Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.841
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.198 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.198/3.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr.10273/03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și.
Tribunalul a confirmat astfel hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara cu nr.10273/3.09.2008 prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și având ca obiect sistare comunitate de bunuri asupra imobilului situat in, str. -, nr.34, înscris în nr.163, prin atribuirea întregului imobil pârâtei, fostă și intabularea acesteia in nr.163, cu titlul de cumpărare și sistarea comunității, ca bun propriu, cu radierea dreptului de proprietate a pârâtului din cartea funciară.
S-a reținut că prin cererea adresată instanței de fond, reclamantul a solicitat partajarea imobilului bun comun al pârâților și, imobil situat în localitatea,-, înscris în nr.163, în calitate de creditor al pârâtei.
În dosar execuțional nr.65/2005 al BEJ B, creditorul, în calitate de creditor personal al pârâtei a solicitat executarea silită a titlului executor constând în sentința civilă nr.3112/08.04.2004 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă si irevocabilă.
Din dosarul execuțional rezultă că s-a procedat la începerea executării silite in baza somației emisă de BEJ B pentru suma de 392.378.746 lei vechi asupra imobilului bun comun al paraților și înscris în nr.163.
S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că în prezentul litigiu a urmărit executarea bunurilor proprii a pârâtei - așa cum prevăd dispozițiile art.33 alin.1 Codul familiei - cu a urmărit doar executarea silită a bunului imobil aflat în codevălmășie al pârâților.
Tribunalul a apreciat astfel că susținerile creditorului privind conduita de rea-credință a pârâtei intimate care a înstrăinat surorii ei si a reachiziționat ca bun comun imobilul in litigiu, nu prezintă relevanță, in raport de disp.art.33 Codul familiei, care stabilesc in ce conditii pot fi urmărite bunurile comune de către creditorii personali unuia dintre soți.
În termen împotriva deciziei civile 198/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamantul care a solicitat în principal casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut în motivarea respingerii apelului, că creditorul - reclamant, nu ar fi făcut dovada că a urmărit silit executarea bunurilor proprii ale debitoarei ci a urmărit doar executarea silită a bunului imobil, fosta proprietate personală a debitoarei dar în prezent bun comun cu soțul, trecând cu vederea că debitoarea a declarat la interogator că deține drept bun propriu, doar o bibliotecă, una mobilă și un colțar iar aceste bunuri nu acoperă contravaloarea sultei.
Pentru a putea ajunge la această concluzie, susține că instanța de apel trebuia să admită probatoriul solicitat de apelant, care (fila 23 dosar) a solicitat audierea martorilor, și
Arată că prin încheierea din 17.02.2009 instanța de apel a respins proba ca neutilă soluționării cauzei, deși reclamantul a arătat expres că dorește să facă dovada că tot timpul a fost împiedicat să facă orice fel de execuție silită pentru încasarea sultei.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise intimații pârâți au solicitat respingerea recursului cu motivarea că din dosarul execuțional nu rezultă că reclamantul, în raport de dispozițiile art.33 Codul familiei a urmărit cu prioritate bunurile proprii ale pârâtei, și numai în cazul în care acestea nu ar fi acoperit integral creanța ar fi avut dreptul de a solicita partajarea bunurilor soțului debitor.
Arată că reclamantul nu poate invoca niciun motiv care să justifice omiterea primei etape, anume, urmărirea bunurilor proprii, cu atât mai mult cu cât, prin aceeași sentință civilă nr.3112/8.04.2004 a Judecătoriei Timișoarais -au atribuit bunuri mobile în valoare de 1.120.544.492 lei vechi. Această sumă reprezintă de 3 ori valoarea debitului către recurent și de asemenea, nu există nicio dovadă la dosar că și-ar fi îndeplinit obligația de predare a bunurilor sau de plată în echivalent a acestora.
A arătat că din dosarul execuțional rezultă c bunurile proprii ale pârâtei se găseau la reclamant și acesta refuză predarea lor; mai mult bunurile nu mai există.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, prin pronunțarea sentinței civile nr.10273 din 3.09.2008 Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și având ca obiect partaj bunuri comune făcând aplicarea dispozițiilor art.1169 cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o probeze, apreciind că în raport de dispozițiile art.33 Codul familiei nu s-a făcut dovada că executarea silită declanșată în dosarul execuțional nr.65/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc B s-a îndreptat inițial asupra bunurilor proprii ale pârâtei.
Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Tribunalul Timiș care respingând apelul reclamantului a reținut că nu rezultă din nici un act întocmit de executorul judecătoresc că pârâta nu ar avea bunuri proprii și că reclamantul nu a făcut dovada că a urmărit executarea silită a bunurilor proprii ale pârâtei în dosarul execuțional nr.65/2005, iar ordinea de urmărire a bunurilor prevăzută de dispozițiile art.33 Codul familiei este imperativă.
Se constatată că prin sentința civilă nr.3112/8.04.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.79 din 20.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - s-au atribuit pârâtei bunuri mobile în valoare de 1120.544.492 lei.
Din cuprinsul hotărârii civile menționate nu rezultă că bunurile atribuite pârâtei ar fi rămas în posesia reclamantului și că acesta refuză predarea, așa cum susține pârâta (prin întâmpinarea depusă la Tribunal și concluziile scrise).
Mai mult, din considerentele deciziei civile nr.330/3.11.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care se confirmă hotărârea pronunțată - rezultă că prima instanță a ținut cont la atribuirea bunurilor de persoana care are posesia bunurilor, cu luarea în considerare a împrejurării că prin întâmpinare pârâta a susținut că nu există bunuri din lotul unuia care să fie în posesia celuilalt.
Din interogatoriul luat pârâtei pe parcursul judecării cauzei la prima instanță (fila 49 dosar fond) acesta a declarat că nu are bunuri proprii, cu excepția unei mobilei de bibliotecă și un colțar a căror valoare o estimează la suma de 10.000.000 lei și ca atare nu are posibilitatea să achite reclamantului suma de 388.553.746 lei cu titlu de sultă în baza sentinței civile nr.3122/2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
A precizat de asemenea, că are mai mute bunuri ce i-au fost atribuite prin hotărârea judecătorească și care se află în posesia pârâtului, aspect neconfirmat în raport de considerentele hotărârii menținute.
De menționat că afirmația pârâtei este contrazisă de aspectele reținute cu putere de lucru judecat în sentința civilă nr.3122/2004 a Judecătoriei Timișoara devenită titlu executor și în baza căreia s-a declanșat procedura executării silite imobiliare în dosarul nr.65/2005, iar din coroborarea celor reținute de instanța ce a pronunțat sentința civilă nr.3122/2004 cu interogatoriul pârâtei rezultă că în mod greșit cele două instanțe au soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, având în vedere că pârâta refuză în continuare achitarea sultei către reclamant așa cum rezultă din încheierile executorului judecătoresc din dosarul execuțional 65/2005.
Este adevărat că dispozițiile art.33 Codul familiei prevăd că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți decât după urmărirea bunurilor proprii - însă, față de considerentele arătate, față de interogatoriul pârâtei, prin care a invederat că nu deține bunuri mobile cu excepția mobilei și a colțarului, și în raport de împrejurarea că pârâta nu a depus diligențe pentru a evita partajul imobilului în situația în care există un titlu executoriu împotriva sa ce trebuie respectat și pus în executare, Curtea constată că cele două instanțe respingând acțiunea reclamantului au pronunțat hotărâri nelegale.
Cum, cererea formulată de reclamant având ca obiect partajul imobilului din litigiu nu a fost soluționată pe fond, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 /5 Cod procedură civilă, va casa ambele hotărâri cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la judecătorie în vederea judecării pe fiind a cauzei, respectiv prin administrarea probelor ce se va aprecia ca fiind utile, concludente și pertinente cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.198 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă recurată și sentința civilă nr.10273/3.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/26.10.2009
Dact./28.10.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
