Stabilire program vizitare minor. Decizia 1745/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1605/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1745
Ședința publică de la 16.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 593 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamat și cu Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
are ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă personal și asistată de avocatul, intimatul pârât personal și asistat de avocat fără delegație la dosar, lipsind Autoritatea tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, recurenta pârâtă - se legitimează cu Carte de Identitate, seria -, nr. -, eliberată de SPCEP S4 biroul 3, la data de 10.11.2005.
De asemenea, precizează faptul că a angajat-o pe doamna avocat pentru aor eprezenta în faza procesuală a recursului și a semnat o împuternicire avocațială în acest sens.
Avocatul intimatului reclamant, având în vedere această precizare, arată că nu se opune ca apărătorul ales al recurentei să pună concluzii, însă, până la sfârșitul ședinței de judecată, solicită ca acesta să depună la dosar și delegația de reprezentare a părții.
Avocatul recurentei pârâte, în dovedirea motivelor de recurs, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și, respectiv, acordarea unui termen pentru a le administra. Precizează că aceste înscrisuri vizează condițiile reale de locuit de care dispune intimatul reclamant, la lipsa unui domiciliu în România în ceea ce îl privește pe acesta și, de asemenea, pentru a dovedi că partea adversă nu dispune de venituri, respectiv că intimatul nu are o situație lămurită în România. Mai arată că prin înscrisurile noi pe care dorește să le administreze, va face dovada lipsei mijloacelor materiale ale intimatului chiar și în Germania, ceea ce aduce prejudicii minorului.
Solicită aceste probe deoarece partea pe care o reprezintă consideră că programul de vizitare stabilit de instanța de apel este prea larg.
Insistă în acordarea unui termen pentru a obține aceste înscrisuri, deoarece mare parte din ele se află depuse într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, având ca obiect ordonanță președințială, unde s-a încuviințat și această probă, precum și o anchetă socială, iar printre înscrisuri se regăsește și o corespondență purtată între părți și din care rezultă aspecte clare, esențiale și care pun în pericol situația copilului, urmând să depună la dosarul de față și încheierea de ședință prin care au fost încuviințate aceste probe și unde s-a consemnat și declarația intimatului.
La interpelarea instanței, avocatul intimatului reclamant arată că la dosarul cauzei se regăsește contractul de închiriere pentru imobilul unde partea pe care o reprezintă domiciliază pe teritoriul României. Cu privire la probele solicitate de partea adversă, pune concluzi de respingere a acestora, inclusiv a depunerii la dosar a încheierii de ședință. În ceea ce privește ancheta socială invocată, arată că aceasta nu este o probă admisibilă în recurs. În plus, în dosarul având ca obiect ordonanță președințială termenul acordat este la data de 01.02.2010, iar în ceea ce privește raportul de anchetă socială nu cunoaște dacă acesta va fi redactat până la data respectivă.
Referitor la susținerea recurentei, în sensul că intimatul nu realizează venituri, arată că acesta are o firmă și, de altfel, nici nu ar putea plăti pensia alimentară pentru minor. În ceea ce privește corespondența purtată între părți, nu s-a precizat ce perioadă vizează, iar, în opinia sa, consideră că acestea nu este utilă soluționării cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge probele solicitate de recurenta pârâtă, pe de o parte că ancheta socială nu este admisibilă în faza procesuală a recursului, iar cu privire la corespondența purtată între părți nu s-a precizat în ce mod o atare corespondență ar fi utilă în speță și, de asemenea, nu s-a precizat că ar fi vorba de o corespondență ulterioară soluționării fazelor procesuale anterioare. În ceea ce privește depunerea la dosar a încheierii de ședință, apreciază că nu este concludentă soluționării cauzei. Existența sau inexistența unui domiciliu în România poate fi dovedit cu înscrisuri, însă instanța are posibilitatea să ceară lămuriri suplimentare părții, ceea ce s-a și întâmplat.
La interpelarea instanței, intimatul reclamant, personal, învederează instanței împrejurarea că nu a făcut nici o modificare legală pe teritoriul României, ci are doar un contract de închiriere, așa cum a precizat și mai înainte, act care este depus la dosar. Prezintă instanței Actul de identitate eliberat de autoritățile germane, din care rezultă că domiciliul acestuia este în Germania, -, str. 13, 12161,.
De asemenea, la solicitarea instanței, intimatul precizează că i-a fost prezentat contractul de închiriere aflat la fila 44 (dosar fond), acesta fiind imobilul pe care la închiriat pe teritoriul României, contract care în prezent este prelungit.
Curtea constată că la fila 87, dosar apel, se află prelungirea contractului de închiriere.
La interpelarea instanței, recurenta pârâtă recunoaște că intimatul locuiește în fapt la adresa menționată în contractul de închiriere, dar, apreciază că este o simplă înțelegere care poate să nu mai existe mâine, situație în care este posibil ca intimatul să ducă minorul într-un alt domiciliu.
Avocatul recurentei, față de împrejurarea că reprezentantul părții adverse, a susținut că intimatul plătește pensie de întreținere în favoare minorului, situație care nu este adevărată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea acestui fapt.
Avocatul intimatului reclamant solicită respingerea acestei probe, motivat de faptul că nu are legătură cu obiectul litigiului de față.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu înscrisuri solicitată ca neconcludentă soluționării cauzei, având în vedere că nu este investită cu plata sau neplata pensiei de întreținere, nu face obiectul dosarului de față.
Avocatul recurentei solicită ca partea adversă să producă dovezi în ceea ce privește existența firmei pe teritoriul României.
Curtea, după deliberare, respinge proba solicitată, ca neîntemeiată.
Constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei recurate, modificarea în parte a sentinței civile nr. 9412/21.10.2008, în sensul solicitat prin motivele de apel formulate de apelanta pârâtă, adică pentru zilele de miercuri să se încuviințeze legături personale cu minorul între orele 18-20, în loc de 13-19.
În subsidiar, solicită menținerea dispozițiilor sentinței primei instanțe ca temeinice și legale.
Consideră că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă. În acest sens, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, în sensul că prin hotărârea recurată instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Invocă dispozițiile art. 294 din Codul d e procedură civilă, respectiv că nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Astfel, prin motivele de apel, intimatul reclamant a solicitat schimbarea programului de vizitare al minorului în sensul excluderii prezenței mamei, aceasta reprezentând o cerere nouă. De asemenea, cereri noi reprezintă și modificarea programului de vizitare al minorului. Prin urmare, instanța de apel s-a pronunțat pe cereri care au fost formulate direct în apel, fără să fie solicitate prin acțiunea introductivă.
Deși există riscul ca intimatul să nu se nai întoarcă în România, instanța de apel îi acordă dreptul acestuia de a scoate copilul din țară.
Recurenta, personal, precizează că nemulțumirea sa în ceea ce privește programul de vizitare stabilit prin decizia recurată se referă, în principal, la faptul că nu dorește ca intimatul să scoată copilul de pe teritoriul României.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. Motivele invocate reprezintă doar expresia opoziției înverșunate a recurentei de a recunoaște necesitatea existenței unor relații personale, firești și normale între minor și tatăl său.
Potrivit dispozițiilor art. 44 din Codu Familiei se recunoaște părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul minor spre creștere și educare, dreptul de avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea și educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. În același sen s sunt și dispozițiile Legii nr. 272/2004.
Prin motivele de apel nu a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, nu s-au formulat cereri noi și nu a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Faptul că Tribunalul Bucureștia dimensionat programul de vizitare în interesul superior al copilului și a stabilit modalitatea de realizare a acestuia nu atrage nelegalitatea hotărârii pentru motivele invocate de recurentă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9412/21.10.2008, Judecătoria Sectorului 3 B a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - și cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 3 B, a încuviințat reclamantului legături personale cu minorul, născut la data de 21.05.2005, în fiecare săptămână, miercuri, între orele 1300și 1900și în prima și a treia sâmbătă, alternativ cu duminica, între orele 930-1330. se vor face în prezența mamei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din căsătoria încheiată între reclamant și pârâtă, s-a născut la 21.05.2001 minorul. Prin sentința civilă nr.898/29.01.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr-, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, încredințarea minorului spre creștere și educare către pârâta din prezenta cauză, și obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 250 euro lunar.
În aprecierea cererii reclamantului, instanța a avut în vedere în primul rând interesul superior al minorului, prin raportare la vârsta și starea emoțională a acestuia, precum și la situația și atitudinea reclamantului.
Astfel, minorul are în prezent vârsta de numai 3 ani, vârstă la care copii nu au dobândit o autonomie fizică, dar mai ales emoțională, având nevoie de prezența mamei care le conferă un sentiment de securitate și confort, pentru a interacționa cu mediul înconjurător. La această vârstă copilul este puternic atașat de persoana cu care locuiește, alături de care a crescut și a dobândit habitudini cotidiene - în speța mama, astfel încât orice separare de aceasta i-ar putea crea un dezechilibru emoțional puternic.
Nu trebuie ignorat nici faptul că starea emoțională a minorului a fost afectată deja de experiența despărțirii părinților și schimbării mediului de viață prin revenirea din Germania.
Aceleași observații sunt consemnate și în cele două rapoarte de evaluare psihologică (filele 22-24 și 47-48) întocmite prin observarea minorului, în care s-a recomandat menținerea lui în cadrul familial actual și evitarea schimbării mediului social.
Deși reclamantul a contestat conținutul acestor rapoarte apreciind că ele constituie expertize care nu au fost efectuate în prezența sa, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că rapoartele de evaluare psihologice depuse nu au valoarea unor expertize, ci a unorînscrisuri sub semnătură privată,nefiind necesar ca ele să fi fost întocmite în prezența reclamantului.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că în interesul actual al minorului este ca legăturile personale ale reclamantului să aibă loc numai în prezența mamei.
În al doilea rând, cu privire la situația și atitudinea reclamantului, din recunoașterile pârâtei la interogatoriu, precum și din primul raport de evaluare, instanța a reținut că minorul își iubește tatăl și este atașat de acesta (întrebările nr.4, 25 și 38), că reclamantul a păstrat legătura cu minorul după despărțire, îngrijindu-l când s-a îmbolnăvit, ducându-l la grădiniță. Mai mult, din ancheta socială (fila 60) reiese că reclamantul are o conduită morală corespunzătoare, fiind în relații de bună vecinătate cu ceilalți locatari.
În aceste condiții, este în interesul copilului ca relația cu reclamantul să continue și în viitor, pentru a păstra o relație firească cu părintele său. Desfacerea căsătoriei părților nu ar trebui să afecteze legăturile dintre copil și fiecare din părinții săi, fiind deosebit de important pentru dezvoltarea emoțională a acestuia să păstreze legătura cu tatăl.
Cererea de încuviințare a dreptului de vizitare sub forma cerută de reclamant, o săptămână înainte de C și pe 25 decembrie, o săptămână de Paștele în fiecare an, a fost apreciată neîntemeiată în raport cu dreptul celuilalt părinte de a menține legăturile personale cu minorul.
Față de cele expuse, instanța a apreciază este în interesul minorului ca legăturile personale stabilite cu tatăl său să fie menținute în continuare și să nu fie împiedicate de neînțelegerile dintre părinți, însă programul solicitat de reclamant nu este întemeiat, motiv pentru care acțiunea a fost admisă în parte.
Programul de vizitate fost stabilit astfel încât, pe de o parte, să respecte dreptul părintelui de a menține raporturile de rudenie și de a fundamenta o legătură afectivă cu copilul, iar pe de altă parte, să asigure protejarea eficientă a intereselor acestuia.
Prin decizia civilă nr.593/7.05.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelurile declarate de apelantul - reclamant și de apelanta - pârâta -, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 3 B, împotriva sentinței civile nr.9412/21.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a încuviințat reclamantului legături personale cu minorul, născut la data de 21.05.2005, după următorul program, fară prezență mamei: în prima și a treia săptămână din lună de vineri ora 1300, cu dreptul de a lua copilul de la grădiniță, până duminică - ora 1800; în fiecare zi de miercuri între orele 1800- 2000; în vacanța de vară între 1 - 15 iulie cu dreptul de a scoate copilul în afara granițelor țării; trei zile cu ocazia sărbătorilor catolice; în anii pari în următoarele date: 21.05; 1.05; 1.06; 1.12; 6.12.; în vacanța de iarnă în anii pari în perioada 22 - 26.12. și în perioada 2 - 9.01 (tot în anii pari) cu dreptul de a scoate copilul în afara granițelor țării. Au fost menținute celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că sub aspectul atât al vârstei copilului (care împlinește patru ani în luna mai 2009), cât și al celui legat de relațiile de afecțiune existente deja între părinte și copil, tribunalul a considerat că nu există vreun motiv pentru care s-ar impune ca modalitatea în care se vor desfășura pe viitor relațiile dintre copil și tatăl său să fie una restrictivă, atât sub aspectul impunerii prezenței mamei, cât și al întinderii în timp a programului.
Astfel, în ceea ce privește primul aspect, trebuie observat, în primul rând, că vârsta copilului nu mai este așa de mică pentru a presupune necesitatea prezenței mamei (pentru a-I hrăni ori pentru a-i asigura igiena) și în nici nu s-ar putea susține că lipsa mamei ar fi de natură a afecta psihic minorul, dat fiind că relația cu tatăl a fost aproape de limitele uneia normale, de vreme ce după despărțirea părinților, acesta a păstrat relațiile cu minorul, implicându-se în viața acestuia (această situație de fapt rezultând din corespondența purtată între părți, din răspunsurile apelantei la interogatoriu). Tribunalul nu a fost de acord cu ceea ce prima instanță a reținut sub aspectul necesității ca relațiile dintre copil și tatăl său să se desfășoare la domiciliul mamei și numai în prezența acesteia, având în vedere că această concluzie este fundamentată numai pe concluziile celor două rapoarte de evaluare psihologică depuse la dosar de către apelantă și a căror valoare probatorie trebuie apreciată prin raportare la totalitatea dovezilor administrate în cauză (cu atât mai mult cu cât evaluările au fost efectuate cu un an în urmă, iar din cuprinsul lor rezultă fără dubiu existența sentimentelor de afecțiune ale copilului față de tată).
În al doilea rând, tribunalul a considerat că, astfel cum s-a menționat anterior, durata restrânsă a relațiilor dintre tată și copil nu este nici în interesul copilului și nici justificată de circumstanțe de fapt, cum ar fi de exemplu atitudinea puțin interesată ori neglijentă a tatălui față de fiul său, dimpotrivă, sub acest aspect, apelantul dovedind că este în mod deosebit preocupat de o relație apropiată cu copilul, situație de altfel necontestată de mamă, a cărei opoziție nu a fost justificată decât pe motive legate de vârsta minorului și de condițiile locative ale apelantului (inclusiv de prezența în locuința acestuia a actualei sale partenere și a fetiței nou născute a celor doi). Din acest punct de vedere, tribunalul a constatat că s-a dovedit de către apelant că poate oferi condiții suficiente de locuit copilului pe perioada găzduirii acestuia, iar susținerea referitoare la efectele negative (de natură să îl inhibe) pe care le-ar avea asupra copilului prezența unei persoane nou cunoscute în preajma tatălui său ori a surorii sale mai mici nu au fost apreciate de tribunal ca fiind credibile și nici dovedite.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a procedat corect când a respins proba cu declarațiile de martori prin care apelantul urmărea să dovedească relația (apropiată) cu fiul său, apreciind că nu este utilă, dat fiind, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii, pretențiile apelantului au fost considerate excesive (sub aspectul absenței mamei și al găzduirii copilului), însă nu din cauze ce țin de natura relației dintre cei doi, ci în principal motivat de vârsta mică a mi norului.
De asemenea, s-a constatat că administrarea probei cu interogatoriul apelantului s-a făcut în absența unui traducător de limbă germană, deși la un termen anterior se dispusese ca apelantul să beneficieze de acest serviciu, cauza fiind chiar amânată la termenul de la 02.09.2008 din cauza lipsei traducătorului desemnat. Reținând, pe de o parte, că în încheierea de ședință de la termenul la care s-a administrat proba cu interogatoriul nu există nici o cerere de amânare justificată de lipsa interpretului, tribunalul a constatat totuși că nu s-a dovedit de către apelant producerea unei vătămări prin administrarea în acest mod a interogatoriului (dat fiind ceea ce reținut prima instanță ca temei pentru stabilirea programului de vizitare în maniera menționată), pentru a fi reținută incidența dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Întrucât, la rândul său, apelanta a solicitat schimbarea programului de vizitate, dar numai referitor la ziua de miercuri, motivat de orele de odihnă ale copilului, aspect considerat de tribunal ca fiind întemeiat, apelul declarat de apelanta - pârâtă a fost admis, cu consecința stabilirii ca în ziua de miercuri programul de vizitare să fie redus, respectiv stabilit a se desfășura între orele 1800- 2000.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta - pârâtă, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- încălcând dispozițiile art.294 Cod procedură civilă reclamantul - apelant a solicitat în apel un program de vizitare nou, altul decât cel solicitat la fondul cauzei, program din care prezența mamei să fie înlăturată.
Admițând cererile noi ale apelantului - reclamant și modificând programul de vizitare în acest sens, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.294 Cod procedură civilă și a acordat mai mult decât a solicitat reclamantul;
- lărgirea programului de vizitare nu este în interesul minorului, iar permisiunea dată de instanța de apel reclamantului - apelant de a scoate minorul din țară, permisiune care nici nu a fost cerută de acesta, supune mama la riscul de a nu-și mai putea lua copilul înapoi de la reclamant în situația în care acesta nu s-ar mai înapoia cu minorul în țară.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii introductive de instanță constă în stabilirea unui program de vizitare a minorului de către tatăl său, iar temeiul de drept dispozițiile art.43 alin.3 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr.272/2004.
Potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot dace alte cereri noi.
Curtea consideră că prin modificarea în cadrul motivelor de apel a structurii efective a programului de vizitare pe zile și nu și a modului în care dorește apelantul să se desfășoare acest program de vizitare nu s-au încălcat dispozițiile art.294 Cod procedură civilă, nu s-au schimbat nici calitatea părților, nici cauza, nici obiectul sau temeiul juridic al acțiunii.
Apelantul a apreciat că este în interesul legăturii sale cu minorul să solicite lărgirea programului de vizitare și înlăturarea prezenței mamei în perioada în care el se vede cu minorul.
A rămas la aprecierea instanței de apel încuviințarea sau nu a cererilor făcute de apelant. Instanța de judecată în respectarea principiului interesului superior al minorului este suverană în a stabili care este modalitatea cea mai bună pentru minor în derularea programului de vizitare cu părintele căruia nu i-a fost încredințat. În acest sens, instanța de judecată poate dispune atât măsurile solicitate de către părinți cât și orice alte măsuri pe care le consideră întemeiate pentru o bună dezvoltare a minorului. De aceea nu se poate reține că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut atunci când a stabilit programul de vizitare a minorului chiar peste cerințele apelantului.
Verificând pe fond programul de vizitare stabilit de către instanța de apel, Curtea apreciază, tot în respectarea principiului interesului superior al minorului, că acest program este prea larg, permițând intimatului - pârât să stea cu minorul mai mult de o treime din lună, adică în fiecare miercuri de la ora 1800- 2000și din două în două săptămâni, vineri de la ora 1300- când minorul iese de la grădiniță până duminică la ora 1800.
Un asemenea program are efectul unei împărțiri a custodiei minorului, instituție inexistentă în dreptul român. Minorul a fost încredințat mamei sale spre creștere și educare și este excesiv și obositor pentru acesta ca din două în două săptămâni, la vârsta de 5 ani, să doarmă câte 3 nopți în afara casei sale. De aceea, minorul va putea fi luat de tatăl său din domiciliul mamei în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 1000până duminică ora 1800.
Zilele de miercuri din fiecare săptămână de la ora 1800- 2000vor fi păstrate ca atare de către instanța de recurs în programul de vizitare stabilit de către instanța de apel, având în vedere faptul că apelanta a solicitat expres prin motivele de apel acest lucru. La cererea apelantei - pârâte s-a stabilit ca minorul să fie vizitat de tatăl său în zilele de miercuri dar nu între orele 1300- 1900, ci între orele 1800- 2000.
În ceea ce privește dreptul acordat tatălui de a lua minorul în cadrul programului de vizitare din domiciliul mamei și de sub supravegherea acestuia, Curtea apreciază că este o măsură benefică pentru minor care astfel nu va mai fi timorat de tensiunile și conflictele existente între părinții săi și va putea să-și manifeste liber sentimentele. Este de subliniat și faptul că intimatului - reclamant i s-a mai născut o și că frații trebuie să se cunoască și să interacționeze, să-și dezvolte o relație proprie ceea ce nu ar fi posibil dacă minorul nu ar putea fi luat de lângă mama sa.
În ceea ce privește posibilitatea acordată intimatului de a scoate minorul din țară în perioada vacanțelor, Curtea apreciază, de asemenea, că este o măsură bună pentru minor.
Acest copil are o situație specială întrucât provine din părinți cu cetățenie diferită. Este firesc ca minorul să cunoască și țara tatălui său, să-și poată vizita în Germania bunicii paterni, să cunoască cultura și tradiția acestei țări din care, pe linie paternă, provine și el.
Apare ca nejustificată îngrijorarea recurentei în sensul că intimatul nu va mai înapoia minorul odată dus în Germania, având în vedere că nu există nici un indiciu în acest sens. Germania este țară semnatară a Convenției d l Haga și va respecta dispozițiile speciale ale acesteia în cazul, puțin probabil, în care minorul încredințat mamei sale nu va mai fi înapoiat acesteia în termen.
Instanța de recurs a redus celelalte zile din an când intimatul - reclamant urma să ia minorul de la mama sa doar la data de 21.05. și doar în anii pari, considerând că această dată este semnificativă pentru părți, pe care copilul trebuie să o petreacă cu părinții săi alternativ, fiind data de naștere a minorului.
Instanța de recurs a mai dispus modificarea programului de vizitare din perioada de iarnă, în așa fel încât în fiecare an (par sau impar) tatăl și minorul să aibă câteva zile împreună în perioada sărbătorilor de iarnă.
Față de aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va stabili următorul program de vizitare al minorului: în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 1000până duminică ora 1800, cu posibilitatea de a lua minorul din domiciliul mamei miercuri de la orele 1800-2000, în aceeași modalitate în vacanța de vară în perioada 1-15 iulie cu posibilitatea de a scoate minorul din țară, 3 zile pe perioada sărbătorilor catolice, cu posibilitatea de a lua minorul de la domiciliul mamei. În anii pari pe data de 21.05. cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul mamei. În vacanța de iarnă, în anii pari în perioada 22-26 decembrie, iar în anii impari în perioada 02-09.01 cu posibilitatea de a scoate minorul din țară; va menține restul dispozițiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr.593 A din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamat și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că stabilește următorul program de vizitare a minorului:
În prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 1000până duminică ora 1800, cu posibilitatea de a lua minorul din domiciliul mamei, miercuri de la orele 1800-2000, în aceeași modalitate în vacanța de vară în perioada 1-15 iulie, cu posibilitatea de a scoate minorul din țară, 3 zile pe perioada sărbătorilor catolice, cu posibilitatea de a lua minorul de la domiciliul mamei.
În anii pari pe data de 21.05. cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul mamei.
În vacanța de iarnă, în anii pari în perioada 22-26 decembrie, iar în anii impari în perioada 02-09.01. cu posibilitatea de a scoate minorul din țară
Menține restul dispozițiilor deciziei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./26.04.2010
TB-3 -;
Jud.3 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1395/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
