Reintegrare în familie. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 21/R-
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.316/A/ din 14 decembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 18.02.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V și intimata-pârâtă (fostă ) asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.53 din 20.02.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă (fostă ) a depus, prin serviciu registratură, întâmpinare.
Recurentul- reclamant a depus la dosar chitanță emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Părțile prezente declară că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul- reclamant critică soluția pronunțată de instanța de apel, întrucât nu s-a pronunțat asupra nulității invocate în ședința publică din 14 decembrie 2007, când a invocat nulitatea prevăzută de art. 105 alin.1 Cod procedură civilă. A invocat art. 105 alin.1 Cod procedură civilă, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei nulități de ordine publică. La instanța de fond cauza a fost soluționată de un complet de drept comun, iar la tribunal de un complet specializat. Se impune sub acest aspect admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și trimiterea spre rejudecarea cauzei de un complet specialiat în soluționarea cauzelor ce au ca obiect litigii cu minori si de familie.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, apărătorul recdurentului - reclamant ciritică soluția pronunțată de cele două instanțe întrucât nu s-au pronunțat asupra motivului de strictă urgență referitor la imposibilitatea minorului de a obține carte de identitate. Instanța de apel a încălcat prevederile art. 480 din Codul Civil.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru intimata- pârâtă, având cuvântul cu privire la primul motiv de recurs invocat, solicită să fie respins, întrucât la prima instanță nu s-a ridicat această problemă în sensul că dosarul trebuia soluționat de un complet specializat. Consideră că nu era un impediment ca un complet civil să soluționeze cauza de față, mai ales ca la fond nu a fost pus în discuție acest argument.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs consideră că este nefondat. La fila 92 din dosarul de divorț există o declarație prin care recurentul a precizat că va locui in Zona si nu o s-o mai derenjeze pe intimată, însă ulterior a declarat că și-a păstrat dreptul locativ la locuințele instrainate. Consideră că recurentul- reclamant nu are nevoi locative, mai ales că din probele administrate în cauză rezultă că intimata era foarte des bătută de recurent.
Solicită respingerea recursului si mentinerea solutiei pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună reintegrarea reclamantului în apartamentul în care domiciliază pârâta.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar în anul 1997 fost desfăcută căsătoria prin divorț. Apartamentul în care locuiește pârâta este coproprietate comună, fiind dobândit de către părți în timpul căsătoriei, reclamantul fiind nevoit să părăsească apartamentul, ca urmare a unei ordonanțe președințiale, care în prezent nu-și mai produce efectul.
Reclamantul a formulat prezenta acțiune, întrucât se află în nevoi locative, iar minorul rezultat din căsătoria părților i-a fost reîncredințat acestuia conform actelor pe care le depune la dosar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, susținând că reclamantul a fost evacuat în baza unei ordonanțe președințiale, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în anul 1996, datorită comportamentului extrem de agresiv pe care reclamantul îl manifesta asupra pârâtei și a copiilor acestora.
Reclamantul nu justifică nevoi locative, întrucât acesta este proprietarul unei apartament cu două camere și coproprietar asupra bunurilor rămase la decesul autorilor săi, iar pe de altă parte, ca asociat unic, deține un imobil cu 4 apartamente.
Prin sentința civilă nr.3107 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligat la 100 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva sentinței judecătoriei a declarat apel reclamantul, susținând, în esență, în motivele de apel că, în mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea de reintegrare în apartamentul care constituie bun comun, dobândit în timpul căsătoriei de către cei doi foști soți.
De altfel, respectivul apartament a fost introdus la partaj chiar de către pârâta intimată, acțiune ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și la care intimata a renunțat.
A mai arătat apelantul că, pârâta a încercat să obțină evacuarea sa din apartamentul bun comun pe calea dreptului comun, dar acțiunea i-a fost respinsă de către instanța de judecată. Nu este reală argumentarea primei instanțe în sensul că reclamantul ar avea în proprietate bunuri imobile, respectiv o locuință.
Imobilele la care se referă intimata în întâmpinare aparțin firmei GENERAL, care în prezent se află în faliment; alte imobile pe care reclamantul le-a deținut au fost în indiviziune și s-au înstrăinat.
Intimata susține că între ea și apelant există o permanentă stare conflictuală, ceea ce însă nu a fost dovedit.
Pe de altă parte, minorul, încredințat reclamantului la divorț, nu-și poate obține cartea de identitate, neavând o altă proprietate în afara apartamentului bun comun.
Prin decizia civilă nr.316/A/ din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reținut că, prima instanță a făcut o corectă analiză și interpretare a dovezilor aflate la dosar din care se reține, în primul rând că, apelantul împreună cu minorul locuiesc în condiții optime, că acesta nu a manifestat în mod obiectiv nevoi locative, ci, dimpotrivă, cu ocazia divorțului, când apelantul părăsise deja domiciliul conjugal, a solicitat să-i fie încredințat minorul întrucât reclamantul avea asigurate condiții foarte bune de locuit în alte imobile pe care le deținea.
Sigur că, această situație a nevoii reclamantului de a locui în apartamentul bun comun neprobată cert și concludent se raportează în mod necesar la imposibilitatea reală ca foștii soți să locuiască împreună, câtă vreme starea conflictuală permanentă dintre aceștia este pe deplin dovedită și astfel ar afecta negativ atât existența normală a părților, dar mai ales a minorului rezultat din căsătoria acestora.
Cum de la data despărțirii soților reclamantul a avut condiții optime de locuit, ceea ce a determinat în mare măsură și încredințarea către acesta a minorului până la această dată, s-a apreciat că cererea de reintegrare în locuința comună nu apare ca întemeiată pentru a fi admisă ca soluție optimă de reglementare a raporturilor dintre părți, singura rezolvare viabilă în acest sens fiind eventuala partajare a imobilului pretins a fi bun comun, respectiv apartamentul în care au locuit foștii soți în timpul căsătoriei.
Împotriva deciziei tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra nulității invocate în ședința din 14 decembrie 2007, respectiv asupra faptului că în primă instanță cauza a fost soluționată de un complet de drept comun, iar în apel d e un complet specializat în cauze cu minori și de familie.
- Atât instanța de fond cât și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra motivului referitor la imposibilitatea minorului de a obține o carte de identitate definitivă, deși a împlinit vârsta de 14 ani.
Spre deosebire de intimată care locuiește în apartament, recurentul nu are în proprietate un alt imobil și întrucât la Serviciul de evidență a persoanelor Râmnicu Vaf ost prezentată ordonanța președințială de evacuare din apartamentul bun comun, minorului nu i se poate elibera cartea de identitate.
- Au fost încălcate prevederile art.480 Cod civil, care îi conferă dreptul de a folosi bunul al cărui proprietar este.
Analizând recursul prin prisma primului motiv de recurs, se constată că este fondat.
Prin acțiunea formulată, reclamantul recurent a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reintegrarea acestuia în apartamentul în care domiciliază intimata pârâtă.
La data de 14 decembrie 2007, reclamantul prin apărător a invocat nulitatea absolută, sentința pronunțată de instanța de fond fiind nulă potrivit art.105 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât a fost pronunțată de un complet de drept comun și nu un complet specializat de minori și familie. Ca atare, a solicitat desființarea sentinței civile nr.3107 din 25 mai 2007 Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de apel a omis însă a se pronunța asupra nulității invocate.
Într-adevăr, fiind vorba despre o cauză privind folosința unui bun proprietate comună a foștilor soți, aceasta trebuia soluționată de un complet specializat în cauze pentru minori și familie, așa cum s-a soluționat de instanța de apel.
Având în vedere că instanța de apel a omis a se pronunța asupra nulității invocate la data când s-a soluționat pricina, în conformitate cu dispozițiile art.312 (2) Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr.316/A/ din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează a fi analizate și celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.316/A/ din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/21.03.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 68/2008. Curtea de... → |
|---|
