Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 53
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Dumitrescu Daniela Scripcariu Gabriela
- -
Grefier: - --
Pe rol pronunțarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat la societatea civilă de avocați " și asociați", S,-, jud. S în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 365 din data de 23 mai 2007 pronunțată de4 Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru ca recurentul să depună concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2008 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru azi 21 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 8375 din 29 iunie 2006, Judecătoria Iașia admis cererea de partaj formulată, din I, șos. - 41,.966,. A,. 4,. 17 în contradictoriu cu pârâtul, cu același domiciliu la Cabinet individual avocat, I, str. -. - 21, -.4, tr. 4, parter,. 12.
S-a admis în parte cererea reclamantului în contradictoriu cu.
Instanța a stabilit că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament compus din trei camere și dependințe situat în I, șoseaua - 41,. 966,. A,.4,.7 în valoare de 126.913 lei cu cote de contribuție de 70% pentru reclamanta-pârâtă și de 30% pentru pârâtul-reclamant.
S-a dispus partajarea bunurilor comune și atribuirea reclamantei-pârâte a imobilului în valoare de 126.913 lei.
Reclamanta-pârâtă a fost obligat să plătească pârâtului -reclamant cu titlu de sultă sumă de 4 38.073,9 lei, corespunzătoare cotei de contribuție.
S-au compensat cheltuielile de judecată în parte și reclamanta pârâtă a fost obligată la cheltuieli de judecată către de 500 lei.
Pentru a pronunța astfel, judecătoria a reținut că imobilul în cauză este bun comun fiind dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție mai mare din partea fostei soții.
Sentința civilă nr. 4953/29.04.1994 face dovada că pârâtul a plătit în timpul căsătoriei pensie de întreținere în favoarea minorei - aspect ce trebuie avut în vedere la întinderea și stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Martorii audiați în cauză au făcut dovada că ambele părți au plecat la muncă în Italia înainte de achiziționarea apartamentului, însă o perioadă de timp pârâtul -reclamant nu a putut trimite în țară nici un deoarece nu a reușit să-și găsească foarte repede un loc de muncă, fiind dovedit faptul că care a plecat din țară la o perioadă foarte scurtă, după plecarea fostului soț, a trimis sume de bani consistente în țară ce au servit ulterior la achiziționarea apartamentului, având și venituri mai mari.
Pe cale de consecință a admis acțiunea principală și în parte cererea reconvențională și a stabilit că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuții inegale de 70% și 305, apartament cu 3 camere și dependințe în valoare de 126.913 lei.
În baza art. 30, 36 Cod familie, s-a dispus partajarea bunurilor comune și va atribui apartamentul reclamantei -pârâte având în vedere cota mai mare de contribuție și faptul că i-a fost încredințat copilul din căsătorie spre creștere și educare cu obligarea la plata sultei către fostul soț, raportat cotei de contribuție în baza art.742 cod civil.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul -reclamant și - prin decizia civilă nr. 365 din 23 mai 2007 - Tribunalul Iașia respins apelul păstrând hotărârea Judecătoriei și obligându-l pe apelant la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut în motivarea deciziei - că sentința apelată comportă critici sub aspectul motivării care nu convinge, nu numai prin faptul că este lapidară dar și prin aceea că analiza și coroborarea probelor lipsește din raționamentul expus în considerente. Cu substituirea și completarea motivării primei instanțe, tribunalul a constatat că soluția pronunțată este legală și temeinică.
1.În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță tribunalul a constatat că refacerea acestuia nu se impune. La termenul din 8.05.2006 instanța a constatat nulitatea raportului de expertiza pentru încălcarea dispozițiilor art.208 cod procedură civilă. Ulterior expertul a făcut o noua convocare a părților pentru data de 29.05.2005 la care au participat reprezentanții părților și în temeiul cărora expertul a precizat (fila 112) că își menține concluziile expuse în raportul inițial. Prin urmare nu se poate reține faptul că instanța a adoptat două dispoziții contrarii asupra aceleiași chestiuni, câtă vreme ultima dispoziție are la baza elemente noi, respectiv constatările noi ale expertului din 29.05.2005. Aceste elemente noi justifică și împrejurarea că la termenul din 5.06.2006 părțile au formulat obiecțiuni, respinse de către instanță, fără să mai reitereze cererea de refacere a raportului de expertiză.
2. Asupra cotei de contribuție criticate prin motivele de apel tribunalul a constatat ca în mod corect instanța de fond a reținut o cotă de 70% pentru intimată.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie a soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri. Noțiunea de comunitate de bunuri a soților se aseamănă cu cea de indiviziune, deoarece toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei fac obiectul proprietății devălmașe. constă însă în faptul că soții nu au precizate cotele-părți din dreptul asupra universalității, luată ca atare. Principala modalitate de încetare a proprietății devălmașe a soților este partajul, iar la partaj, principala operațiune făcută de instanță este stabilirea cotei-părți a fiecărui soț. Prezumția de comunitate de bunuri își are temeiul în egalitatea drepturilor femeii cu cele ale bărbatului in domeniul tuturor relațiilor sociale (art. 4 alin 2 si art.16 alin 2 din Constituția României). Codul familiei se referă expres la egalitatea femeii cu bărbatul in ceea ce privește relațiile dintre soți și cele dintre părinți și copii (art.1 alin. 4, art.25, art.97 alin 1). Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia din soți la dobândirea bunurilor a fost mai mare.
Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar si material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial, ci în comunitatea de interese ale soților în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale și nu invers.
Prin urmare, susținerea apelantului potrivit căreia sunt relevante relațiile de natură patrimonială dintre soți doar anterioare datei achiziționării apartamentului au fost înlăturate tocmai pentru că relațiile de căsătorie presupun un tot unitar, un ansamblu de obligații și resurse, aspectele patrimoniale ale relațiilor de căsătorie urmând a fi tratate de asemenea unitar.
În speță prezumția de contribuție egală a soților este răsturnată de probele aduse de către intimată.
Astfel, in determinarea cotei de contribuție tribunalul a avut în vedere cu precădere faptul ca intimata a avut venituri din munca pe cea mai mare parte a duratei căsătoriei, părțile fiind disponibilizate în același timp - mai 1994 (18.07.1992 - 23.07.2004), că s-a ocupat de creștere si îngrijirea minorului cu stăruința, ca veniturile sale din munca au fost alocate în totalitate familiei.
Martorii și declară că apelantul obișnuia să-și cheltuie veniturile pentru băutură și întreținea relații extraconjugale. Relațiile extraconjugale ale apelantului au constituit de altfel motivul esențial pentru desfacerea căsătoriei părților, astfel încât instanța le-a reținut ca fiind în afara oricărui dubiu cătă vreme motivează pronunțarea unei hotărâri irevocabile, deci cu valoare de adevăr absolut.
A fost înlăturată depoziția martorei care declara ca paratul-reclamant o ajuta pe intimata, nu avea nici un viciu, nu are nici un copil, cel puțin pentru că aceasta din urma afirmație, contrazisă de sentința civila nr. 4953 din 29.04.1994 a Judecătoriei Iași denotă fie ca martora - deși declară că a lucrat împreună cu acesta și cu mama acestuia, și ca le-a fost vecină - nu cunoaște nici măcar aspectele notorii din viata apelantului (ca cel referitor la existenta unei minore din afara căsătoriei), fie că este atât de nesincera incit un fapt de o asemenea importanta și evidență.
Cheltuielile pentru reparația automobilelor apelantului (filele 24 - 32) sunt consistente, ca si prețul cu care acestea au fost înstrăinate, în anul 2001, fără ca suma obținută să fie destinată nevoilor familiei (reclamanta a contestat acest fapt care nu a fost contrazis de către apelant). Prin urmare conduita vădit distantă, individuală, adoptată de către apelant este de natură să estompeze - din perspectiva abordată, a cotei de contribuție - efectul faptului ca potrivit înscrisurilor depuse la filele 27 și următoarele din dosarul nr. 4163/2005 al Tribunalului Iașia expediat în țară în cursul anilor 1995 și 1996 mai multe sume de bani. Cheltuielile personale ale apelantului sunt foarte mari; pentru aceasta tribunalul are in vedere și plata unei facturi telefonice in suma de peste 700 Euro, sumă ce reprezintă un exces raportat la veniturile apelantului.
În fine, împrejurarea dacă apelantul a plătit sau nu pensie de întreținere în folosul minorei - așa cum a fost obligat prin sentința civilă nr. 4953 din 29.04.1994 a Judecătoriei Iași este irelevantă. Importantă este grevarea veniturilor sale nete cu o atare datorie care in mod cert ar afecta bugetul familie în general și a limitat contribuția sa personală la acest buget. A face probe asupra împrejurării daca aceasta pensie a fost efectiv plătita sau nu, probe in raport de care limitarea acestui aport sa fie sau nu reținută, ar echivala cu legitimarea de către instanță a unui comportament în esență nelegitim. Se înțelege prin aceasta că eventualitatea in care plata acestei pensii nu s-a făcut nu poate profita apelantului pentru ca un act nelegitim, opus unei hotărâri judecătorești, in măsura sa afecteze securitatea materiala a unui minor, nu poate sa aducă celui ce îl săvârșește nici un avantaj. De aceea, în procesul de determinare a cotei de contribuție, Tribunalul a imputat asupra veniturilor nete ale apelantului pensia de întreținere datorată minorei -, indiferent dacă aceasta a fost sau nu achitată efectiv și constant.
În ceea ce privește pe intimată, acesteia îi profită nu numai stăruința pentru bunăstarea familiei ceea ce a făcut ca si aceasta să plece în străinătate pentru a lucra (în februarie 1995 potrivit pașaportului) dar și consecvența cu care s-a dedicat întreținerii familiei, creșterii minorei rezultată din căsătorie, ajutată de mama sa. Dacă pentru ambele părți se rețin din ansamblul probatoriului perioade în care nu au avut venituri, respectiv faptul că ambii au trimis bani în țară, mai ales în preajma momentului achiziționării imobilului, intimatei îi profită conduita sa generală adoptată în căsătorie, dedicată în totalitate familiei, conduită pe care instanța o valorizează prin plusul de contribuție reținut corespondent al efortului din gospodărie pe perioada șederii in tara, in efortul financiar de întreținere a imobilului exclusiv din veniturile sale așa cum rezulta din chitanțele de plata a întreținerii pentru ultimii ani, ulteriori despărțirii soților în fapt, in efortul mamei sale de a administra bunurile soților si de a ingriji pe minora, în lipsa unor cheltuieli personale importante spre deosebire de conduita individualistă a apelantului, așa cum a fost detaliată mai sus.
Apelantul mai face vorbire în motivele de apel și de ignorarea de către instanța de fond a contribuției părinților părților la consolidarea gospodăriei lor, fără să detalieze. Implicarea majoră a mamei intimatei în administrarea veniturilor familie este însă evidentă.
Pentru aceste motive Tribunalul a constatat că limitele de 70% respectiv de 30% reținute de prima instanță drept cote de contribuție ale părților își găsesc corespondent în probele administrate și sunt rezultatul unei corecte determinări a stării de fapt ce configurează relațiile patrimoniale dintre soți, sintetizând astefl în mod rezonabil proporția dintre efor și resurse pentru fiecare dintre părți.
Valoarea stabilită de către expertul judiciar desemnat nu a fost cenzurată de către Tribunal. Fără a absolutiza valoarea probatorie constatărilor expertului, Tribunalul a subliniat faptul ca aceste constatări sunt cenzurabile numai in măsura in care probe cu o forța probatorie similară (si nu doar susțineri) sunt de natura sa denote contrariul. Ori, calitatea profesionala a expertului desemnat, procedura efectuării expertizei care implica culegerea de date cu încunoștințarea părților despre data, locul si ora efectuării constatărilor, prelucrarea științifică a datelor culese in condiții de contradictorialitate prin prisma cunoștințelor de specialitate conferă acestora valoare probatorie superioară, si convinge tribunalul d e împrejurarea că, in speță, stabilirea valorii de circulație a apartamentului este rezultanta aprecierii asupra ansamblului elementelor ce caracterizează spațiul locativ in litigiu. Tot astfel, faptul ca se rețin niște criterii pozitive de natura să sporească valoarea imobilului sunt elemente de fapt valorizate de asemenea prin prisma cunoștințelor de specialitate ale expertului cărora legea (art.208 cod procedură civilă) le conferă gradul de expertiză. Concret, in ceea ce privește obiecțiile apelantului așa cum au fost expuse în fața instanței de fond, lipsa indicării în raport a existenței pardoselilor și pe hol nu presupune ca datorita acestui fapt valoarea imobilului a fost afectata pentru ca prețul de circulație nu este determinat ca suma a unor lucruri privite individual. Aprecierea generica privind "lipsa tencuielilor exterioare "vizează imobilul si nu numai apartamentul, criteriu care in mod obiectiv este de natura să afecteze valoarea de circulație. Reducerea valorii de circulație cu 10% pentru zona în care este situat nu este incompatibilă cu aplicarea unui procent pozitiv privind calitatea zonei iar criteriile după care a fost determinat acest coeficient sunt compatibile cu rațiunea lui, astfel că au fost înlăturate și aceste critici.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul, arătând că primele două instanțe au interpretat greșit dovezile administrate.
pretinde că hotărârea judecătorească prin care a fost obligat la plata pensiei de întreținere pentru minora - nu face dovada prestării efective a pensiei. El susține că greșită este și reținerea că dânsul nu a înregistrat venituri o anumită perioadă, împotriva unei asemenea constatări fiind o scrisoare a intimatei din 15 octombrie 1994. Recurentul învederează că soția a plecat la muncă în străinătate abia după achiziționarea apartamentului. El arată că din compararea cărților de muncă ale soților rezultă că dânsul a avut venituri mai mari pe durata căsătoriei, concluzia contrară a judecătoriei neavând vreun suport probator.
Recurentul contestă valoarea reținută pentru apartamentul în litigiu, susținând că aceasta este de cel puțin 40.000 euro, având în vedere că deține toate îmbunătățirile și amenajările posibile.
mai arată că s-a neglijat analiza de primele două instanțe a contribuției părinților soției la întemeierea gospodăriei.
În drept, recurentul invocă dispozițiile punctului 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
întâmpinare, intimata invocă nulitatea recursului, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile articolului 304 Cod procedură civilă.
Ea arată că recursul este nefondat susținând că valoarea apartamentului a fost judicios stabilită, față de suprafața locativă mică, amplasarea într-un bloc de la periferie, nefinisat și cu serioase probleme privind izolația.
Intimata învederează că recurentului nu i se poate reține o cotă de contribuție egală cu a sa, atât timp cât din veniturile pe care dânsul le-a realizat nu a participat la cheltuielile gospodăriei alocând sumele de care dispunea satisfacerii unor nevoi personale.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată următoarele:
1.Referitor la excepția nulității recursului curtea reține că este neîntemeiată. Este adevărat că o mare parte a criticilor prezentate de exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă, vizând greșita stabilire a situației de fapt, consecință a unei interpretări eronate a dovezilor administrate, ori nepronunțarea asupra unor probe pe care recurentul le consideră importante pentru dezlegarea pricinii. Astfel de critici nu mai pot fi analizate în recurs, deoarece se încadrau în punctele 10 și 11 ale articolului 304 Cod procedură civilă, texte în prezent abrogate (primul prin Legea nr. 219/2005 și al doilea prin nr.OUG 138/2000). Curtea observă - însă - că critică și aplicarea -la situația de fapt reținută - a regulilor de drept privind partajul de bunuri comune, motive ce se încadrează în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în cauză nu este incident art. 306(1) Cod procedură civilă) excepția nulității recursului urmând a fi respinsă.
2.În ce privește recursul acesta apare ca nefondat, în condițiile în care tribunalul, completând substanțial considerentele judecătoriei, a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale care reglementează partajul bunurilor comune. Curtea de apel constată că în mod corect tribunalul - pornind de la situația de fapt stabilită, ce nu poate fi cenzurată în recurs conform celor arătate mai sus -a apreciat prezumția că soții au avut o contribuție egală la constituirea patrimoniului comun a fost răsturnată de reclamanta -pârâtă, cota de 70% reținută în favoarea sa fiind pe deplin justificată. În același timp, valoarea apartamentului rezultă din expertiza de specialitate căreia recurentul nu-i opune vreo dovadă cu valoare probatorie comparabile, limitându-se la presupuneri și aprecieri cu caracter general.
Raportat considerentelor expuse curtea - în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă - va respinge recursul menținând decizia Tribunalului Iași, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata.
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 365 din 23 mai 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să-i plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela Scripcariu Gabriela
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.07.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Dumitrescu Daniela Scripcariu Gabriela
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 395/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
