Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1668/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1668/R/2008
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Nistor JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva Deciziei civile nr.31/A din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata G, având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că la data de 9 septembrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimată G, concluzii scrise.
La data de 12 septembrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 5 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 septembrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1756/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj - în dosarul civil nr. 2287/2006 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta G împotriva pârâtului, având ca obiect partaj bunuri comune. S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un drept de creanță in sumă de 25.500.000 lei vechi rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.01.1999, între pârât și numita, având ca obiect terenul de 1.100 mp, zona, cotele de contribuție fiind 0% reclamanta și 100% pârâtul. A fost respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii autoturismului marca Break cu nr. de înmatriculare B-13-. S-a luat act de renunțarea reclamantei la capetele de cerere privind partajul. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 700 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că otrivit p. sentinței civile nr. 1429/2000 a Judecătoriei Cluj s-a desfăcut prin divorț căsătoria părților încheiată la data de 9 mai 1998. Din interogatoriul luat părților, înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați, instanța reținut că neînțelegerile dintre soți au debutat chiar din noaptea nunții, datorită faptului că banii de nuntă au fost reținuți de părinții reclamantei, în primăvara anului 1998 soții s-au despărțit în fapt, s-au reîmpăcat în vara anului 1998, dar în februarie 1999 în urma unor discuții pentru intabularea terenului unui litigiu soții s-au certat din nou și despărțit în fapt. Pe parcursul căsătoriei soții au fost mai mult despărțiți, așa încât pârâtul nu i-a spus soției despre teren și s- înțeles cu fratele lui ca terenul să fie intabulat pe numele acestuia pentru ca să nu intre în masa bunurilor de împărțit.
Deoarece antecontractul vizând terenul în litigiu a fost încheiat în timpul căsătoriei, în temeiul art.30 fam, instanța constatat că părțile au dobândit un drept de creanță în sumă de 25.500 lei vechi, însă cota de contribuție la dobândirea acestuia fost 0 pentru reclamantă și 100% pentru pârât, deoarece pe parcursul căsătoriei reclamanta a fost studentă, iar pârâtul obținea venituri, fiind angajat Instanța nu reținut contribuția părinților reclamantei la dobândirea dreptului de creanță, întrucât această susținere fost nedovedită.
În ceea ce privește constatarea că din masa bunurilor de împărțit face parte și autoturismul Break cu nr. înmatriculare B-13-, instanța a respins acest capăt de cerere, deoarece autoturismul a fost vândut, reclamanta putând solicita eventual constatarea unui drept de creanță, ceea ce nu a făcut.
In temeiul art. 246.pr.civ. instanța a luat act de renunțarea reclamantei la capetele de cerere privind partajul. Potrivit art. 274.pr.civ. instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 700 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 31/17.01.2008 a Tribunalului Cluj a fost admis apelul declarat de reclamanta G împotriva sentinței civile nr. 1756/2007 pronunțată în dosarul nr.2287/2006 al Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbată în parte în sensul admiterii acțiunii civile formulată de reclamanta G împotriva pârâtului și în consecință:
S- constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un drept de creanță rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numita, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 1100. situat în C-N, str. - - (zona ) pentru prețul de 25.500.000 ROL. S- constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei autoturismul marca Break, având număr de înmatriculare B-13-. Au fost menținute dispozițiile sentinței prin care s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind partajul. A fost obligat intimatul să plătească apelantei suma de 4799 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, potrivit dispozițiilor art. 30 Cod fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de către oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Textul legal menționat instituie o prezumție de relativă de comunitate care poate fi răsturnată prin dovada contrarie.
Având în vedere motivele invocate prin calea de atac exercitată în cauză, tribunalul a procedat în apel la suplimentarea probatoriului testimonial în apel și, coroborând depozițiile acestora cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, s-a constatat că prezumția comunității de bunuri prevăzută prin dispozițiile art. 30 cod fam. nu a fost înlăturată.
Tribunalul reținut că în perioada în care au fost achiziționate bunurile, respectiv terenul ce a format obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare și autoturismul marca Break, ambele părți au fost angajate realizând venituri salariale, potrivit scriptelor depuse în dosarul de apel
SC aparține părinților apelantei, iar din profitul obținut aceștia au contribuit, sub forma unui ajutor acordat fiicei lor, la achitarea unei părți din prețul de achiziție al terenului. Acest fapt a fost confirmat de depozițiile martorilor, care au lucrat, în calitate de angajați în casa și, respectiv, firma părinților reclamantei.
Aceeași martori au confirmat faptul că la data achiziționării terenului cei doi soți erau împreună, între aceștia intervenind ulterior neînțelegeri tocmai datorită cumpărării terenului. Tribunalul reține contribuția părinților reclamantei la plata unei părți din prețul pentru achiziționarea terenului confirmat de martorul G și înlăturat depoziția martorei datorită relațiilor tensionate cu familia reclamantei, iar în privința martorei constatat că împrejurările vizând modalitatea de plată a prețului sunt cunoscute doar din relatările vânzătoarei.
Tribunalul reținut că nu a fost contestat vânzarea autoturismului Citroen, bunul personal al pârâtului, însă a fost contestat prețul la care s- vândut acesta, raportat la faptul că autoturismul era folosit și într-un an de zile prețul acestuia nu putea să crească. Deși pârâtul susținut că cumpărat singur terenul, nici unul din martorii audiați nu confirmat prezența acestuia la terenul din litigiu, ci doar a părinților reclamantei care s-au ocupat de întreținerea ambelor parcele.
S-a reținut că dobândirea autoturismului marca Break în timpul căsătoriei nu fost contestată și cum nu s-a dovedit contribuția exclusivă a unuia dintre soți la dobândirea acestuia, urmează să se constate calitatea de bun comun.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a stării de fapt raportat la probele administrate, în temeiul dispozițiilor art. 296 pr.civ. tribunalul a admis apelul declarat și pe cale de consecință a schimbat în parte sentința atacată.
Față de obiectul cauzei, reținând că acțiunea profită ambelor părți, în temeiul dispozițiilor art. 274 pr.civ. tribunalul a obligat pe intimatul să plătească apelantei suma de 4799 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în fond și în apel reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termenul legal pârâtul, solicitând modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1756/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul arată că hotărârea pronunțată în apel este nelegală prin prisma prev.art.304 pct.6 și 9 Cod proc.civ.
În mod greșit s- constatat că din masa bunurilor de împărțit face parte și autoturismul Breack care a fost înstrăinat și corect a reținut prima instanță că reclamanta nu a solicitat constatarea unui drept de creanță. În aceste circumstanțe, admiterea petitului referitor la constatarea că în masa bunurilor de împărțit face parte și autoturismul Breack, în faza de judecată a apelului înseamnă admiterea unei cereri noi. Instanța de apel a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, încălcându-se pct.6 din art.304 Cod proc.civ.
Instanța de apel nu a păstrat echidistanța necesară unei judecări corecte și juste cauzei, întrucât înlăturat depozițiile martorilor care au asistat direct la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare și a dat prioritate declarațiilor unor martori indirecți audiați în apel, care nu au asistat la negocieri, iar informațiile acestora au provenit din familia reclamantei.
Recurentul arată că nu a existat nici o contribuție a reclamantei la dobândirea imobilului - antecontractul fiind semnat în perioada în care părțile erau despărțite în fapt și ulterior, într-una din scurtele împăcări a soților pârâtul intermediat cumpărarea de către părinții reclamantei a unui teren alăturat terenului său.
În ce privește dobândirea autoturismului Breack, a fost dobândit în timpul căsătoriei, dar la fel recurentul a avut contribuția exclusivă dovedite cu actele existente la dosar, existența de control depășind și aici limitele cererii cu care fost investită.
Starea de fapt reținută de instanța de apel este greșită, deoarece scriptele depuse dovedesc faptul că autoturismul Citroen a fost proprietatea pârâtului și din prețul acestui autoturism s- cumpărat terenul și autoturismul Breack și, în consecință, prezumția de comunitate a fost înlăturată prin proba contrarie făcută de pârât.
Pârâtul arată că în mod greșit a fost obligat în apel la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4799 lei, pe motiv că acțiunea a profitat ambelor părți, practic în apel s-a înlăturat contribuția părților la dobândirea bunului, fapt care nu se poate reține că ar profita și pârâtului, deoarece acesta dovedit contribuția sa exclusivă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Deși au fost invocate disp.art.304 pct.6-9 Cod proc.civ. intimata a apreciat că argumentele cuprinse se referă de fapt la netemeinicia acesteia și nu nelegalitatea deciziei pronunțate în apel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac, după cum a fost modificat potrivit art.I pct.106 din OUG 138/2000 și motivele pentru care se poate modifica sau casa o hotărâre vizează doar nelegalitatea deciziei pronunțate în apel și nu temeinicia acesteia.
Prin urmare, instanței de apel îi revine obligația de a stabili corect starea de fapt, iar instanța de recurs verifică hotărârea pronunțată în apel numai pentru motive de nelegalitate.
În cazul de față, instanța de apel nu lămurit pe deplin starea de fapt cu privire la masa bunurilor supuse împărțirii.
Dacă în considerente se reține că dobândirea autoturismului Breack în timpul căsătoriei nu a fost contestată, curtea constată că nu a fost stabilit momentul înstrăinării autoturismului, în timpul căsătoriei sau după desfacerea acesteia, împrejurare care nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel.
Regimul matrimonial încetează o dată cu desfacerea căsătoriei, așa încât regulile care -l cârmuiesc nu își mai găsesc aplicabilitatea, însă în ceea ce privește proprietatea comună, aceasta continuă a-și păstra caracterul devălmaș și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data împărțirii bunurilor.
Instanța de apel reține altă stare de fapt decât cea stabilită de instanța de fond și menționează că reclamanta a fost angajată în timpul căsătoriei și realiza venituri, părinții reclamantei au contribuit la plata unei părți din prețul pentru achiziționarea terenului, au fost înlăturate depozițiile unor martori pe care s-au fundamentat considerentele instanței de fond, însă nu stabilește în considerente masa bunurilor de împărțit și cota de contribuție la dobândirea acestora a foștilor soți.
Este de remarcat că în dispozitivul deciziei, instanța de apel a schimbat în parte sentința apelată și a menținut din dispozițiile acesteia, numai pe aceea vizând renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind partajul. Prin urmare au fost modificate celelalte dispoziții respectiv masa bunurilor de împărțit și cotele de contribuție la dobândirea bunurilor, însă în considerente și în dispozitiv nu se menționează care ar fi cotele de contribuție foștilor soți.
Această împrejurare echivalează cu necercetarea fondului apelului, motiv pentru care, curtea în temeiul art. 312 al.5 Pr.Civ. va admite recursul și în consecință va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 31/A din 17.01.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
3 ex/08.10.2008
Jud. apel:,
Președinte:Antoaneta Tania NistorJudecători:Antoaneta Tania Nistor, Anca Adriana Pop
| ← Interdicție. Decizia 254/2008. Curtea de Apel Galati | Reintegrare în familie. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
