Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 401
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Gherasim Elisabeta
JUDECĂTOR 2: Marin Eliza
JUDECĂTOR 3: Duboșaru Rodica
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul-reclamant, domiciliat în B, str. -, - 5,.9, județul B, împotriva deciziei civile nr. 9/14 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, a sentinței civile nr. 5210/28 sept. 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ( ), domiciliată în B, B-dul. -,. 9 D,.12, județul B - la cabinet avocat și intervenienta, domiciliată în B,-,. 37,. B,. 48, sector 5.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 9,50 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 5,00 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât-reclamant prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 59/200( Baroul Buzău ), lipsă fiind intimata-reclamantă-pârâtă ( ) și intimata-intervenientă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru de 9,50 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 5,00 lei, anulate la dosar. Alte cereri prealabile nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul critică decizia civilă nr. 9/14 ian. 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința civilă nr. 5210/28 sept. 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău sub aspectul nelegalității lor.
Susține apărătorul recurentului că prin hotărârile recurate, au fost încălcate dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă, ce stabilesc criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea loturilor în cadrul partajului judiciar.
Astfel, instanțele de judecată au nesocotit împrejurarea că recurentul a fost cel care a locuit în imobilul - apartament de la despărțirea de intimata-reclamantă-pârâtă ( ), mai mult recurentul nu are nici o posibilitate de a locui în altă parte. Intimata ( ) s-a stabilit la părinții săi împreună cu fiica lor și pe tot parcursului procesului de divorț a susținut că are condiții decente la părinții săi.
Părinții recurentului locuiesc într-un apartament confort 3, compus din 3 camere, având grijă și de bunica maternă.
Nu în cele din urmă ar trebui să se aibă în vedere starea de sănătate a recurentului, acesta fiind bolnav, a suferit o intervenție chirurgicală la șold unde i s-a pus o proteză.
Tot o încălcare a dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă, s-a făcut și prin atribuirea în lotul recurentului a autoturismului, care, de la despărțirea celor doi soți a fost posedat și utilizat de intimata ( ). Autoturismul în litigiu i-a fost dăruit intimatei-reclamante-pârâte de către părinții acesteia.
Totodată, modificarea variantei omologate ( a III a) a raportului de expertiză centralizator, prin excluderea garajului, din lotul intimatei, cu atribuirea acestuia în lotul recurentului, este evident provocatoare de viitoare litigii, având în vedere că, garajul aflat pe un teren concesionat de la Primărie, deservește alături de alte garaje învecinate adăpostirii autoturismelor locatarilor blocului, nicidecum posesorilor de autoturisme ce domiciliază în alte localități.
Solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de, pe fond omologarea variantei a IV a din raportul de expertiză centralizator. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la udecătoria Buzău sub nr- reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote egale pentru părți.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1998, că prin sentința pronunțată în dosarul nr. 9270/2006 a Judecătoriei Buzăus -a desfăcut căsătoria, toate bunurile dobândite în timpul conviețuirii rămânând în posesia pârâtului.
A indicat reclamanta și bunurile a căror partajare o solicită, respectiv un apartament situat în B str.- - garaj auto demontabil situat în spatele blocului pe un teren în suprafață de 15 mp. deținut cu contract de închiriere și o serie de bunuri mobile, că împreună cu pârâtul a contractat mai multe datorii pentru achiziționarea de bunuri și care nu au fost achitate în totalitate.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar acte pentru dobândirea unora din bunuri, solicitând probe cu interogatoriul pârâtului și martori.
Prin întâmpinarea cerere reconvențională depusă la dosar pârâtul a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor comune făcând unele precizări cu privire la o parte din bunuri, și la rândul lui a solicitat ca reclamanta să fie obligată să aducă la masa de partaj mai multe bunuri mobile, un autoturism 1300 înmatriculat sub nr.- aflat în posesia reclamantei, cerând la rândul lui proba cu interogatoriul reclamantei, acte și martori.
La dosar s-a depus de către cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate că ea este proprietara calculatorului
pe care reclamanta l-a cerut la partaj, că a dat acest bun spre folosință pe o perioadă nepoatei sale care este fiica părților. A solicitat și intervenienta proba cu martori.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Buzăua pronunțat încheierea de admitere în principiu la 23 martie 2007, prin care a admis în principiu în parte acțiunea, cererea reconvențională și a respins cererea de intervenție, a constatat calitatea de copărtași a reclamantei și pârâtului, în cota de asupra masei partajabile, compuse din apartamentul situat în str. - -.5.2, județ B, garajul auto demontabil amplasat pe o suprafață de 15 mp. teren închiriat, autoturismul 1300 aflat în posesia reclamantei și o serie de bunuri mobile.
S-a constatat ce bunuri proprii ale reclamantei au rămas în posesia pârâtului și s-au desemnat experți pentru identificarea bunurilor, evaluarea lor și formularea propunerilor de lotizare.
A reținut instanța că bunurile comune au fost dobândite cu recunoașterile părților la interogatorii astfel că regimul juridic al acestor nu comportă discuții, mai puțin autoturismul care este tot bun comun față de probatoriul administrat din care a rezultat că această mașină a fost făcută cadou la nunta părților de părinții reclamantei, voința dispunătorului fiind deci ca cest bun să devină comun.
Existența bunurilor proprii ale reclamantei a fost reținută de instanța de fond față de recunoașterile parțiale ale pârâtului la interogator și de pozițiile martorilor audiați.
După efectuarea expertizelor aceeași judecătorie a pronunțat sentința civilă nr.5210/28 septembrie 2007, prin care admițând în parte acțiunea și cererea reconvențională și respingând cererea de intervenție în nume propriu formulată de, a dispus partajarea bunurilor comune conform încheierii de admitere în principiu din 23 martie 2007 și a raportului de expertiză G varianta a III-a modificată de instanță, și a atribuit reclamantei lotul nr.1 compus din apartament și bunuri mobile iar pârâtului i s-au atribuit garajul auto demontabil, autoturismul 1300 și bunuri mobile, pentru complinirea loturilor reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței o sultă în valoare de 63.056 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că această variantă de împărțire a bunurilor, modificată în sensul de a se trece în lotul pârâtului garajul, respectă criteriile de atribuire enumerate de art.6739Cod pr.civilă, că nu trebuie absolutizat criteriul folosinței bunului și că se impune a fi astfel atribuite bunurile comune deoarece reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul comun datorită atitudinii culpabile a pârâtului, că nevoile locative ale acesteia sunt mai mari decât ale pârâtului, prin sentința civilă nr.6120/7 decembrie 2006 Judecătoriei Buzău minora născută la 3 martie 2000 fiindu-i încredințată spre creștere și educare.
Instanța a modificat varianta a III-a de lotizare în sensul că a exclus garajul auto din lotul atribuit reclamantei și l-a inclus în lotul 2 atribuindu-l pârâtului, motivat de faptul că și autoturismul a fost dat acestuia, că apartamentul și garajul nu constituie o singură unitate locativă a căror divizare să nu fie permisă, ci dimpotrivă aceste două unități sunt independente și deci susceptibile de a fi atribuite unor beneficiari diferiți.
Sentința a fost atacată cu apel atât de reclamantă cât și de pârât care au susținut că este nelegală și netemeinică.
La data de 14 ianuarie 2008 reclamanta prezentă în instanța de apel a precizat că nu înțelege să timbreze această cale de atac și nici să depună motive de apel în timp ce pârâtul a susținut că sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul variantei de atribuire a bunului omologată de instanță, că el era cel îndreptățit la atribuirea apartamentului dacă se respectau dispozițiile art.6739Cod pr.civilă,deoarece el a rămas să locuiască în acest imobil după ce reclamanta a părăsit spațiul având un spațiu corespunzător pentru ea și minora rezultată din căsătorie la părinți în comuna Gherășeni unde a și înscris copilul la școală, în timp ce el nu are alte posibilități locative, părinții lui având un apartament cu două camere confort III în care mai stă și bunica maternă.
A mai susținut pârâtul că în mod greșit i s-a atribuit autoturismul care a fost folosit exclusiv de reclamantă după despărțirea în fapt, că mai mult decât atât el a fost dobândit ca dar de nuntă de a părinții reclamantei și că tot în mod greșit instanța i-a atribuit garajul pe care părțile l-au cumpărat de la fostul proprietar al apartamentului, că acesta este situat în spatele blocului de locuințe și în situația în care nu i s-a dat apartamentul nu poate folosi nici garajul.
Pe baza acelorași probe, Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr.9/14 ianuarie 2008, prin care a anulat ca netimbrat apelul reclamantei și a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând că instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat și situația de fapt incluzând în lotul reclamantei apartamentul întrucât acesteia i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul minor rezultat din căsătorie iar o componentă a obligației de întreținere corelativă ce revine celuilalt părinte este și asigurarea unui spațiu de locuit corespunzător pentru minor, faptul că reclamanta și copilul au locuit în comuna Gherășeni nefiind de natură să ducă la concluzia că partea care a păstrat posesia imobilul este îndreptățită, prin simplul fapt al posesiei, la atribuirea imobilului, atâta timp cât plecarea fostei soții și a copilului a fost probabil determinată de comportamentului soțului pârât.
S-a mai reținut de tribunal că nu s-a dovedit în cauză că pârâtul nu are un alt spațiu de locuit și datorită faptului că apartamentul nu poate fi comod partajat în natură trebuie avute în vedere celelalte criterii prevăzute de art.6739Cod pr.civilă precum și posibilitatea achitării sultei, în cauză reclamanta dovedind că are venituri suficiente pentru plata acesteia.
În ce privește autoturismul și garajul, tribunalul a reținut că au fost corect atribuite apelantului pârât respectându-se astfel principiului împărțirii în natură a bunurilor, neavând relevanță faptul că autoturismul a fost folosit exclusiv de la despărțirea în fapt doar de unul din soți, iar apartamentul și garajul nu alcătuiesc o singură unitate locativă spre a fi atribuite unei singure părți.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă sub aspectul modalității de împărțire a bunurilor susținând că era îndreptățit să primească apartamentul deoarece reclamanta și copilul au alt spațiu de locuit,la părinții acesteia în localitatea Gherășeni, că el este bolnav suferind de curând o intervenție chirurgicală prin care i s-a fixat o proteză la șold.
A mai susținut pârâtul că tot o încălcare a prevederilor art.6739Cod pr.civilă o constituie și faptul că i-a fost atribuit autoturismul care a fost folosit exclusiv de reclamantă de la despărțirea în fapt și a fost primit cadou de nuntă de la părinții
acesteia,iar garajul auto se impunea a fi atribuit reclamantei pentru că este situat lângă apartamentul ce a fost atribuit acesteia.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Susținerea recurentului în sensul că instanța nu a avut în vedere dispozițiilor legale privind atribuirea bunurilor încălcând astfel dispozițiile art.6739Cod pr.civilă este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziții au fost avute în vedere respectându-se criteriile prevăzute de acest text, fără a absolutiza criteriul posesiei și folosinței bunurilor.
Împrejurarea că recurentul a locuit după despărțirea în fapt în apartament,de întreținerea căruia s-a ocupat nu constituit prin însăși motivul care să ducă la concluzia că se impunea să i se atribuie acest bun tocmai pentru respectarea criteriului posesiei.
Instanța a avut în vedere când a atribuit acest apartament reclamantei, faptul că acesteia i s-a încredințat spre creștere și educare minora rezultată din căsătoria părților, ambele părți având obligația să asigure copilului pe lângă altele și spațiul de locuit. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că intimata a părăsit domiciliul comun pentru că așa a dorit fiind de altfel și greu de presupus că o mamă împreună cu copilul părăsește nejustificat domiciliul comun.
Este adevărat că recurentul are o stare de sănătate precară dar față de interesul superior pe care îl are copilul, de faptul că acesta trebuie să aibă un spațiu de locuit, în mod corect instanța a apreciat că se impune atribuirea apartamentului în lotul intimatei reclamantei.
Pentru a respecta principiul împărțirii bunurilor în natură în aceeași cantitate, calitate,instanțele au considerat în mod corect că autoturismul care este cel de-al doilea bun de valoare mare să fie atribuit celeilalte părți, respectiv recurentului pârât, în acest fel și sulta pe care părțile sunt obligate să o plătească diminuându-se și respectându-se astfel cerințele legale.
În aceeași idee s-a modificat varianta de lotizare și s-a atribuit garajul recurentului,instanța nesăvârșind vreo nelegalitate întrucât garajul și apartamentul nu constituie o singură unitate, garajul este demontabil și deci el poate fi luat de recurent și montat acolo unde îl dorește spre a-l putea folosi în scopul pentru care a fost construit acesta.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.9/14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata intervenientă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
GREFIER,
Red. EM/BA
2 ex./10.04.2008
12303/2006 Jud.
a- Trib.
I
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Gherasim ElisabetaJudecători:Gherasim Elisabeta, Marin Eliza, Duboșaru Rodica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 95/2008. Curtea de... → |
|---|
