Stabilire program vizitare minor. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 391/
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea Delegație vicepreședintele Curții, cu -
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai
Judecător -
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul domiciliat în comuna Garoafa, sat Ciușlea, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 96 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B, str.-, -.9,.7, jud.B și autoritățile tutelare PRIMARIA COMUNEI GAROAFA și PRIMARIA COMUNEI VÂNĂTORI, în acțiunea civilă având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât personal, lipsă fiind intimata-reclamantă și autoritățile tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin fax, la data de 4 iunie 2008, intimata-reclamantă a depus o notă scrisă prin care precizează că-și menține poziția exprimată atât pe calea acțiunii principale cât și a apelului, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-pârât solicită audierea minorului și învederează că a formulat cerere de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul hotărârii de divorț, cerere ce urmează a se soluționa în luna iulie, motiv pentru care solicită suspendarea judecării prezentului recurs.
Curtea,respinge cererea de suspendare a recursului întrucât nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.244 alin.1 cod procedură civilă, soluționarea prezentei cauze neatârnând de soluția ce se va pronunța în cererea de îndreptare eroare materială a dispozitivului hotărârii de divorț.
De asemenea, respinge cererea de audiere a minorului ca inadmisibilă în recurs și față de obiectul acțiunii formulate, respectiv aceea de stabilire program vizitare minor.
Recurentul-pârât declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul-pârât susține motivele scrise de recurs și apreciază că instanța a aplicat eronat dispozițiile legale care prevăd că părintele căruia nu i s-a încredințat copilul spre creștere are dreptul de a avea legături cu acesta, dar nu și în cazul de față când copilul nu dorește acest lucru. Susține că minorul - refuză să meargă la mamă, iar aceasta nu a făcut dovada că ar avea o locuință stabilă unde ar putea lua copilul. Este de acord ca reclamanta să viziteze copilul dar la domiciliul lui.
Susține de altfel că este îngrijorat și de soarta celuilalt copil, care i-a fost încredințat reclamantei, întrucât a fost informat de medici că acesta are, a fost cercetat pentru trafic și consum de droguri.
Solicită în concluzie admiterea recursului așa cum a fost formulată, casarea celor două hotărâri pronunțate anterior, iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefiind fondată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 210/17 ianuarie 2008, Judecătoria Focșania admis în parte cererea pentru stabilire program vizitare minori înregistrată la nr- formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
In consecință, instanța a încuviințat reclamantei să aibă legături personale cu minorul -, născut la data de 10 noiembrie 1994 în sensul luării acestuia la domiciliul său timp de 4 săptămâni în vacanța de vară și 2 săptămâni în perioada de iarnă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că pârâtul i-a interzis reclamantei să petreacă un timp cu minorul atunci când aceasta revenind din Italia a încercat așa cum a interzis și fratelui major să aibă legături cu minorul împrejurări recunoscute de către pârât la interogatoriu.
In raport de vârsta minorului, de programul școlar al acestuia și mai ales de imposibilitatea reclamantei angajată în Italia de a veni săptămânal în țară pentru a-și petrece weekd-urile împreună cu minorul prima instanță a stabilit că este în interesul superior al copilului astfel cum este prevăzut de dispozițiile Legii nr. 272/2004 dar și de art. 65, 42-44 din Codul familiei să păstreze legături personale cu mama sa.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâtul criticând-o pentru motivul că greșit instanța a admis acțiunea pentru faptul că refuză reclamantei vizitarea minorului atunci când vine în țară, deoarece în realitate de la data despărțirii în fapt și până în urmă cu puțin timp reclamanta nu fost interesată de soarta copilului adevăratul scop al acțiunii fiind acela de al scoate din țară, sens în care a mai promovat o acțiune în dosarul civil nr-.
In mod greșit instanța nu a audiat minorul în cauză așa cum a solicitat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că instanța a înțeles să acorde varianta de program dispusă motivat, măsură justă întrucât numai în acest fel relațiile dintre mamă și fiu se desfășoară firesc.
Prin decizia civilă nr. 96 din 27.03.2008 Tribunalul Vrancea - Secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, reținând următoarele:
In cadrul ocrotirii părintești deplina egalitate în drepturi a părinților ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copii minori reprezintă unul dintre principiile reglementate de art. 97 al.1 Codul familiei.
Exercitarea drepturilor părintești este prevăzută exclusiv în interesul copiilor minori potrivit art. 92 alin.2 Codul familiei, 42-44 Codul familiei, art. 2 și urm. din Legea nr. 272/2004.
Conform art. 43 alin.3 Codul familiei, părintele căreia nu i s-a încredințat copilul are dreptul de a fi în legături personale cu acesta și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, instrucția și pregătirea profesională, drept ce nu poate fi contestat decât pe calea unei singure excepții a decăderii din drepturi părintești.
In speță, instanța a ocrotit interesul copilului a cărui audiere nu era obligatorie atât timp cât în secțiunea a II-a din Legea nr. 272/2004 intitulată "Mediu familial și îngrijirea alternativă - art. 31 al.2 și 3 în cazul expres al menținerii relațiilor personale instanța hotărăște asupra exercitării drepturilor și obligațiilor părintești în situația existenței de neînțelegere între acestea după ascultarea ambilor părinți.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că au fost ignorate dispozițiile art.43 alin.3 Codul familiei referitoare la dreptul părintelui divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, de a avea legături personale cu acesta întrucât instanța nu a procedat la audierea copilului. Au fost încălcate și dispozițiile art.17 și 18 alin.2 din Legea nr.272/2004 ce stabilesc că deplasarea copiilor în străinătate se face numai cu acordul ambilor părinți.
Pentru aceste motive solicită recurentul admiterea recursului cu consecința schimbării programului de vizitare minori, reclamanta urmând să aibă legături personale cu minorul doar la domiciliul său, din România.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art.42 Codul familiei instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.
Cum, în speță s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare minor, cerere întemeiată pe dispozițiile art.43 alin.3 Codul familiei, iar acest text de lege nu impune obligația ascultării minorului ce a împlinit vârsta de 10 ani, critica invocată de recurent nu poate fi primită.
Deși recurentul invocă și aplicarea greșită a dispozițiilor art.44 Codul familiei, ce reglementează reîncredințarea minorilor în ipoteza schimbării împrejurărilor ce au determinat încredințarea inițială și acest articol în alin.2 face trimitere la aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.42 alin.1 și 2 Codul familiei (privind ascultarea obligatorie a copilului ce a împlinit vârsta de 10 ani) trebuie precizat că acest text de lege (art.44 Codul familiei) nu este incident în speță, astfel că nu se pune problema aplicării sale greșite.
Cât privește critica ignorării dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004 referitoare la necesitatea acordului ambilor părinți pentru deplasarea copiilor în străinătate, aceasta excede cadrului procesual, fiind un aspect ce ține de punerea în executare a hotărârii.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile formulate nefiind justificate.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art.312 pct.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul domiciliat în comuna Garoafa, sat Ciușlea, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 96 din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, |
Red./27.06.2008
VM/27.06.2008
2 ex.
Fond: Judecătoria Focșani - judecătorAnca
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători: -
Președinte:Irina Alexandra Boldea DelegațieJudecători:Irina Alexandra Boldea Delegație, Viorica Mihai
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Interdicție. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
