Situație juridică minor. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 293
Ședința publică de la 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 257/A/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1775/04.03.2008, pronunțată în dosarul - al Judecătoriei Bacău, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta, pentru legături personale cu minora și s-a stabilit un program de vizită a minorei o dată la două săptămâni, sâmbătă de la ora 1400până duminică la ora 1800, prin luarea minorei în domiciliul reclamantului. Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au avut calitatea de soți iar după desfacerea căsătoriei și încredințarea minorei pârâtei în cauza de față, au început neînțelegerile dintre părți în ceea ce privește drepturile reclamantului în a avea legături personale cu minora. Instanța de fond a reținut, pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză că deși s-a deplasat de mai multe ori la domiciliul pârâtei, reclamantul nu a putut lua legătura cu minora decât după îndelungate intervenții și că minora se comportă firesc în prezența tatălui. A mai reținut instanța de fond că vizitele reclamantului au fost tratate cu ostilitate de pârâtă și familia acesteia degenerând în situații conflictuale de nedorit. Ca urmare instanța de fond a reținut că este în interesul minorei ca aceasta să ia legătura cu tatăl, să crească în prezența acestuia. Cu privire la modalitatea concretă de realizare a dreptului de vizită, instanța de fond a reținut că raportat la vârsta minorei, este în interesul acesteia ca să nu fie luată din mediul familial în care crește perioade mari de timp și-n consecință s-a apreciat că stabilirea unui program de două ori pe lună, la sfârșit de săptămână este suficient și creează premisele unei legături firești între minoră și tată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta.
Apelul a fost legal timbrat.
În motivarea apelului, apelanta-pârâtă a arătat că nu este de acord cu luarea minorei în domiciliul intimatului-pârât deoarece intimatul nu prezintă garanții reale pentru îngrijirea minorei, ba mai mult acesta încearcă să răpească minora iar acest fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În susținerea apelului s-au depus înscrisuri.
Intimatul, prin apărător, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, modalitatea aleasă de instanța de fond fiind de natură de a crea o legătură reală între minoră și intimat și nu se poate vorbi de o încercare de răpire a minorei, în condițiile actuale.
Prin decizia civilă nr. 257/A/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins apelul formulat ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Criticele aduse de apelantă sentinței privitor la modalitatea stabilită pentru realizarea legăturilor personale cu minora nu pot fi primite întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul-pârât nu prezintă garanții pentru ca minora să fie luată în domiciliul său.
Martorii audiați la instanța de fond, și, au arătat că minora este atașată de tată iar tatăl la rândul său se îngrijește de minoră și este interesat de copil astfel explicându-se și insistențele sale în a lua legătura cu minora.
Nici martorii sus menționați și nici martorul, audiat la cererea pârâtei, nu au confirmat susținerile apelantei în sensul că luarea minorei în domiciliul apelantului ar reprezenta vreun risc pentru minoră, relația dintre copil și părinte fiind una firească dar care nu poate evolua întrucât intimata nu este în țară iar minora se află în îngrijirea efectivă a familiei intimatei care manifestă o grijă exagerată pentru minoră și refuză să încredințeze minora chiar și pentru scurt timp tatălui întrucât se că acesta nu o va aduce înapoi.
Raportat la acest ultim aspect tribunalul a reținut că la dosar denunțul apelantei făcut de aceasta în 25.03.2007 (fila 61 dosar fond) prin care aceasta reclama faptul că, în timp ce părțile se aflau în Italia, intimatul a luat minora fără acordul său și s-a întors în țară.
Circumstanțele întoarcerii intimatului cu minora în țară, aspect reținut și în considerentele sentinței de desfacere a căsătoriei, nu au fost analizate distinct și nici o instanță nu s-a pronunțat în sensul că în speță a existat o "răpire" a minorei de tată pentru ca în considerarea acestui aspect instanța în cauză să refuze solicitarea intimatului de a lua minora în domiciliul său.
Este adevărat că acest aspect a dus la deteriorarea relațiilor dintre părți și au creat suspiciuni în ceea ce privește intenția intimatului în momentele de vizită a minorei, însă atâta vreme cât, în sarcina intimatului, nu s-a stabilit o faptă de răpire a minorei nu se poate reține că luarea minorei în domiciliul reclamantului-intimat creează premisele unei noi răpiri a minorei.
Pe de altă parte, o atare modalitate de stabilire a unei legături personale cu minora și anume prin luarea ei în domiciliul reclamantului este de dorit și față de relațiile foarte tensionate existente între reclamantul-intimat și familia apelantei, soldate cu amenințări și agresiuni fizice, aspecte relatate de martori, or un asemenea mediu nu este deloc propice dezvoltării minorei și nicidecum nu poate crea condițiile unei legături reale și firești între minoră și tată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta.
La C recursul a fost înregistrat la 26.01.2009.
La primul termen de judecată instanța i-a pus în vedere apărătoarei recurentei și personal acesteia prin adresă ( fila 17 dosar ) că trebuie să plătească anticipat suma de 5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării recursului ca nefondat.
Recurenta nu s-a conformat acestei obligații, deși la 18.03.2009 instanța a amânat deliberarea și pronunțarea pentru ca recurenta să facă dovada plății taxei judiciare de timbru pentru 25.03.2009.
În aceste condiții Curtea, în temeiul art. 21 alin.3 din Legea nr. 146/1997 modificată, va anula recursul ca insuficient timbrat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția insuficientei timbrări a recursului civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 257/A/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-și în consecință, anulează recursul ca insuficient timbrat.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 800 lei onorar avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent.
red.apel./
red.rec.
tehnored. /2 ex.
21.04.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 15/2008. Curtea de... | Plasament. Decizia 1475/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
