTCIT cu 160.000 lei. Așadar, aveau bani întrucât le-a rămas o diferență de la OLTCIT peste prețul apartamentului. Instanța de fond a făcut abstracție de declarațiile martorilor audiați la propunerea sa, martori care au arătat că părinții reclamantei s-au împrumutat pentru cumpărarea autoturismului OLTCIT și tot ei au restituit împrumutul ( și ). Aceiași martori au arătat că părinții reclamantei au ajutat-o constant cu întreținerea copilului rezultat din căsătorie până când copilul a fost la vârsta școlară, și tot părinții săi îi ajutau cu produse agro-alimentare. În schimb, instanța a dat credibilitate unor alegații, care nu se coroborează cu actele din dosar ale martorei care a folosit constant expresia"credea".

Față de cele expuse, a solicitat admiterea apelului, schimbarea P-ului și a sentinței pronunțate la fond și partajarea apartamentului în cote egale.

Trecând la judecarea apelurilor, instanța a dispus, la cererea apelantului pârât, efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea de circulație a apartamentului în litigiu și a fost desemnat în cauză expertul i, încuviințându-li-se părților și participarea a câte unui expert asistent, respectiv a experților și.

La data de 08.01.2008, expertul desemnat a depus la dosar raportul de expertiză, la care s-au formulat obiecțiuni de către reclamantă, iar expertul a răspuns la aceste obiecțiuni.

La termenul din data de 11.03.2008, reclamanta a solicitat efectuarea unei noi expertize, iar instanța, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată, a respins această cerere.

Prin decizia civilă nr. 55 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosar nr-, s-a respins apelul formulat de pârâtul domiciliat în C,-, - 22,. 1, 5, județul D, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 12.03.2007 și a sentinței civile nr. 10078/02.07.200, pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intervenienții, domiciliată în C, cart Roșie- ID, - sc1, 9, județul D, și, ambii domiciliați în C,-, județul

S-a admis apelul formulat de reclamanta -, domiciliată în C,-, județul D, împotriva aceleiași încheieri de admitere în principiu și a aceleiași sentinței civile.

S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/2 pentru reclamantă și 1/2 pentru pârât.

S-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 110.500 lei, cu titlu de sultă.

A menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și ale sentinței, atacate.

A fost obligat apelantul-pârât către apelanta-reclamantă la plata sumei de 486 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Deși în raportul de expertiză efectuat în apel, s-a stabilit de către expertul desemnat, i, că valoarea de circulație a apartamentului este de 106.659,2 lei, instanța a considerat că valoarea reală a apartamentului este cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond de experta, respectiv de 221.000 lei întrucât este de notorietate că un apartament cu 3 camere, aflat la etajul 1, indiferent în ce zonă a orașului C, nu poate valora atât de puțin, cum a stabilit expertul i. De altfel, acest expert nu a înțeles să evalueze apartamentul în situația în care este, ci a propus efectuarea unor alte îmbunătățiri pentru asigurarea unui confort mai bun, arătând: "pardoseala caldă cu linoleum nu este corespunzătoare, neasigurând ca cea din parchet condiția termică optimă. De asemenea, a arătat că pardoselile din mozaic, trebuie înlocuite cu pardoseli din gresie. Instalațiile funcționale fiind la ultimul an din ciclul de 25 de ani, vor trebui reconsiderate și reparate; la instalația electrică: înlocuire conductori, prize, întrerupătoare; instalația sanitară: înlocuire țevi, garnituri, robineți, baterii, etc.; instalația de încălzire: înlocuire țevi."

Pe de altă parte, valoarea, stabilită de expert, de 221.000 lei, este în concordanță cu valorile stabilite de alți experți în alte cauze, dar și cu ofertele din ziarul local, de unde reiese că apartamentele situate în aceeași zonă cu apartamentul în litigiu () sau în zone apropriate, sunt estimate la un preț egal cu cel stabilit de această expertă sau chiar mai mare.

Ori, situația acestui bun comun trebuie să fie aceeași, indiferent dacă s-ar fi vândut de ambii soți, când ar fi obținut un preț stabilit de piață sau dacă acesta se partajează, pentru că soțului, care nu primește în lot acest bun, trebuie să i se asigure posibilitatea de a-și achiziționa din sultă o altă locuință, pe care, evident, o va achiziționa tot la prețul oferit pe piață..

Cu privire la apelul reclamantei, s- constatat că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, pentru apartament a fost achitat un avans de 16.265 lei cu chitanța nr. -/09.10.1990, urmând ca diferența de 137.000 lei să fie achitată cu împrumut de la CEC, așa cum s-a specificat în contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 31.10.1990.

Ulterior însă, la data de 27.12.1990, s-a efectuat o plată anticipată de 70.000 lei, iar la data de 13.09.1994, s-a achitat suma de 44.750 lei, făcându-se totodată mențiunea de către CEC că s-a achitat integral debitul.

Din declarațiile martorilor, și a, a reieșit că soții au cumpărat un autoturism OLTCIT pentru că pârâtul avea această posibilitate, fiind angajat al acestei unității, cu scopul de a-l revinde, suma de 70.000 lei pentru achiziționare fiind dată de părinții soției, din care 40.000 lei erau banii lor, iar 30.000 lei erau împrumutați de la altă persoană. Acest autoturism a fost vândut ulterior la data de 16.11.1990 cu suma de 92.000 lei. Soții au restituit părinților reclamantei numai suma de 30.000 lei, care fusese împrumutată. Cu diferența rămasă de 62.000 lei, la care s-au adăugat și alți bani comuni ai soților, s-a achitat anticipat la CEC la data de 27.12.1990, suma de 70.000 lei pentru apartament.

Referitor la suma de 44.750 lei, deși s-a dovedit că tatăl pârâtului a câștigat la sume de bani, este greu de presupus că acesta le-a dat bani soților pentru a achita debitul de la CEC în contul apartamentului întrucât banii de la ar fi trebuit ridicați la data de 19.01.1994, așa cum se arată în ziarul depus la dosar, iar suma de 44.750 lei a fost achitată la data de 13.09.1994 și astfel nu se justifică de ce trebuia să treacă o perioadă atât de lungă, de aproximativ 8 luni, pentru achitarea acestei sume. Pe de altă parte, la data achitării acestei sume, soții aveau, potrivit cărților de muncă depuse la dosar, salarii cumulate de aproximativ 280.000 lei. Ori, în această situație, se constată cu suma de 44.750 lei reprezenta o parte prea mică în raport de veniturile lor, pentru a se considera că au fost nevoiți să apeleze la veniturile părinților soțului.

Aceste date infirmă și declarațiile martorelor și, care au susținut că părinții pârâtului ar fi achitat întregul preț pentru apartament. De altfel, aceste declarații sunt contrazise chiar de către mama pârâtului, care, în cererea sa de intervenție, nu a solicitat să se constate că ar fi contribuit cu toată suma necesară achiziționării apartamentului, făcând referire expresă numai la suma de 44.750 lei, despre care a susținut că a fost achitată din banii câștigați de soțul său de la.

Cu privire la aspectele invocate, cum că, din cărțile de muncă reiese că pârâtul avea un salariu mai mare decât reclamanta sau că mama pârâtului efectua menajul cât timp soții au locuit împreună cu părinții pârâtului, instanța a constatat că acestea nu pot conduce la reținerea unei cote mai mari din apartament pentru pârât întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, și părinții reclamantei au contribuit la achiziționarea apartamentului, dându-le acestora suma de 40.000 lei pentru achiziționarea autoturismului, sumă pe care soții nu au mai restituit-o și pe care au folosit-o ulterior, după vânzarea autoturismului, la achitarea unei părți din creditul datorat pentru apartament.

Astfel fiind, instanța a considerat că soții au contribuție egală la realizarea bunurilor și nu cote diferențiate, cum a reținut instanța de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen, timbrat și motivat pârâtul și intervenienta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Criticile sunt în esență următoarele: recursul vizează nelegalitatea hotărârii, în sensul că instanța de apel admițând apelul reclamantei era necesar să se pronunțe și să motiveze cu privire la cererile formulate de celelalte părți: pârâtul și intervenienta în interesul acestuia, cereri care au fost admise de către prima instanță și, nefiind respinse în apel, au fost păstrate prin menținerea restului dispozițiilor IAP și sentinței. Arată în concluzie că, instanța deși a modificat cotele de contribuție fără o justificare probatorie, nu s-a pronunțat prin dispozitivul deciziei recurate asupra cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interesul pârâtului în susținerea cotei de 3/4, cotă contributivă solicitată și de pârâtul prin cererea reconvențională.

Mai susține că nelegalitatea este determinată de faptul că instanța a schimbat încheierea de admitere în principiu fără a se pronunța pe celelalte cereri, existând o contradicție între considerente, respectiv dintre motivare și dispozitiv pe de o parte, iar pe de altă parte motivele pe care se sprijină hotărârea recurată sunt și străine de natura pricinii. Această hotărâre nu îndeplinește cerințele art. 261 cod procedură civilă în sensul motivării în fapt și în drept și a tuturor celorlalte elemente pe care trebuie să le conțină o hotărâre judecătorească.

Mai arată că, în mod greșit, cu ocazia deliberării, instanța de apel fără nici o justificare a ignorat expertiza încuviințată în această fază procesuală și a dat eficiență expertizei întocmită la fond. Instanța de apel și-a argumentat luarea în considerare a acestei expertize pe alte expertize din alte dosare și pe susținerea că nivelul prețurilor la apartamente este de notorietate.

Formulează de asemenea, o critică privind greșita modificare a cotelor de contribuție a soților la dobândirea apartamentului, susținând că vizează nelegalitatea, iar nu netemeinicia deciziei, deoarece instanța de apel înlăturat probele administrate acte și martori, folosind prezumții, motivând că este greu de presupus că tatăl pârâtului a dat fiului banii câștigați la pentru a achita suma necesară lichidării debitului de la CEC. Nu există nici un fel de argument de logică juridică să afirmi într-o hotărâre că, o anumită împrejurare se poate presupune, iar nu dovedi.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

La data de 26 iunie 2006, pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând ca instanța să rețină în favoarea sa o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunului comun solicitat de către reclamantă la masa de împărțit, cota fiind din punctul său de vedere de 3/4, iar nu de 1/2. (fila 11 dosar fond).

La data de 16 octombrie 2006, mama pârâtului, a formulat cerere de intervenție accesorie, în favoarea acestuia, sprijinind cererea reconvențională și confirmând realitatea susținerilor pârâtului cu privire la existența unei contribuții mai mari la dobândirea bunului comun, de cel puțin, așa cum s-a solicitat.

Prima instanță, apreciind că este întemeiată cererea reconvențională, a admis în parte în principiu și pe fond acțiunea civilă introductivă de instanță, de vreme ce a stabilit o cotă mai mică în favoarea reclamantei, în raport cu cea solicitată, respingând prin urmare, cererea de intervenție în interes propriu formulată de părinții reclamantei, cerere prin care aceștia înțelegeau să o sprijine pe reclamantă în admiterea acțiunii în totalitate.

Prin urmare, a admis în totalitate, atât cererea reconvențională, cât și cererea de intervenție în interesul pârâtului, având în vedere că s-a apreciat ca fiind reală susținerea pârâtului și a intervenientei cu privire la cota mai mare pretinsă, dându-se astfel, tot ceea ce s-a cerut.

Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au formulat apel reclamanta și pârâtul, prima criticând greșita reținere a unor cote diferențiate de contribuție, iar ultimul - criticând greșita evaluare a apartamentului.

Potrivit disp. art. art. 295 Cod procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă.

Analizând modul cum au fost aplicate în cauză aceste dispoziții legale, Curtea constată că este imposibilă exercitarea pe fond a controlului judiciar.

Pentru a ajunge la această concluzie au fost avute în vedere următoarele considerente:

Prin schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu și a sentinței, în sensul modificării cotelor de contribuție și, în mod corespunzător a sultei ce se plătește, respectiv primește, dar și prin menținerea concomitentă a restului dispozițiilor IAP și sentinței, fără modificarea concordantă a soluțiilor propriu-zise date în primă instanță pe toate cererile, s-a ajuns ca hotărârea finală, compusă din sentința din care face parte integrantă IAP în șnur cu decizia pronunțată în apel, să conțină o contrarietate de fond, vădită și ireconciliabilă, între considerente și dispozitiv, acestea excluzându-se reciproc.

În mod riguros, considerentele deciziei din apel, nu puteau să stea decât la baza următoarelor soluții, fără ca instanța de recurs să avanseze aprecieri cu privire la legalitatea și temeinicia unei soluții sau alteia:

1. admiterea în totalitatea acțiunii introductive, în sensul că s-a dat cota cerută,în loc de admitere în parte.

2.admitereaca urmare, a cererii de intervenție accesorie, formulată în favoarea reclamantei de părinții acesteia,în loc de respingere.

3. respingereacererii reconvenționale formulată de pârât, în sensul că nu s-a dat cota mai mare solicitată, în loc de admitere în totalitate.

4.respingereaca urmare, cererii de intervenție accesorie, formulată în favoarea pârâtului de mama acestuia, în loc de admitere.

Or, observând dispozitivul deciziei pronunțată în apel în raport de considerentele acesteia, Curtea constată că niciuna dintre soluțiile date în primă instanță pe toate aceste cereri, nu a fost schimbată și, mai mult decât atât, au fost menținute.

În aceste condiții, consecințele unui astfel de procedeu sunt inacceptabile, întrucât: o cerere fost menținută ca admisă în parte, dar titularului cererii (reclamantei), i s-a dat satisfacție totală, iar celelalte cereri, respectiv reconvenționala și cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, au rămas ca admise în totalitate, dar titularul dreptului pretins (pârâtul), nu a primit niciun fel de satisfacție.

Curtea găsește de cuviință a sublinia că efectele unei asemenea construcții juridice nu sunt de ordin formal, ci vizează substanța hotărârii pronunțate fiind imposibilă remedierea lor în calea de atac a recursului.

Este incident cazul de recurs de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, urmând a se admite ca fondat recursul declarat de apelantul pârât, a se casa în totalitate decizia pentru o soluție unitară și a se trimite cauze spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.

Față de prioritatea în examinare a acestui motiv de recurs și de soluția de casare cu trimitere care s-a impus, este inutilă examinarea celorlalte motive de recurs formulate și care vizează exclusiv fondul cauzei.

În rejudecare, instanța de apel - ca instanță superioară de fond dar și de control judiciar, se va preocupa în a pronunța o soluție legală și temeinică, cu respectarea și a dispozițiilor legale de drept procesual, dar și drept material care guvernează administrarea, respectiv valorificarea probelor.

De asemenea, se va porni de la premisa de lucru că, în caz de schimbare în parte sau în totalitate hotărârilor apelate, (deci a soluțiilor date asupra cererilor), este absolut necesar a se pronunța într-un sens sau altul asupra cererilor în privința cărora se modifică soluția pronunțată în primă instanță, nefiind suficientă descrierea efectelor schimbării, în contextul nemodificării soluțiilor propriu-zise, așa cum greșit s-a procedat în primul ciclu procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâtul și intervenienta, împotriva deciziei civile nr. 55 din 18 martie 2008, pronunțată te Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, intervenienții și.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 iunie 2008.

Grefier,

Red. TR /4 ex

21.07.2008

Jud.apel

AC

Jud.fond

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu

← Interdicție. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Galati		Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 611/2008. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță