Plasament. Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1444/2009)
Complet vacanță
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1170
Ședința publică de la 08.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTORUL 1, împotriva sentinței civile nr.731 din data de 14.05.2009, emisă de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, -, ȘEFUL CENTRULUI DE PLASAMENT "S ȘI " și cu PRIMARUL SECTORULUI 1
Obiectul pricinii - plasament de urgență.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTORUL 1, prin consilier juridic, în baza delegației nr.2027/02.07.2009 (pe care o depune), personal intimatul - pârât - și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/11.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 105 dosar fond), personal intimata - pârâtă, lipsind intimații - pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PLASAMENT "S ȘI " și cu PRIMARUL SECTORULUI 1
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 02.07.2009, au fost comunicate motivele de recurs, în exemplare suficiente spre a fi comunicate părților potrivnice.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTORUL 1, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, și, pe fond, admiterea cererii introductive de instanță, fiind în interesul superior al copilului, stabilirea măsurii de plasament.
Intimatul - pârât -, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Susține că minorul s-a aflat în grija mamei sale, intimata - pârâtă, de la momentul pronunțării divorțului 2003 și până în prezent.
Relațiile copilului cu tatăl sunt foarte bune, fapt dovedit prin dorința fiului de a locui cu tatăl său.
Pârâtul nu a avut cunoștință de starea conflictuală existentă între fiu și mama acestuia, culminând prin părăsirea domiciliului de către minor.
Consideră că Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului avea obligația de a-l anunța pe tatăl minorului de starea acestuia.
Mai solicită ca instanța să rețină că, la momentul audierii minorului, acesta a declarat că dorește să locuiască împreună cu tatăl său.
Apreciază corect și faptul că Tribunalul Bucureștia reținut că cererea reclamantei de menținere a măsurii de protecție specială, nu răspunde interesului superior al copilului.
Totodată, consideră că se impune reintegrarea copilului în mediul familial, respectiv către mama sa, căreia i-a fost încredințat în urma desfacerii căsătoriei.
Învederează că va promova o acțiune privind reîncredințarea minorului.
Intimata - pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că în mod legal și temeinic, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată și a dispus reintegrarea copilului - către mama sa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, la data de 26.03.2009, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 a chemat în judecată pe pârâții, Primarul Sectorului 1 B și Șeful Centrului de plasament " și ", solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună menținerea măsurii de protecție a plasamentului în regim deurgență pentru copilul Mazei-, la Centrul de Plasament "Sf. și ", stabilirea domiciliului copilului la acest centru și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești privind persoana copilului către Șeful centrului, iar a celor cu privire la bunurile copilului, către Primarul sectorului 1
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că minorul -, născut la data de 20.11.1997, a intrat în sistemul de protecție ca urmare a declarației înregistrată sub nr.12640/16.03.2009, prin care susținea că nu mai dorește sa meargă acasă, deoarece "mama mă și a vrut să bage cuțitul în mine".
Conform procesului-verbal înregistrat sub nr.12641/16.03.2009, agenții din cadrul Sector 1 au fost sesizați în vederea deplasării la sediul Sector 1, Serviciul Urgențe, pentru a sprijini la identificarea unui minor care urmează a fi instituționalizat în cadrul Centrul de Plasament "Sf. și ".
În urma verificărilor efectuate în baza de date, s-a constatat că datele de stare civila corespund cu cele declarate de, fiul lui și, născut la data de 20.11.1997, în B N, domiciliat în C N,-, -.37, județul C, CNP - și locuind fără forme legale în--6,.1,.2,.11, sectorul 1,
Conform procesului-verbal, minorul in cauza a fost internat in Centrul de plasament, "Sf. și ".
La data de 16.03.2009, s-a întocmit minuta nr.12639, din care reiese ca la sediul Sector 1 s-a prezentat minorul, care a adus la cunoștință situația conflictuală pe care o are cu mama lui, pârâta. Aceasta a fost contactata telefonic și a fost invitată la sediul instituției, a fost consiliată, după care a părăsit instituția, declarând ca nu mai dorește să se ocupe de creșterea și educația copilului său, refuzând să semneze declarația.
Prin dispoziția nr.1279/16.03.2009, directorul general al Sector 1 a dispus măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență al copilului la Centrul de plasament "Sf. și ". Prin raportul privind situația copilului se propune menținerea acestei măsuri de protecție specială.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și ale nr.1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului, republicată.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: raport privind situația copilului, adrese către instituții abilitate, dispoziția nr.1279/16.03.2009, emisă de directorul general al Sector 1, declarația olografă a minorului, minuta, procese-verbale, copii de pe actele de identitate ale pârâților, raportul psihosocial al minorului, planul individualizat de protecție, decizia civilă nr.1207/.11.2002, pronunțată de Tribunalul Cluj, raportul de anchetă socială privind situația copilului Mazei-.
Prin sentința civilă nr.731 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 B
Pentru a pronunța această sentință, s-a avut în vedere faptul că, cel puțin temporar, menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență a copilului în cauză la Centrul de Plasament " și " nu este recomandată, impunându-se ca minorul și mama sa să beneficieze de asistență psihologică.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs, recurenta - reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 B, precizând următoarele:
- copilul Mazei- a părăsit domiciliul în urma bătăilor și amenințărilor mamei, lucru ce rezultă atât din declarațiile copilului dar și din declarațiile altor persoane;
- copilul s-a întors la domiciliul mamei, plecând de la școală, mama refuzând să coopereze cu angajații centrului. După câteva zile, copilul a revenit în centru datorită faptului că mama l-a bătut iarăși. În momentul de față copilul se află în domiciliul mamei, acesta părăsind iarăși centrul. Cât privește vigilența angajaților centrului " și, este un centru deschis, unde copilul primește găzduire, adăpost, precum și serviciile prevăzute de nr.1438/2004 anexa 1 - Regulamentul cadru de organizare și funcționare a serviciilor de tip rezidențial;
- reclamanta consideră că prin consiliere psihologică în cauza dedusă judecății nu se pot corecta aspecte negative ale procesului relațional, întrucât procesul relațional mamă-copil se referă la faptul că mama pare sufocată de responsabilitățile zilnice ce derivă din creșterea și educarea unui copil, percepând angajarea în acest proces ca pe un sacrificiu și o pierdere legată de viața personală. Mama prezintă strategii sărace de a oferi atenție pozitivă, afecțiune și valorizare a copilului. Are tendința de a-i atribui copilului multe etichete negative atât în comunicarea directă cu el, cât și atunci când vorbește despre copil cu alte persoane, conform Raportului nr.11498/15.04.2009;
- mama copilului nu a dovedit că asigură creșterea și dezvoltarea copilului ținând seama cu prioritate de interesul superior al copilului, întrucât comportamentul abuziv al mamei, pedepsele, bătăile, amenințările aplicate copilului în mod sistematic din diverse motive invocate de mamă, au fost confirmate și de alte persoane, respectiv, în calitate de foști parteneri de cuplu ai mamei precum și de d-na, fosta învățătoare a copilului, probatoriu administrat la dosarul de fond. Acest lucru rezultă și din Declarația copilului înregistrată cu Of. 101/21.05.2009, din care reiese că după ce a fugit acasă, copilul a revenit în centru datorită faptului că mama îi aplica iarăși bătăi;
- potrivit Legii nr.272/2004, art.90 sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum și privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât și în orice instituție care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor.
Totodată, consideră că nu se poate reține motivarea instanței potrivit căreia din probatoriul administrat rezultă că minorului i se acordă de către mamă îngrijire și supraveghere, iar dezvoltarea mentală, morală și socială ar putea fi realizată de către părinte în cadrul familiei și sub monitorizarea și îndrumarea instituției de ocrotire abilitate, întrucât mama nu a răspuns instituției reclamante privind soluționarea acestui caz, iar la momentul la care s-a prezentat în cadrul instituției reclamante a declarat că nu mai dorește să se ocupe de creșterea și educația copilului său.
Din probatoriul administrat, reclamanta arată că prin cererea formulată a făcut dovada că mama copilului a exercitat un abuz fizic și psihic asupra copilului, iar pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și să se constate că sentința civilă este netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de menținere a măsurii de protecție specială - plasament în regim de urgență pentru copilul (ns.20.11.1997).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 Cod procedură civilă și art.128 din Legea nr.272/2004.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că minorul - s-a născut la data de 20.11.1997, iar în urma divorțului părinților săi, în anul 2002, a fost încredințat spre creștere și educare mamei, pârâta Mazei-.
La data de 16.03.2009, urmare a declarației înregistrate sub nr.12640 la Sector 1 B, prin dispoziția nr.1279, emisă de directorul general al instituției reclamante, s-a dispus instituirea cu privire la minor a măsurii de plasament în regim de urgență la Centrul de Plasament "Sf. și ", minorul susținând că nu mai dorește să meargă acasă deoarece mama îl, bea foarte mult și a vrut să bage cuțitul în el. Ulterior, la data de 30.04.2009, copilul a părăsit neînvoit centrul de plasament, revenind alături de mama sa.
Cu prilejul audierii din data de 23.04.2009, minorul a afirmat că dorește să locuiască împreună cu tatăl său, -.
Potrivit art.66 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în situația plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură. Instanța judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcție și se va pronunța, după caz, cu privire la menținerea plasamentului în regim de urgență sau la înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia, instanța fiind obligată să se pronunțe și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.
În aceste circumstanțe, Curtea apreciază că menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență, solicitată prin cererea de chemare în judecată, nu răspunde interesului superior al copilului, după cum nici reintegrarea sa în familia tatălui nu ar putea fi dispusă fără încălcarea dispozițiilor hotărârii judecătorești de încredințare spre creștere și educare a copilului mamei firești. Sub acest din urmă aspect, Curtea apreciază că modificarea măsurii privind încredințarea copilului se poate realiza numai prin promovarea unei cereri distincte, în fața instanței competente și prin administrarea întregului probatoriu necesar, în condițiile dreptului comun, iar nu prin intermediul cererii de față, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.272/2004.
În măsura în care s-ar lua în considerare cererea privind reintegrarea copilului în familia tatălui, administrarea probatoriului necesar pentru a stabili situația de fapt, în principal a probei testimoniale, nu s-ar putea realiza, implicând acordarea de termene suplimentare și eludarea prevederilor legale care guvernează procedura de judecată în condițiile dreptului comun. În cauză însă, copilul a fugit de la Centrul de plasament "Sf. și ", s-a înapoiat la mama sa și refuză să-și continue șederea la acest centru.
În același timp, nu se poate considera că minorul este lipsit de ocrotirea și supravegherea mamei sale și că necesită protecție specială. Cu toate că relația mamă - fiu este deficitară, corectarea aspectelor negative ale procesului relațional s-ar putea realiza mai eficient prin consiliere psihologică, organizată și monitorizată în cadrul instituției reclamante, sub îndrumarea și supravegherea consilierilor specializați. Copilul dispune acasă de bune condiții de locuit, mama pârâtă realizează venituri din activitatea profesională pe care o desfășoară, iar din atitudinea ei rezultă atașamentul față de copil și dorința de a-l crește și educa, chiar dacă apare ca fiind covârșită de responsabilitățile zilnice, prezentând strategii sărace de a oferii atenție pozitivă, afecțiune și valorizare copilului. Tatăl, pârâtul -, pe de altă parte, se declară interesat de situația copilului, susține că discută frecvent cu el și că pârâta Mazei- nu este în măsură să-i asigure un climat familial corespunzător, precum și că are cunoștință că mama l-ar pedepsi, ori amenința pe copil, dar nu a cerut până în prezent niciodată să-i fie încredințat spre creștere și educare. Clarificarea situației copilului și prioritățile pe care cei doi părinți trebuie să și le asume legat de creșterea și educarea fiului lor sunt aspecte pe care, cel puțin în viitor, se impun a fi avute în vedere cu seriozitate de către cei doi pârâți.
Față de acestea, Curtea apreciază ca neîntemeiată cererea reclamantei privind menținerea măsurii de protecție specială, întrucât din probatoriul administrat rezultă că minorului i se acordă de către mamă îngrijire și supraveghere, iar dezvoltarea mentală, morală și socială ar putea fi realizat de către părinte, în cadrul familiei și sub monitorizarea și îndrumarea instituției de ocrotire abilitate. Ca urmare, se impune reintegrarea copilului în familia sa, respectiv alături de mama pârâtă, Mezei, căreia i-a fost încredințat, în urma divorțului părinților, spre creștere și educare, iar tatăl pârât are, oricând în viitor, posibilitatea de a solicita reconsiderarea măsurii încredințării, dacă acest demers se subsumează interesului superior al copilului.
Un alt argument în sprijinul acestei soluții îl reprezintă împrejurarea că minorul a fugit acasă în timp ce se afla sub supravegherea lucrătorilor centrului, a căror vigilență ar trebui să fie sporită, atâta vreme cât copilul este instituționalizat, iar exercițiul drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești sunt conferite, prin efectul legii, autorităților locale. Plecarea din centru al minorului și, prin aceasta, imposibilitatea exercitării supravegherii și a continuării proceselor educaționale și de socializare începute conform planului individualizat de protecție reprezintă o consecință a dificultăților de adaptare pe care le-a întâmpinat copilul la internarea într-un astfel de centru, repetarea acestui comportament fiind probabilă și dezavantajoasă pentru copil.
Prin urmare, cel puțin temporar, menținerea măsurii plasamentului în regim de urgență a copilului în cauză la Centrul de plasament " și " nu este recomandată, impunându-se ca minorul și mama sa să beneficieze de asistență psihologică, în vederea prevenirii oricăror comportamente de natură a primejdui sănătatea fizică și psihică a copilului.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1 B împotriva sentinței civile nr.731 din data de 14.05.2009, emisă de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, -, ȘEFUL CENTRULUI DE PLASAMENT "S ȘI " și cu PRIMARUL SECTORULUI 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/20.07.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Mirela Vișan, Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Ordonanță președințială. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
